In luna septembrie am plecat cu turistii intr-un frumos circuit care se numeste: "De la Troia la Istanbul cu sejur in Kusadasi". Acest circuit nu face decat sa ne duca intr-o zona plina de istorie a Turciei, cu cateva secole inainte de Hristos si pana in zilele noastre.
Plecam dimineata devreme din Piata Alba Iulia din Bucuresti spre prima noastra cazare din circuit, Hotelul Zileli din Canakkale. In mod normal traversarea Bulgariei spre Turcia nu ne ia mai mult de 4.5-5 ore, dar cu pauzele de rigoare am traversat Bulgaria in 6 ore. Vama bulgara am trecut-o repede dar la vama turca, de anul acesta s-au schimbat putin lucrurile. S-au schimbat in sensul ca nu mai poti cobori doar cu pasaportul sau CI-ul, trebuie sa cobori si cu bagajele cu care treci printr-un schener chiar dupa controlul de pasapoarte. Partea buna este ca treci direct prin free shop si iti poti lua tigari, foarte ieftine, sau ceva bauturi sau parfumuri. Cu toate astea am trecut destul de repede, fara sa ne mai fie trecut si autocarul prin schener. Ne-am imbarcat iar si am plecat spre Canakkale. Pentru a putea ajunge aici trebuie sa treci frumosul pod, deschis de curand, pestre Stramtoarea Dardanele. Podul care leaga Europa de Asia, poarta numele de Podul 1915 si leaga Gelibolu de Lapseki. Podul unul plin de simboluri a fost inaugurat pe data de 3 martie 2018. Inaltimea pilonilor podului este de 318 metri, data victoriei otomane de la Canakkale din anul 1915. Lungimea dintre cei doi piloni este de 2023 metri, ceea ce reprezinta centenarul Republicii Turcia. Statuia unui celebru soldat otoman, Seyit Onbasi, se afla in varful unui dintre piloni. Astfel asa ajunge la inaltimea de 334 metri. Acesta este un erou al bataliei de la Canakkale din Primul Razboi Mondial.
Este cunoscul ca soldatul care a transportat singur un obuz de 215 kilograme, pentru tunul de la Rumeli Mecidiye. La 18 martie, flota aliata incerca sa forteze Stramtoarea Dardanele pentru a putea ajunge spre Istanbul. Artileria otomana de pe tarm a deschis focul asupra navelor.
La Rumeli Mecidiye Bastion, unul dintre tunuri fusese afectat, iar mecanismul de ridicare a proiectilelor nu mai functiona. Potrivit relatarii devenite legendare, Seyit Ali a ridicat singur un proiectil foarte greu si la dus pana la tun. Tunul a tras asupra navei britanice HMS Ocean, care a fost ulterior grav avariata si s-a scufundat dupa ce a atins o mina. Dupa razboi, Seyit Ali a devenit un simbol al curajului si sacrificiului soldatilor otomani de la Canakkale. Pe cele doua turnuri ale Podului 1915 Canakkale, elementele metalice dintre turnuri sunt concepute astfel incat sa aminteasca de obuzul purtat de Seyit Ali Onbasi. Traversarea podului ne ia in jur de 6 minute si taxa pentru un autocar este de 40 euro. De aici pana la hotel nu mai avem foarte mult, in jur de 30 de minute. Hotelul Zileli este unul frumos, situat foarte aproape de un mic mall, dar unde este un supermarket Migros destul de mare, unde gasesti de toate. Tot aici ai mai multe restaurante fast food si vis-a-vis ai cateva cafenele, printre care Cahve Dunyasi sau Starbucks. Mancarea la micul dejun a fost destul de buna. Noi am plecat imediat dupa micul dejun deoarece aveam de mers pana in Kusadasi in jur de 550 de kilometri si aveam de vizitat si Troia.
