Alanya

Nu am vorbit nimic despre orasul Alanya si as vrea sa va redau in cateva cuvinte frumusetea deoasebita a acestui oras. Alanya s-a dezvoltat foarte mult in ultimii zece ani. Dintr-un orasel mai mult agricol, aici fiind foarte multe plantatii de banane, acum orasul are o populatie de aproape 300.000 de locuitori. In jur de 30% din populatia orasului sunt nordici care s-au mutat aici pentru temperaturile blande din timpul iernii, in jur de 10 grade, dar si pentru frumosul oras de pe malul Mediteranei.

Alanya este un oras plin de viata, un oras ce nu doarme aproape niciodata, datorita cluburilor si teraselor ce se afla in portul turistic. Fiind un oras situat la poalele unui deal, Alanya este terasata astfel privelistea este din ce in ce mai frumoasa pe masura ce urci pana in varful cel mai inalt. Aici se poate urca cu masina sau pe jos intr-o plimbare, nu foarte usoara ce-i drept. Spuneam ca Alanya a fost un oras agricol. Plantatiile de banani se mai gasesc si astazi la periferiile orasului. Acest soi de banan este putin mai diferit fata de cel de Ecuador deoarece este un soi de banan pitic si care are niste banane mai mici, dar mult mai dulci.

Cetatea Alayie, construită de Alaaddin Keykubat, are un zid de piatră de 6,5 km lungime, cu 140 de turnuri, 400 de cisterne ce alimentau cu apa cetatea, porţi cu inscripţii care arată fascinaţia pentru artă a selgiucizilor. 

Ridicată în secolul al XIII-lea, cetatea a fost construită peste rămăşiţele oraşului din perioada elenistică. Şi în Antichitate, ca şi în Evul Mediu, au fost exploatate calităţile promontoriului ca punct de apărare, cetatea fiind folosită drept centru administrativ şi militar. Drumul către castel, deşi îngust, este deschis pentru vehicule, iar dacă vă hotărâţi să îl parcurgeţi pe jos, luati-vă o marjă de o oră, pentru urcuş. Casele ce se afla in interiorul cetatii sunt protejate de catre primarie, astfel incat este interzis a se construi absolut orice altceva aici, se poate doar renova in acelasi stil. In cetate este locul unde este cel mai scump teren din Alanya. Pentru o casa aproape demolata s-a facut o oferta de 1 milion de euro, dar proprietarul a refuzat oferta. Imediat ce intram pe poarta cetatii, o arcada de beton ce a fost mai nou construita pentru a putea permite autocarelor cu turisti sa poata intra in cetate, autocarul urca pe drumul ingust si serpuit pana la intrarea de unde putem cumpara si biletele de intrare. In cetate exista si ruinele unei biserici bizantine dar si o moscheie din timpul lui Suleiman Magnificul, moscheie ce este inca functionala si care se poate si vizita. Aici putem vedea si locurile unde erau cazati militari ce pazeau cetatea si cele cateva cisterne care au mai ramas in picioare din cele 400 cate avea cetatea. De pe platoul central al cetatii se deschide o minunata priveliste catre plaja Cleopatrei. 

Una dintre cele mai frumoase plaje din zona este aceasta plaja a Cleopatrei, plaja ce se spune ca ar fi fost daruita de catre Marc Antoniu, Cleopatrei si a fost adus nisip din Egipt pentru a se simti ca acasa. Imediat langa acest platou este locul unde detinutilor li se mai dadea o "sansa". In acea perioada erau foarte multi detinuti si prizonieri de razboi si inchisoarea era foarte aglomerata, astfel incat foarte multi erau condamnati la moarte pentru a mai elibera din locuri. Aici in varful unei stanci la o inaltime de aproximativ 220 de metrii fata de nivelul marii erau adusi detinutii ce trebuiau sa arunce cu o piatra in mare. Daca din trei incercari cat aveau la dispozitie una din pietre ajungea in mare, acel detinut era salvat de la moarte si readus in celula. Din pacate nu multe pietre ajungeau in mare deoarece vantul este foarte puternic aici si stanca nu era dreapta.

Un alt punct de atractie al Alanyei este Turnul Rosu. Acesta este simbolul orasului si se poate vizita atat de pe uscat cat si de pe mare.

Kizil Kule - Turnul Rosu este inedit prin forma sa octogonală. Se spune că a fost proiectat şi construit de acelaşi arhitect care a ridicat şi castelul Sinop, din nordul Turciei, de la Marea Neagră. Spre deosebire de acela, însă, fiind greu să se construiască folosind blocuri de piatră - unele dintre ele, bucăţi de marmură recuperate din zidurile cetăţii antice, în partea de sus a turnului au fost utilizate cărămizi roşii, care au şi dat numele clădirii. 

Turnul avea rol defensiv, dar era folosit şi ca punct de control asupra şantierului naval medieval, aflat în apropiere, construit în aceeaşi perioadă. Este primul şantier de acest fel amenajat de selgiucizi, la Marea Mediterană. Ceva mai târziu, Keykubat avea să construiască un al doilea şantier, la Marea Neagră, la Sinop, motiv pentru care în istorie mai este cunoscut drept «sultanul celor două mări».

In Alanya pot fi vizitate şi câteva moschei, între care Suleymaniye Camii, reconstruită de sultanul Kanuni Suleymaniye în secolul al XVI-lea, pe zidurile unei moschei mai vechi cu 300 de ani. Singurul ei minaret mai este cunoscut sub numele de "Varza", datorită celor cinsprezece mici bocale de faianţă, plasate la cupolă, pentru a asigura acustica.

Akbeşe Camii a fost construită în secolul al XIII-lea de către Akbeşe, comandantul de oşti al lui Alaaddin Keykubat. În moschee se află şi sarcofagul acestuia, pe care sunt scrise următoarele: "Dumnezeu ştie secretele pământului şi ale cerului. Micile moschei ale lui Dumnezeu sunt construite doar de către cei care cred în El şi în judecata de apoi. Aceasta a fost construită în anul 1230, când a domnit marele sultan Alaaddin Keykubat, de săracul Akbeşe, care avea nevoie de compasiunea lui Dumnezeu."

Multe alte vestigii, mai ales din epocile selgiucidă şi otomană, pot fi vizitate la Alanya şi în împrejurimi.

Pe langa plaja Cleopatrei in Alanya mai este o foarte frumoasa si intinsa plaja la iesirea din oras spre Mersin, in localitatea Mahmutlar, loc in care pana nu de mult erau foarte multe plantatii de portocali. Acum au aparut aici hoteluri de 4 si 5 stele construite printre casele pitoresti ale localnicilor. In aceasta statiune este si un hotel de 5 stele dat in folosinta in anul  2016 si care in proportie de cam 85% are turisti romani. Hotelul se numeste Lumos Delux.

Si aici in centrul orasului avem foarte multe magazine si terase si un foarte mare bazar cu marfa foarte multa si variata. Cum va ziceam si in portul turistic, de unde pleaca multe vase de toate tipurile in croaziere de o zi pe Marea Mediterana, avem multe terase si restaurante unde putem savura pe langa mancarurile traditionale si o foarte buna cafea turceasca.

In totdeauna in Turcia daca doriti sa beti o cafea, cereti cafea turceasca. Cum in Italia beti un expresso veritabil asa si aici cafeaua turceasca este extrem de aromata si gustoasa. Chiar si la cele mai luxoase hoteluri de aici, daca doriti o cafea buna cereti una turceasca deoarece in rest o sa gasiti numai cafea la aparatele automate, care, credeti-ma este mai proasta decat in Romania.

Cum ziceam si in Alanya sunt foarte multe magazine, mai ales in zona centrala unde sunt comasate toate magazinele cunoscute si in Romania cum ar fi, H&M, LC Waikiki, Stefanel etc. De stiut ca la ora amiezii, mai ales dupa ora 15:00, cand se termina toate croazierele, orasul devine foarte aglomerat. Oricum nu va ganditi ca este ca in Bucuresti, dar oricum daca aveti niste trasee bine stabilite si sunteti cu masina, este bine sa va luati o marja de siguranta ca sa ajungeti in timp unde v-ati propus.

Va recomand cu caldura sa vizitati Alanya, daca ajungeti in zona, cu siguranta nu o sa regretati.

Side zona frumoasa a Antalyei

Side este o zona aflata intre Antalya si Alanya, o zona de aproximativ 25 de Km. ce cuprinde mai multe statiuni. Toti turisti care vin in Side se asteapta sa fie o singura statiune si toate hotelurile sa fie grupate, dar nu este chiar asa. Eu cred ca ar trebui sa li se explice mai mult in agentie atunci cand achizitioneaza biletele pentru vacanta, dar asta este deja alta poveste.

Sa revenim la frumoasa zona Side, zona cu cele mai frumoase plaje din Antalya, zona unde sunt cele mai multe plaje de steag albastru. Steagul albastru este cel mai mare calificativ pentru o plaja. Acest steag se obtine foarte greu si se acorda numai plajelor cu nisip foarte fin cu intrare lina in apa, fara pietre si in Side sunt foarte multe credeti-ma. Aflata la 55 de Km fata de aeroportul din Antalya si la 70 de Km. de Alanya, zona este ideala pentru orice fel de excursie optionala si credeti-ma ca nu sunt putine in zona.

Cum spuneam zona Side este formata din mai multe statiuni, prima dintre acestea este Gundogdu, ea este urmata foarte aproape de Conakli o statiune unde se afla unul dintre cele mai mari hoteluri din zona, Royal Alhambra Palace, hotel ce face parte din grupul Stone, grup ce are mai multe hoteluri in zona Antalya.

La circa 2 minute de mers cu masina se afla statiunea Evreseki, statiune in care mai sunt doua hoteluri din grupul Stone, Royal Taj Mahal si Royal Dragon. Lipita de aceasta se afla statiunea Kumkoy. De aici dupa ce iesim din statiune intram in statiunea Side unde se afla si orasul antic Side. Acest oras este construit pe o peninsula si aici putem vedea multe ruine ramase din orasul antic, printre care un frumos amfiteatru si cateva coloane ramase din templul lui Apollo.

Aici in orasul antic putem vedea multe ruine romane si grecesti ce au fost exploatate inca de la inceputul sec XX. 

Vechile fortificatii au fost protejate si gigantica fantana din epoca vespasiana troneaza inca de la intrarea in oras. Pe aceasta peninsula nu vedem doar ruine antice, aici sunt multe magazine si terase ce se intind de-a lungul falezei si seara este animata de diverse cluburi ce aduna multi turisti veniti in zona. Tot din partea dreapta a orasului incepe si o frumoasa faleza lunga de aproximativ 5 km., faleza unde se gasesc foarte multe plaje frumoase amenajate cu sezlonguri si umbrele. Acestea apartin hotelurilor din zona. Aici este un loc de promenada foarte frumos.

Din Side daca mai mergem aproximativ 5 Km.trecand printr-o padure de pini ajungem in doua statiuni Sorgun si Titirengol. Aici exista si un lac de unde vine si numele statiunii Titirengol sau lacul care tremura in traducere, deoarece fiind aproape de mare briza il face mereu sa aibe mici valuri. Tot prin zona trece si Raul Manavgat, rau ce izvoraste din Muntii Taurus si se varsa in Marea Mediterana. Pe rau circula destul de multe corabii cu panze ce fac croaziere pana pe mare.

Ca sa ajungem in ultimele statiuni din zona Side, aflate la aproximativ 14 km de aici trebuie sa iesim iar in soseaua principala ce leaga Antalya de Alanya, un drum expres cu trei benzi pe sens. Penultima statiune din Side este Kazalagi, o statiune cu cateva hoteluri destul de mari, Dupa Kazalagi nu foarte departe este statiunea Kizilot ultima din zona Side. Aici soseaua ajunge foarte aproape de mare.

Cele doua hoteluri aflate in statiune, Crystal Admiral si Amelia Beach, sunt situate pe partea stanga a soselei astfel ca la mare se ajunge printr-un tunel ce trece pe sub sosea. Si aceste hoteluri chiar daca sunt situate de parte cealalta a soselei au plaja lor privata.

Spre deosebire de alte statiuni din zona Antalya, in Side avem foarte multe locuri unde ne putem relaxa si distra. Foarte multe terase, cluburi, restaurante, locuri de promenada. Tot aici putem inchiria biciclete, scutere, biciclete electrice cu trei roti sau chiar masini pentru a explora cat mai bine zona.Nu in ultimul rand putem lua un dolmus, un fel de maxi taxi, si putem merge sa ne plimbam oriunde in aceasta zona vasta sau putem ajunge chiar in centrul orasului Manavgat, oras cu o populatie de aproximativ 200.000 de locuitori unde avem de asemenea multe magazine si terase si de unde putem ajunge si la cea mai mare cascada de pe Raul Manavgat. Cascada Manavgat nu este spectaculoasa prin inaltimea ei deoarece are o inaltime destul de mica dar este destul de intinsa ceea ce o face sa aibe un debit destul de mare de apa.

Tot pe soseaua nationala ce leaga Antalya de Alanya din anul 2016 s-a deschis si un Mall destul de mare, cu multe magazine, cafenele si restaurante unde puteti gasii multe reduceri mai ales in luna august. Aici sunt multe magazine de firma precum H&M, Defacto, LC Waikiki, Deichmann, dar si multe magazine care nu exista inca la noi.

In concluzie, daca va doriti o vacanta in care sa va si plimbati, nu numai sa stati in hotel la all inclusiv, va recomand sa explorati aceasta zona in care va veti simti minunat.