Pana la Troia am ajuns repede deoarece este foarte aproape de Canakkale. Aici am vizitat situl arheologic, descoperit de catre arheologul german Heinrich Schliemann. In sit putem vedea toate cele 9 straturi descoperite pana acum dar si o macheta a celebrului cal troian. Razboiul Troian, care a tinut timp de 10 ani, a fost descris de catre Homer in celebra sa opera Iliada. Timp de secole, multi au considerat ca Troia este doar un oras legendar, imaginat de Homer. In secolul al XIX-lea, copilul unor negustori germani, din Neubukow, dupa ce a citit opera lui Homer, le-a spus parintilor ca el va descoperi Troia. Acestia au ras, dar peste ani, dupa ce a preluat afacerea de la parintii lui, cu banii stransi din comert, a venit si a inceput sapaturile pe dealul Hisarlik, in 1870. A sapat, a sapat si in cele din urma a dat de o comoara, pe care el a considerat-o ca fiind comoara Regelui Priam. Nu era chiar asa, deoarece el sapase gresit si descoperise o Troie mult mai veche decat cea descrisa de Homer. Aici au fost construite 9 cetati, una peste alta, si legendara Troie este cea de a VII-a. Schliemann descoperise cea de a II-a Troie. A continuat sapaturile, dupa cea reusit sa faca pierduta comoara. Aceasta a fost vazuta intre cele doua Razboaie Mondiale, undeva la Berlin, iar in timpul Razboiului Rece, se pare ca a fost vazuta undeva in Rusia.
A sapat si a descoperit straturi succesive, fara a gasi comoara lui Priam. Razboiul Troian, potrivit scrierii Homerice, a inceput dupa ce Paris, unul dintre fii Regelui Priam, fiind in vizita la Micene, a furat-o pe Elena, sotia Regelui Menelau., cea care ii era sortita de catre Zeita Afrodita.
Zeita ii sortise ca se va casatorii cu cea mai frumoasa femeie din lume. La acea vreme aceasta era Elena, sotia Regelui Menelau. Acesta din urma era plecat in Sparta unde murise bunicul sau si asa cei doi au reusit sa fuga la Troia. Dupa aflarea vesti Regele Menelau furios a vorbit cu toti regii provinciilor grecesti si au hotarat impreuna sa porneasca un razboi asupra troienilor si sa ii stearga de pe fata pamantului. Asfel el ia convocat pe Agamemnon, Regele Spartei si fratele sau mai mare, pe Ulise sau Odiseu din Ithaka, si pe Ahile conducatorul mirmidoniilor. Ahile a venit la razboi si cu prietenul sau Patrocle. Dupa 10 ani grei de razboi, intr-una din seri grecii au hotarat sa le faca o "surpriza" troienilor, construind un cal de lemn, lasat pe plaja, plin de provizii. In acelasi timp corabiile lor au plecat spre casa. Aceasta idee a fost a lui Ulise, considerat unul dintre cei mai destepti razboinici ai grecilor. Dimineata cand au venit pe plaja troienii au gasit acest cal si au vazut corabiile grecilor in larg, plecand spre casa. Au crezut ca este un dar lasat de greci, dupa 10 ani de razboi si au hotarat sa il bage in cetate, vazand ca este plin cu provizii.
Seara de bucurie au dat o mare petrecere in cetate, timp in care razboinicii ascunsi in acel cal de lemn, au iesit si au dat foc cetatii. Au omorat toti oamenii din cetate, mai putin pe Andromaca, sotia lui Hector, fratele lui Paris si Hecuba, sotia Regelui Priam. Copilul Andromacai si a lui Hector, care avea doar 2 ani, a fost aruncat de catre Ulise de pe zidurile Troiei, pentru a nu mai exista nici un mostenitor al cetatii. Ascuns undeva in cetate, Helenus fiul lui Priam si fratele lui Hector, a supravietuit razboiului si se pare ca a ajuns conducator in Epir. Trebuie sa amintim faptul ca Homer nu povesteste nimic in Iliada despre cucerirea Troiei prin calul troian si nimic despre acest cal. Episodul apare in mai multe opere ale genului epic, dar cea mai emblematica este "Eneida" lui Vergiliu. De aici a venit si proverbul: "Fereste-te de greci, chiar si atunci cand iti fac daruri". In latina apare formula celebra: "Timeo Danaos et dona ferentes". - "Ma tem de greci, chiar si atunci cand aduc daruri".
Nu departe de situl arheologic este un frumos muzeu ridicat pe 3 niveluri, unde gasim foarte multe exponate interesante si o mica parte din istoria Troiei. Am vizitat si acest frumos muzeu care este inclus in biletul de intrare si ne-am continuat drumul spre Kusadasi, destinatia noastra pentru urmatoarele 5 nopti. Masa de pranz am luat-o la un frumos popas, nu departe de statiunea Ayvalik, un frumos orasel pe malul Marii Egee. La Kusadasi am ajuns la ora 19:00 si am stat la hotelul Sentinus Beach. Hotelul nu este situat in oras, este pe malul marii, pe celebra plaja Long Beach. In apropiere ai multe magazine, chiar si un mic mall si poti ajunge in centrul orasului Kusadasi, destul de repede, deoarece prin fata hotelului trece dolmusul (maxi-taxi), care ajunge in centru in 15-20 de minute. La hotel am avut demipensiune, asa ca nu ne-a mai ramas decat sa luam cina.