Antalya by night

O alta frumoasa excursie optionala pe care am facut-o aseara este Antalya by night. Am luat turisti de la hotelurile din Lara in jurul orelor 14.00, si am plecat spre centrul Antalyei. In drum ne-am oprit la un mare magazin de pielarie si blanuri, Punto, un magazin foarte mare in care gasesti absolut tot ce iti poti dorii in materie de pielarie. Ei produc pentru toate firmele mari din lume dar preturile sunt mult mai mici. De aici dupa ce unii turisti si-au innoit garderoba am plecat spre centru. Microbuzul ne-a lasat undeva in dreptul statuii lui Ataturk deoarece nu are voie sa stationeze acolo a plecat urmand sa ne revedem dupa aproximativ 4 ore. Am plecat pe jos sa vedem Antalya veche, orasul vechi. Dupa ce am vazut turnul rosu, turnul cu ceas, si casele din orasul vechi, ce in trecut se numea Kaleci sau vechea Antalye, am lasat doua ore turistii sa se plimbe pe stradutele pline de magazine si cafenele sau sa mearga in marele mall din centru.

Zona Kaleci a beneficiat in trecut de influente romane, bizantine, ale turcilor seljuki si a otomanilor. O data cu venirea otomanilor, grecii au fost nevoiti sa plece si sa isi paraseasca, casele, astfel acum sunt multe case parasite si aproape in paragina dar comunitatea locala nu poate face nimic deoarece ele sunt proprietate privata si se pot intoarce oricand sa le revendice. Dupa regrupare a plecat incet spre liftul ce ne coboara in portul vechi de unde luam un vaporas sa vedem tarmul si orasul vechi si de pe mare. De aici vedem zidurile vechii cetati antice numeroase cascade ce se varsa in mare si pestera piratilor sau pestera lui Simbad Marinarul, pestera unde ascundea comorite luate de pe mari. Plimbarea dureaza in jur de 30 de minute, dupa care mergem sa luam masa la un restaurant in port. Norocul nostru a fost ca dupa ce am coborat de pe vapor si am intrat in restaurant a inceput o ploaia cum rar poti vedea. O ploaie ce a inundat orasul vechi, o ploaie ce nu a durat mai mult de 25 de minute dar care ne-a facut sa bagam microbuzul pe stradutele mici pana jos in port, cu mari insistente la cei de la securitate deoarece accesut masinilor este interzis aici, mai ales a microbuzelor.

Antalya, croaziera pe Marea Mediterana

De cateva zile sunt in Antalya, ghid de turism. Daca tot am ajuns aici vreau sa va si povestesc cam tot ce se poate face pe aici si pe unde o sa ma plimb aproape zilnic, cu turistii veniti in vacanta.

Azi am fost pe croaziera. O excursie optionala care incepe de la ora 9.00 si se termina undeva in jur de ora 15.30. Daca ajungeti in concediu aici nu ratati sub nici o forma  aceasta croaziera.

Plecarea se face din portul turistic din Antalya, cu un vapor foarte frumos, mai bine zis un yaht cu trei etaje. La primul etaj este un restaurant, la etajul doi sunt doua baruri si un ring de dans unde va fi un show facut de mc-ul vasului, si o petrecere cu spuma ce strange toata lumea pe ring. La ultimul nivel se poate face plaja. La nivelul doi avem si o piscina pentru copii si niste sezlonguri unde, de asemenea ne putem bronza.  Odata plecati din port, mergem de-alungul coastei, practic de-alungul orasului Antalya, pana la cascada. In drum o sa vedem mai multe cascade mai mici ce se varsa in mare. Cascada Antalya este una dintre cele mai mari cascade din lume ce se varsa in mare. Are o inaltime de 40 de metri si datorita faptului ca este rece formeaza la varsare o apa de culoare turcoaz foarte frumoasa. Aici vaporul opreste si putem face baie in Marea Mediterana, care este foarte calda din mai pana in octombrie. Dupa ce facem baie luam pranzul care este inclus in pretul excursiei si care este sub forma de bufet suedez. Bauturile si ele sunt incluse pe tot parcursul croazierei, si aici ma refer la sucuri, apa, ceai, cafea, bere, vin, si tarii. Dupa pranz incepe spectacolul cu spuma si de animatie tinut de catre mc. In acest timp vasul se indreapta spre insula soarecilor, o mica insulita nelocuita care este aproape de tarm. Aici langa insula o sa avem o a doua oprire pentru baie in mare. Dupa ce mancam desertul care este compus dintr-un platou cu fructe, ne indreptam inapoi spre port, unde ne asteapta microbuzele pentru transferul inapoi la hotel. Peisajul este unul foarte frumos mai ales ca de pe mare se vad muntii Taurus ce au o inaltime de peste 2500 de metri.

Litoral Bulgaria

Pana acum nu am povestit nimic despre Bulgaria, vecinii si prietenii nostri de peste Dunare, o tara ce are foarte multe destinatii turistice. Am auzit multe pareri pro si contra despre Bulgaria de la diversi turisti. Intr-adevar impresiile proaste erau in special de la cei care tranzitau Bulgaria in drum spre Grecia si Turcia. Este si normal, mai toti operatorii de turism traverseaza  Bulgaria noaptea, dar si daca s-ar traversa ziua nu ai avea prea multe de vazut deoarece toate soselele de la ei trec pe camp, nu prin sate, nu prin orase ca la noi. Pana si Sofia se traverseaza pe centura si nu ai mare lucru de vazut. De curand s-au inaugurat si doua autostrazi. Dar nu despre asta voiam sa povestim. Vreau sa va spun cum este pe litoral, deoarece multi se duc de 1 Mai sau de Paste la Nisipurile de Aur sau Albena la all inclusive si spera ca vara sa fie la fel de ieftin si de bine. 

Pentru 1 Mai acestea sunt niste destinatii foarte bune, Pentru trei, patru zile in care ai si all inclusive, poti sta si la piscina daca vremea te ajuta sau la piscina interioara daca ai rezervare la un hotel  care are asa ceva. Mai poti sa faci  o excursie de aproape o zi la Balcik. Daca mergeti de Paste la Nisipuri aveti o bisericuta ortodoxa unde puteti merge la Inviere sau la doar cativa km in statiunea Constantin si Elena este o manastire ortodoxa. Este adevarat ca slujba este in bulgara dar pentru mine nu a fost o problema. Unele hoteluri  fac si  spectacole pentru romani, pentru ca de 1 Mai sau Paste in Bulgaria pe litoral sunt numai romani. Intr-un an de Paste a cantat Andreea Balan, in alt an am fost o trupa de romani care a cantat in restaurant pana spre miezul noptii etc. 

Daca de 1 Mai este ok, sa zicem, vara lucrurile nu stau chiar asa. Tebuie sa stiti ca si la bulgari sezlongurile se platesc, 6 Leva seslongul, iar,  in afara de Balcik si cateva excursii nu prea ai ce face. Albena este o statiune linistita, o statiune de familisti, pentru cei care vin cu copii mici si care au nevoie de  plaja mare si multa liniste, O statiune verde intr-adevar, dar in care seara  poti  face doar cateva plimbari prin statiune. Din Albena esti foarte aproape de Balcik si Cap Kaliakra.

Fostul Kadrilater ascunde frumuseti nebanuite pentru acest colt de tara. Castelul Reginei Maria de la Balcik este amplasat pe malul marii si are o gradina de vis ce nu trebuie ratata daca veniti pana aici. Biletele de intrare sunt la pachet cu cele de intrare la gradina botanica, o gradina botanica foarte frumoasa si destul de mare. Pe langa multele specii de plante se  gaseste aici si o sera de cactusi de dimensiuni variabile, pe care o recomand cu caldura. Trebuie sa stiti ca nu puteti cumpara bilete cu euro sau dolari, doar in leva.

Intre Nisipurile de Aur, Albena si Balcik exista un autobuz ce se poate lua de la intrarea in statiuni si costa destul de putin, 2-3 Leva biletul si face cam 15 min, asa ca nu merita sa luati o excursie costisitoare de la agentiile de turism de pe acolo. Nici cu masina nu este o afacere mai ales daca veniti de 1 Mai deoarece este destul de aglomerat in Balcik si o sa gasiti cu greu loc de parcare in perioada aceasta. In plus, odata plecati din statiune nu o sa mai gasiti loc de parcare la intoarcere. In Nisipuri este o problema mare cu locurile de parcare, aveti mare grija unde parcati deoarece se ridica masinile si sunt duse intr-o parcare la iesirea din statiune. Amenda nu este mare, in jur de 10 Euro, dar destul de neplacut sa umbli dupa masina cand tu ai venit sa te distrezi.

Putin mai sus de Balcik spre Romania este Cap Kaliakra. La doar 12 km de soseaua Varna-Vama Veche, o limba de pamant, cu o inaltime de 70 de metri deasupra nivelului marii, ce se afunda in mare, un loc ideal de unde putem privi cateva colonii de delfini. Aici se afla si o cetate ce pe vremuri se numea Tirizis dar care a fost cucerita de greci si numele ei s-a schimbat in Kaliakra. Dupa ce turcii au cucerit aceasta cetate in secolul al XV- lea, a trecut pe teritoriul Romaniei in secolul XX, dupa ce Kadrilaterul a fost pamant romanesc. Acum este pe teritoriul Bulgariei, nu departe de Vama Veche, la doar 80 de km. Nu departe de Kaliakra este un loc superb unde trebuie sa popositi neaparat pentru masa de pranz. Dalboka, este o ferma de scoici din Marea Neagra, ce are amenajat un restaurant pe malul marii cu o terasa impresionanta ce poate gazdui foarte multi turisti infometati. Preturile sunt destul de mici si portiile sunt generoase. Ferma se afla la doar 40 de km de Romania in drum spre Kaliakra.

Dar incepusem sa va spun ca aceasta parte este o destinatie mai mult pentru 1 Mai sau pentru cei ce vor sa vina la relaxare si liniste. Putine baruri, de cluburi nici nu se pune problema. 

Daca doriti distractie intr-o statiune plina de tineret si de turisti din mai toate colturile lumii, in special din Anglia si tarile nordice, eu recomand statiunea Sunny Beach. Este situata la aproape 100 de Km de Varna spre Burgas. Drumul din Varna pana in statiune este destul de spectaculos deoarece soseaua merge pe o coasta paralela cu marea si pe masura ce ne apropiem de statiune putem admira de la o inaltime considerabila Marea Neagra. Pana aici treceti prin cateva statiuni dar nu va ganditi ca este aglomeratie ca la noi. 

Sunny Beach si Nessebar sunt doua statiuni foarte mari, legate intre ele si unde aveti posibilitati de cazare diverse, de la hoteluri de 5 stele la case particulare. Eu as recomanda un hotel de 3 maxim 4 stele cu piscina si cu demi-pensiune sau chiar all inclusiv deoarece in Bulgaria cele 3 stele se respecta si mancarea este destula si foarte buna. Nu sunt adeptul variantei de all inclusive deoarece aceasta te cam tine in hotel. Cum ziceam statiunea este una tinereasca, cu multe baruri transformate noaptea in cluburi si deschise pana in zori, cu sporturi nautice si multe alte distractii. Pentru cei ce vin aici doar cu micul dejun exista foarte multe restaurante, nu foarte scumpe, toate cu program artistic seara, cu orchestre live, dar si celebrele "impinge tava" unde se mananca foarte bine si ieftin. In plus  aveti si multe magazine unde berea nu depaseste 2-3 Leva.

De aici, tot cu un autobuz ce trece prin statiune puteti merge in orasul vechi Nessebar. O peninsula legata de statiune printr-un pod. Aici este un oras medieval unde toate cladiriile isi pastreaza aerul medieval. Exista si o bisericuta veche cu hramul Sf. Stefan. Foarte multe magazine si terase care mai de care mai atractive. Eu va recomand sa faceti un tur de jur imprejur pe faleza ce inconjoara peninsula ca sa puteti admira marea in toata splendoarea ei. In portul din Nessebar acosteaza si nave de croaziera.

In partea opusa  Nesebar-ului se afla o statiune linistita si foarte cocheta, Sveti Vlas. Aici puteti ajunge pe jos intr-o plimbare pe malul marii sau pe sosea. De la iesirea din Sunny Beach spre Varna in doar 10 minute ajungeti in statiune. Aici nu sunt hoteluri fastuoase dar sunt mici si cochete si cu multa vegetatie. Plaja din statiune este una foarte frumoasa, poate cea mai frumoasa din cate am vazut in Bulgaria. Nu foarte mare dar amenajata foarte frumos. Tot aici este si un port de yahturi unde putem vedea si niste frumoase lebede ce se plimba linistite printre vaporase si care vin la mal sa fie hranite si mangaiate de turisti. 

Statiunea este asezata pe un deal, in trepte si cu fiecare straduta pe care o urcati puteti avea o priveliste din ce in ce mai frumoasa.

In concluzie eu va recomand pentru vara aceasta parte a Bulgariei daca alegeti sa va petreceti concediul in tara vecina. Este si mai ieftin si mai distractiv decat la Nisipuri sau Albena.

Belciugatele - Saramura sau crap la gratar

Daca vi s-a facut pofta de o portie de peste proaspat la gratar sau de o saramura de crap, va recomand o tura pana la Belciugatele, o comuna de langa Bucuresti la doar cativa Km , in jur de 20, nu departe de Comuna Pantelimon. De ajuns se poate ajunge si prin sos. Colentina pana in Voluntari si dupa Doraly faceti dreapta si ajungeti in comuna Branesti, de acolo sunt doar cativa km in drumul spre mare pana la Belciugatele.  Aici este un lac particular unde se poate pescui si mai multe pensiuni cu restaurant si cu diverse atractii pentru toti cei care doresc sa isi petreaca cateva ore in zona. Dar totusi atractia cea mai mare in zona este pestele, si anume crapul. Numai aici poti savura un crap proaspat la gratar sau o saramura facuta cu tot ceea ce ii trebuie si cu o mamaliguta excelenta.

Cel mai important este faptul ca daca veniti aici in week-end trebuie neaparat sa va faceti o rezervare, deoarece este plin mai tot timpul si riscati sa nu gasiti nici o masa libera. Eu cand am fost ploua si tot nu era nici o masa, noroc ca aveam rezervare, doar pentru cateva ore, deoarece am facut-o in aceeasi zi.

Spre surprinderea mea portiile erau foarte mari si destul de ieftine. De exepmlu o potie de crap la gratar cu mamaliguta si mujdei nu depaseste 12-13 ron, o bere este 5 ron la sticla, deci acceptabil. Va recomand cu incredere. Puteti face o tura pana aici si cu bicicleta, daca sunteti in Bucuresti.

O tura de week-end la Baile Olanesti

O data cu venirea primaverii va propun o iesire de week-end putin mai sus de Rm. Valcea, la Baile Olanesti. Poate va ganditi ca este tot o statiune comunista pentru pensionari sau un loc cu hoteluri invechite si cu apa cu miros de sulf. Va inselati, statiunea s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani si aici s-au construit foarte multe hoteluri noi si pensiuni moderne. Dar nu pentru hoteluri si pensiuni va propun aceasta iesire, si pentru ca este un loc foarte frumos, un loc de unde se pot face multe excursii frumoase in zonele din apropiere. Multe trasee turistice de dificultate nu foarte mare si chiar trasee pe care puteti face niste ture de montain bike.

Eu am fost de mai multe ori in diverse perioade ale anului, dar primavara si vara este cel mai frumos.

Drumul este foarte frumos, mai ales ca o mare parte din el este pe autostrada Bucuresti-Pitesti, autostrada ce se termina chiar acolo unde incepe Dealul Negru. Aici unde se termina urcarea puteti opri pentru cateva minute sa mancati poate cei mai buni mici din Romania, asa se zice, mie cei drept mi-a placut foarte mult ciorba de burta facuta aici. De aici pana la Rm. Valcea nu mai sunt foarte multi km.

O data ce ajungeti pe centura orasului intrati spre centru treceti podul peste Olt, ultima oara era in constructie dar poate s-a reparat si o tineti drept pe langa mall-ul din oras, inca 30 de km, pana in Baile Olanesti. Totusi primavara este mai putin aglomerat si puteti sa va plimbati in liniste peste tot. Prin statiune trece Raul Olanesti care formeaza doua frumoase cascade chiar in centrul orasului si una in amonte spre izvoarele termale. De curand aceste izvoare termale de aici nu mai sunt pentru oricine deoarece s-a instalat la fiecare izvor un sistem cu cartela magnetica si nu poti lua apa decat cu o recomandare de la medic si cu cartele care se iau tot de acolo, cred.

Cei ce vin aici la tratament cu siguranta au acces la apele termale dar cei ce vin doar in trecere sau pentru cateva zile nu au cum sa consume apa de izvor. Dar ca o compensatie exista aici trei bazine cu apa calda si sulfuroasa, doua acoperite si una in aer liber, la care are acces oricine, si biletul de intrare este destul de ieftin in jur de 10 ron pentru toata ziua. Foarte multe tarabe cu produse naturale, de la miere si toate preparatele din miere la ceaiuri, siropuri si tot felul de plante tamaduitoare si cosmetice naturale. In Olanesti sunt cateva restaurante unde se mananca foarte bine si ieftin unele amplasate foarte bine, astfel ca au si o panorama foarte frumoasa.

Dar cum va spuneam de aici se pot face cateva trasee frumoase prin padurile din zona, trasee ce urca destul de mult prin padure chiar daca par niste dealuri de jur imprejur. Unul din trasee incepe din spatele unui grup de izvoare nu departe de centrul statiunii si urca pana in doua sate Tisa si Gurguiata, sate care par uitate de lume dar cu niste privelisti impresionante si se continua pana la Schitul Bradul. Un alt traseu ce se poate face de data asta si cu masina si pe jos , deoarece incepe din drumul judetean ce leaga Rm Valcea de Olanesti si care merge spre schitul Iezer si de aici pe jos spre pestera Sf. Antonie.

Acest traseu nu ar trebui ratat deoarece nu este foarte greu, dar o data ajunsi in poienita unde se afla pestera, unde a trait sfantul si unde este o bisericuta si o fantana, o sa ne simtim ca intr-un basm foarte frumos. Traseul nu este foarte greu si il poate face oricine deoarece dureaza doar 15 minute. Drumul duce de la Iezer la schitul Pahomie si mai departe la schitul Patrunsa, dar pentru a ajunge la Patrunsa trebuie sa va luati o marje destul de mare de timp, deoarece traseul este de aproximativ 9 ore.

In statiune se afla si un monument de o inestimabila valoare culturala, este vorba despre biserica lui Horea din Albac. Biserica din lemn, tipica motilor, a fost ridicata in anul 1752 in Albac in satul natal a lui Horea. Biserica este prima biserica de lemn din ardeal salvata ca monument istoric in Romania. Ea a fost adusa in anul 1907 din Imperiul Austro-Ungar in Regatul Romaniei, la conacul familiei Bratianu din Florica. Biserica are hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril.

Tura cu bicicleta pana la Manastirea Samurcas - Ciorogarla

Stiu ca inca nu s-au terminat ploile si nu a venit inca, caldura dar eu merg deja de doua luni cu bicicleta zi de zi la serviciu si nu numai dar si la cateva ture putin mai lungi, atunci cand vremea permite acest lucru. Este adevarat ca in ultimele week-end-uri vantul a fost destul de puternic si cand mergi cu bicicleta nu este tocmai placut, dar va propun pentru week-end-ul asta o tura pana in Ciorogarla. De ce tocmai acolo, o sa ma intrebati, acolo pentru ca eu stau in Dumul Taberei si este destul de aproape iesirea spre Domnesti prin Ghencea, dar si pentru ca traficul este destul de slab si se poate merge destul de bine si in siguranta. La Ciorogarla este o manastire foarte frumoasa ce se poate vizita, Manastirea Samurcacesti-Ciorogarla este o ctitorie a vornicului Constantin Samurcas si a sotiei sale, Zinca, de la inceputul secolului al XIX-lea. Traditia a pastrat o frumoasa legenda care sta la originea intemeierii sfantului locas, ca la mai toate manastiriile din Romania, dar care poarta un sambure de adevar. Se spune ca un cioban care isi pastea aici in campia Vlasiei, oile, a visat intr-o noapte, ca pe cand statea rezemat in ciomag si canta din fluier, in mijlocul campului, o oaie alba ca spuma laptelui dar care avea trei coarne in loc de doua. Visul s-a repetat de cateva ori in acea noapte. A doua zi ciobanul povesteste visul voievodului Samurcas, care era stapanul locului. Acesta cere duhovnicului sau, arhimandritul Timotei, staretul Manastirii Cernica sa ii talcuiasca visul. Staretul talcuieste visul ca o porunca de la Dumnezeu ca sa fie ridicata o biserica in poiana aceea, deoarece blandul animal avea trei coarne, biserica sa aibe trei altare si sa fie cu hramul Sfintei Treimi. Dupa discutia cu staretul, boierul aduna imediat oamenii si incepe ridicarea bisericii. Din documentele pastrate la Arhivele Nationale din Bucuresti reiese ca ridicarea manastirii a inceput in anul 1806 de cand dateaza primul contract al boierului cu dulgherii Stoian Ghenciu si Anastasie Gheorghe.

Drumul din centrul capitalei pana la manastire este de 20 de Km, nu este un traseu foarte lung mai ales ca se merge doar pe drum asfaltat si fiind campie nu prea sunt diferente de nivel. 

...................................................................................................................

Am fost pana la urma sambata la Ciorogarla am ajuns pana la Manastirea Samurcacesti si am avut marele noroc ca nu m-a prins ploaia. Vantul a batut cu putere la dus si in special din fata ceea ce este foarte nasol, dar la intoarcere m-a impins si am reusit sa mentin o viteza medie de 25-30 km /ora. O singura problema este pe drum, aproape de bariera de la Darvari se asfalteaza si a trebuit sa merg 200 de metri pe pietris si nisip dar in rest a fost bine si liber. 

Va recomand aceasta tura mai ales ca sunt doar 40 de km dus-intors din Dr. Taberei.

Republica Serbia - Belgrad - Varset (vrsac)

Anul acesta de Paste si 1 mai, din pacate au cazut in aceeasi zi, am plecat in Serbia. Pentru ca am un prieten care lucreaza la Varsat, un oras ce se afla la 15 km de granita, de vama Moravita si la circa 70 de km de Timisoara, am plecat cu trenul de ora 21:45 spre Timisoara. Nu am mai mers cu trenul de ceva ani buni, dar avand in vedere faptul ca mi-a promis ca vine sa ma ia de la Timisoara am zis ca nu poate fi asa de rau. Rau nu a fost, dar trenul a avut intarziere 75 de minute. Ajuns in Timisoara am plecat direct in centru sa vad minunile primarului Robu de care am tot auzit pe la radio si tv. Intr-adevar un oras frumos cu foarte multe parcuri, multe piete de promenada si multe spre foarte multe piste de biciclete. In foarte multe locuri se pot inchiria biciclete, non stop, cu care poti admira in intregime orasul in toata splendoarea lui. Din pacate in ziua aceea a plouat mai tot timpul dar asta nu m-a impiedicat sa il strabat de la un capat la altul. De la gara am ajuns imediat la Catedrala Mitropolitana care este la doar 3 statii de autobuz de gara. Catedrala este simbolul orasului, este cea mai inalta biserica din Romania si cea mai inalta catedrala ortodoxa din lume, exceptand Rusia. A fost construita intre anii 1936 si 1941.

Vis-a-vis de Catedrala incepe artera pietonala ce duce spre Piata Operei. Artera are de o parte si de alta  magazine si cafenele cu terase foarte frumoase. Preturile din cafenele sunt mult mai mici decat cele din centrul vechi din Bucuresti. Din Piata Operei de unde a inceput Revolutia Romana in 1989 incepe o straduta mica acoperita de umbrele in toate culorile agatate intre cele doua cladiri ce sunt de o parte si de alta, ce dau impresia unui curcubeu. Tot pe aceasta straduta este si un centru de informare turistica de unde puteti achizitiona harti si materiale ce va pot ajuta sa strabateti orasul si sa gasiti mai rapid obiectivele turistice.

Nu departe de Opera se afla Castelul Huniazilor dar este in renovare asa ca este inchis. Aceasta straduta mica duce din Piata Operei sau Piata Victoriei in Piata Unirii, cea mai mare piata din Timisoara. O piata foarte mare pietonala unde putem vedea mai multe obiective, cum ar fi, Domul Romano-Catolic, Palatul Baroc sau Muzeul de arta si statuia Sfintei Treimi ce se afla chiar in mijlocul pietei.

Din pacate nu am avut mult timp de vizitat in Timisoara deoarece la ora 14:00 trebuia sa ajung la noul mall care s-a deschis de foarte putin timp aici. Mall-ul are si un hypermarket Carrefour primul din Banat si totodata cel mai mare magazin din zona. De aici a venit sa ma ia prietenul meu si am plecat spre Varset, unde locuieste el. La mall am ajuns cu un autobuz, E1, o linie expres, pe care l-am luat din centul si pentru care biletul costa 2,5 ron si se cumpara de la chioscurile de ziare. Tot la mall ajunge si autobuzul 33 ce are capatul in fata catedralei.

Varset o comuna transformata in oras, in Banatul Sarbesc, la doar 15 km de granita cu Romania, vama rutiera  de la Moravita sau vama feroviara de la Stamora Moravita, este un loc placut asezat langa niste dealuri inalte de aproximativ 400 de metri, unde se afla si cel mai important obiectiv turistic din zona, Castelul Varset si Turnul Castelului, un Castel ce dateaza din secolul al XV-lea. Turnul si Castelul au fost declarate  in 1991 monumente culturale si arheologice de catre statul sarb.

Varset este un orasel mic de provincie, dar cu destul de multe obiective turistice. Aici se afla si o biserica romaneasca in care slujesc 3 preoti ortodocsi. Biserica este destul de mare si impunatoare si se afla in centrul orasului. Nu departe de aceasta, despartite doar de un parculet din centru se afla o frumoasa biserica sarbeasca, Sveti Nikola, care este cunoscuta in toata Serbia pentru maretia ei si pentru turnul cu ceas construit in stil baroc in anul 1785. Tot aici este si o foarte mare catedrala catolica cu doua turnuri semete. Biserica Sveti Gerhard a fost construita in anul 1860 in stil neo-gotic mai putin intalnit in Serbia.

Vis-a-vis de biserica sarba Sveti Nikola se afla Palatul Episcopal unde locuieste episcopul Varset-ului, o cladire frumoasa cu un acoperis recent renovat cu banii trimisi de biserica rusa.

Mancarea este foarte buna in Serbia, portiile sunt foarte mari . Este destul de ieftin sa mananci la restaurant. Berea sarbeasca este buna. Am baut o bere Jelen si o bere neagra foarte buna. Aici nu o sa gasiti lanturi internationale, se stie ca sarbii sunt foarte nationalisti si nu  permit lanturilor sa deschida magazine aici. Le impun  reguli  stricte prin faptul ca vor sa aibe in proportie  mare produse sarbesti .

Pe data de 2 mai am plecat intr-o mica excursie la Belgrad, capitala Serbiei, orasul in care raul Sava se varsa in Dunare. De aici pana la Belgrad sunt 80 de km si se trece in majoritate prin sate romanesti din Banatul Sarbesc. Autostrada strabate Serbia de la est la vest . Varset fiind in sud nu are autostrada. Belgradul este un oras interesant, un oras de vizitat in orice anotimp. Destul de greu este cu locurile de parcare. Ce trebuie sa stiti ca parcarile sunt impartite in trei mari zone zona I, II si III, dinspre centru spre periferie. In zona unu nu ai voie sa parchezi mai mult de o ora, in zona doi doua ore si in zona trei, trei ore. Plata se face printr-un sms si dupa acest interval trebuie sa muti masina in alt loc deoarece se ridica si amenda este destul de mare. 

Destule obiective sunt in Belgrad dar cel mai important este Cetatea Kalemegdan sau Fortareata Kalemegdan cum este cunoscuta de catre turisti. O cetate construita pe un deal din centrul Belgradului, pe malul Dunarii,  de unde se poate vedea cum raul Sava se varsa in Dunare. O imagine superba. Fortareata a fost construita in secolul al III- lea inainte de Hristos si a fost acaparata de multe popoare precum Tracii, Dacii, Celtii si chiar sunt zvonuri ca mormantul lui Atilla ar fi sub zidurile cetatii. In interiorul cetatii se poate face o plimbare printr-un imens parc ce adaposteste pe langa turnul cu ceas, muzeul militar (cu numeroase exponate din timpul celor doua razboaie mondiale: tunuri si tancuri ), si o frumoasa gradina zoologica cu multe animale.

Direct din fortareata, dupa ce traversam strada, intram direct pe cea mai frumoasa strada pietonala din Belgrad, practic centru vechi al orasului, cu multe magazine, terase, baruri si restaurante. Centrul vechi este foarte frumos si de neratat daca, veniti aici chiar si pentru cateva ore. Tot aici, mergand pe stradute, dupa ce iesim din centrul vechi ajungem pe o straduta mica pe care nu trebuie sa nu o vedeti. Aceasta straduta de numai cativa zeci de metri lungime, se afla cateva restaurante cu terase pline cu flori de toate culorile si printre ele cel mai bun restaurant din Belgrad. Pe aceasta strada nici nu zici ca esti in Belgrad, zici ca esti oriunde in vestul Europei in Olanda, Belgia sau Germania.

Unul din restaurantele de aici, poate cel mai frumos.

In Belgrad s-a construit nu demult una din cele mai mari Catedrale Ortodoxe din lume, Catedrala Sveti Sava. O cladire imensa terminata in totalitate pe dinafara dar neterminata pe dinauntru. Totusi ea se viziteaza. Chiar si asa ramai foarte impresionat de maretia ei. Biserica are o inaltime de 82 de metri din care 70 de metri reprezinta inaltimea  si 12 metri crucea din varful catedralei. Maretia catedralei este data si de faptul ca este placata cu marmura alba. Catedrala este construita pe trei niveluri, la subsol se afla o cripta de sticla unde gasim moastele Sfantului Sava care ajuta credinciosii sa revina pe calea cea dreapta a credintei.

Nu departe de centru, la o distanta nu foarte mare unul de celalalt, practic despartite de doua strazi, se afla cele doua stadioane ale echipelor rivale din Belgrad: Steaua Rosie si Partizan, echipa armatei si a politiei.

Din pacate Belgradul a trecut si printr-un razboi nu de mult timp, in anii '90 si inca se mai vad urmariile lui. Putem vedea pe bulevardul central al orasului cele doua cladiri ale Ministerului Apararii ce au fost bombardate de catre trupele NATO. Din fericire nu a fost nimeni nici macar ranit atunci, deoarece a fost anuntat din timp acel bombardament si nimeni nu era la munca in timpul exploziilor. Tot in Belgrad a mai fost bombardat si un pod peste Sava dar si acel bombardament a fost anuntat din timp, astfel incat doua saptamani s-au tinut concerte pe pod ca sa nu poata fi bombardat, un fel de Piata Universitatii, dar inevitabilul s-a produs pana la urma. Cu toate astea sarbii au trecut peste si de atunci au mai construit un pod foarte mare peste Sava si o autostrada ce ocoleste orasul.

Din Belgrad ne-am intors la Varset distanta ce am parcurs-o in mai putin de 90 de minute.

Ziua urmatoare am plecat dis de dimineata spre Timisoara de unde am luat de data aceasta un tren la ora 13:50 care trebuia sa ajunga in Bucuresti la ora 23:00, dar, ce sa vezi, a ajuns la 00:15. In Timisoara am vizitat de data aceasta parcurile orasului, Parcul Rozelor, Parcul Copiilor si terasele de pe malul raului Bega, Foarte frumos, merita sa veniti pana aici. Am vazut de data aceasta si palmierii primarului Robu, atat de contestati de catre toata lumea. 

Va recomand cu toata caldura mai ales, chiar daca nu aveti masina puteti veni pana la Timisoara cu trenul si de aici aveti sageata albastra ce ajunge la Belgrad cam in 3 ore, in functie de cat sta in vama.

Balea 2016

Asa cum ati vazut si in postarea anterioara, si anul asta, ca in fiecare an de vreo trei incoace, merg cu prietenii la o tura de doua sau trei zile la Balea, mai precis sa vedem Hotelul de gheata. De data asta am plecat pe data de 12 februarie, adica in week-end-ul cu Valentines Day. Nu, nu am plecat cu sotiile sau cu prietenele, am plecat 8 baieti, deoarece traseul nu este unul tocmai usor mai ales ca vremea in aceasta perioada este foarte imprevizibila.

Am plecat de data asta de vineri seara, am stat la Piscul Negru, intr-o pensiune pe care nu o recomand din pricina ospitalitatii gazdelor, dar din pacate este cam singura varianta de cazare mai ieftina din zona. o camera tripla 100 ron si una dubla 85 ron. A doua zi, dis de dimineata, au mai venit 3 prieteni si dupa micul dejun si berea de trezire am plecat usor pe jos pana la Cabana Capra, circa 5 Km. pe un drum ce urca tot timpul, si pe care din cand in cand mai trece si cate o masina.

Cand am plecat a inceput sa ninga usor, mai mult o lapovita. De la Cabana Capra incepe urcarea cea mai grea pana la Cascada Capra, o panta de cam 45% si lunga de vreo 400 de metri, la capatul careia aproape ca nu mai poti respira. Nu mai zic ca pe masura ce urcam se lasa si o ceata destul de groasa si zapada ce ajungea pana la genunchi, din cauza caldurii era foarte moale si apoasa. Dupa o mica pauza pe podul de la cascada, pauza de rehidratare cu lichidele din dotare, am plecat mai departe pe drumul acoperit de zapada pana la urmatoarele doua pante, ce urca direct la Cabana Salvamont, de la cota 2000. Aceaste pante sunt tot cam de 45 % si lunga de 500 de metri. Deja ningea din ce in ce mai tare si vantul iti baga in ochii toata zapada. Norocul nostru ca pe acelasi drum mai coborase cineva inainte si ne-am putut lua dupa urmele lor ca altfel din cauza cetii nu prea se mai vedea nici un drum.

Ajunsi la 2000 am constatat ca nu este nimeni la salvamont, logic doar este sambata, cum sa fie cineva, daca cumva vin niste turisti. Dupa o rehidratare am plecat mai departe spre tunelul care este la circa un km de cabana. Nu am putut sta mai mult deoarece eram transpirati si vantul rece, ce batea cu putere nu ne facea bine. Pana la tunel mai sunt trei tunele mai mici, deschise pe o parte, care erau pline cu zapada viscolita asa ca ne-am strecurat usor incat sa nu ne lovim cu capul de baza de sus a lui.

Iatane si la gura tunelului. eu m-am schimbat pentru ca eram foarte transpirat si nu mai puteam inainta asa. Cativa prieteni au vrut sa o ia pe creasta pe deasupra tunelului, dar din cauza cetii si a viscolului nu au reusit si s-au intors si ei prin tunel. Pentru prima oara in viata am vazut tunelul de la Balea luminat, este drept partial, dar luminat. Pentru prima oara nu mi-a trebuit frontala ca sa nu imi rup gatul pe gheata din mijlocul lui pe care nu o puteai ocolii. 

Dupa ce am scos capul pe partea cealalta a tunelului, am vrut sa mergem direct la Cabana Salvamont de la Balea, dar pe masura ce ne apropiam am constatat ca nu este nimeni deoarece zapada era pana la mijlocul usii de la intrare. Aici am stat anul trecut dar era martie. Ne-am dus la Cabana Paltinul, fosta cabana a lui Ceausescu, dar nici aici nu am avut noroc deoarece era ziua indragostitiilor si toate camerele erau rezervate, chiar daca o camera de 2 locuri este 260 ron. Sa nu credeti ca toata lumea a urcat ca noi pe munte, nu, toti au venit aici cu telecabina pe partea cealalta a muntelui de la Cascada Balea. Din cauza vantului telecabina a inaintat cu greu si facea in jur de o ora pana sus. Fara sa ne mai gandim unde o sa dormim la noapte ne-am dus la Cabana Balea unde ne propusesem sa mancam o ciorba de burta. Aici ce sa vezi una din salile de mese era pregatita pentru party de Valentines Day. Am aflat ca era inchiriata de 30 de cupluri care sarbatoreau aici ziua indragostitiilor cu o petrecere in toata regula cu DJ si cu lumini de discoteca. Bine zis discoteca, deoarece am vazut la petrecerea la care am ramas si noi pana la urma, ca muzica era de discoteca de ani 70, 80. Da am ramas si noi in sensul ca eram in alta sala ce corespundea cu cea cu petrecerea dar ne-am integrat si noi in party pana la urma. De dormit ni s-a propus sa dormim la Telecabina, unde este un alt corp de cladire ce apartine de Cabana Balea, dar unde un pat intr-o camera cu multe paturi era 50 ron. Nu am vrut si pana la urma am dormit la "Consiliul Judetean", o cabana tot a salvamontului dar care nu prea ofera cazare atunci cand este deschis si salvamontul. Pe la ora 22:00 am vizitat si Hotelul si Biserica de gheata, unde am si baut o bere la bar, la hotel evident si am facut multe poze. Ne-am intors la party unde am stat pana pe la 5 dimineata. A doua zi la ora opt dimineata a trebuit sa ne trezim deoarece trebuia sa eliberam cabana. Asa cum v-am zis aceasta cabana este doar pentru cei care nu mai au unde sa se duca seara si raman pe munte.

Obositi si mahmuri putin, ne-am intors in restaurantul de la Balea unde am baut o cafea si am luat micul dejun. Am plecat pe la ora 11:00, dupa ce am vazut si o turma de capre negre pe munte in zare dar nu departe de cabana.

Coborarea nu a fost asa cum ne asteptam deoarece zapada era asa de moale si de uda incat nu te puteai da pe ia ca se strangea sub tine, asa ca doar pe niste portiuni foarte mici am putut sa ne dam pe rucsaci, restul la pas. Nu a durat foarte mult, in jur de o ora jumate si am ajuns la Cabana Capra, de aici la pas pana la masinile care erau la Piscul Negru.

Astept cu nerabdare tura de anul viitor si sper sa fie mai multa zapada si mai frig. Nu v-am zis ca la Capra cand am coborat erau 17 grade, asta pe 14 februarie.

O zi de vara la Ruse

Se apropie zilele calduroase si nu vrem sa ne irosim timpul prin Bucuresti, mai ales in week-end-uri.

Cum Valea Prahovei nu mai este asa de primitoare din cauza aglomeratiei de pe DN 1, la dus dar mai ales la intoarcere, va propun o destinatie pe care multi dintre voi o cunosc si unde putem merge si doar pentru o zi, Ruse.

Primul oras care ne intampina la intrarea in Bulgaria, daca alegem vama de la Giurgiu ca si punct de iesire din tara, este Ruse.

Poate ati trecut de multe ori pe centura orasului in drumurile voastre spre Grecia, spre statiunile montane de langa Sofia sau chiar spre Metro, dar nu ati intrat si pana in centrul orasului.

Daca aveti cateva ore la dispozitie sa vizitati orasul, mergeti pana in centru si parcati masina pe una din staradutele laterale ce duc spre artera pietonala, este gratis dar trebuie sa mergeti de dimineata sa gasiti loc, sau ar mai fi o mica parcare cu plata, numai doua leva pe ora, la intrarea in parcul central.

In centru este o frumoasa strada pietonala, aproape la fel ca cea din Brasov, cu magazine si terase de o parte si de cealalta. La un capat al promenadei pietonale, dincolo de strada principala a orasului se afla un magazin CBA, un fel de Mega Image de la noi, unul mai mare unde puteti gasii multe produse traditionale bulgaresti dar in special braga, o bautura ce se gasea si pe la noi pe vremuri.

De aici incepe practic centrul orasului. Dupa ce traversam strada intram pe artera pietonala ce ne duce pana in parcul central vis-a-vis de care se afla Palatul de Justitie si in spate Primaria. Parcul este foarte frumos cu palmieri si o fantana arteziana foarte frumoasa.

Dupa ce trecem prin parc, putem sa ne relaxam luand masa de pranz la unul din restaurantele de aici, eu recomand "Happy". Este un restaurant ce face parte dintr-un lant mai mare ce este raspandit in toata Bulgaria, o franciza canadiana, un fel de Hard Rock cafe la o scara mai mica. Aici aveti o multitudine de preparate pe care le puteti comanda la preturi destul de mici. Un pranz aici nu depaseste 7-8 euro cu tot cu bauturi. Aveti si meniu in romana cu poze si chelnerite ce stiu romana sau sunt chiar din Romania.

Dupa o astfel de relaxare aveti mai multe chioscuri cu o inghetata excelenta ce se serveste la cornet sau in caserole de plastic. Atentie mare, inghetata este la kg. astfel ca dupa ce comandati se cantareste si veti platii pretul afisat de cantar.

Daca va mai ramane timp si pentru shoping, pe langa magazinele, multe de altfel, din centru, de haine si pantofi, in Ruse mai avem pe langa Metro si Kaufland, Carrefour si mai nou Lidl, bineinteles preturile sunt mai acceptabile fata de magazinele de la noi.

Nu uitati la intoarcere sa aveti marunt 2 euro sau 4 leva pentru pod deoarece se plateste, si acesta mai ieftin ca la noi,