Urmatoarea zi aveam de facut o frumoasa excursie la Efes si la Casa Fecioarei Maria. Dupa micul dejun am plecat spre unul dintre cele mai mari orase ale antichitatii, Efesus. Ruinele orasului se afla langa orasul Selcuk, nu departe de Kusadasi, si face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Primele asezari din zona sunt foarte vechi dar orasul s-a dezvoltat cel mai mult in perioada elenistica. Mai tarziu romanii au transformat orasul in unul dintre cele mai importante orase ale Asiei Mici. In perioada de maxima dezvoltare orasul avea peste 100.000 de locuitori si era un important centru comercial, cultural si religios. Pozitia sa pe malul marii Egee i-a favorizat comertul. Cel mai important aici era portul prin care treceau foarte multe nave care treceau spre Europa venind din Asia. Cea mai frumoasa constructie din Efes este de departe Biblioteca lui Celsus. Construita in anul 135 d.Hr., in memoria lui Tiberius Julius Celsus Polemaeanus, guvernator roman al provinciei Asia. Fatada monumentala avea doua niveluri si numeroase statui. Biblioteca era si monument funerar deoarece mormantul lui Celsus era sub cladire. Tot aici se gaseau peste 12.000 de papirusuri (volumina). Un al obiectiv important de aici este Marele Teatru. Cu 25.000 de locuri este unul dintre cele mai mari teatre ale lumii antice. Aici aveau loc spectacole, discursuri, adunari si evenimente publice.
Acum aici se tin spectacole de opera, datorita faptului ca acustica teatrului este una excelenta. De orasul Efes este legat si Apostolul Pavel. Potrivit Faptelor Apostolilor, predicarea crestinismului la Efes a provocat conflicte cu mestesugarii care castigau bani din producerea obiectelor asociate cultului zeitei Artemis. Una dintre cele mai spectaculoase zone ale sitului este Strada Curetes care leaga zona administrativa a orasului de Bilioteca lui Celsus, zona rezidentiala si poarta care ducea spre port. De-alungul strazii se gaseau magazine, statui, coloane si cladiri publice. Asa cum spuneam Apostolul Pavel a predicat aici, iar comunitatea crestina din Efes a devenit una dintre cele mai importante din Asia Mica. Efesenii sunt mentionati si in Noul Testament, iar Epistola catre Efeseni este una dintre epistolele atribuite Apostolului Pavel. De asemenea Efes este una dintre cele sapte biserici ale Asiei, mentionate in Apocalipsa. Unul dintre principalele motive ale disparitiei Efesului a fost raul Kucuk Menderes care a carat asa de multe sedimente incat a departat orasul de portul care il tinea in viata. Fara port orasul nu mai putea face comert, deci nu mai putea exista. Nu de mult timp s-a deschis aici si un frumos muzeu, Ephesus Experience Museum, un muzeu digital si imersiv, cu trei camere unde este prezentata toata istoria orasului. Aici putem vedea si statuia Zeitei Artemis.
La intrare in muzeu primim un aparat cu casca prin care putem asculta, in limba pe care ne-o alegem, toata istoria Efesului. Traditia crestina leaga Efesul si de Evanghelistul Ioan si de Fecioara Maria, care a locuit putin mai sus de oras, in ultimii ei ani de viata. Casa Fecioarei Maria, care este transformata intr-o mica capela, este un loc de pelerinaj foarte important. Casa se afla pe Muntele Bulbul la aproximativ 7 kilometri de Efes. Potrivit traditiei crestine, dupa moartea si Invierea lui IIsus, Sfantul Ioan a venit la Efes si ar fi adus-o pe Maria cu el. Traditia spune ca Ioan si-ar fi desfasurat activitatea in Efes. Putin mai jos de sit, in orasul Selcuk, este si biserica unde a predicat Sfantul Ioan. Casa actuala a fost identificata ca locul in care ar fi locuit Fecioara Maria, abea in secolul XIX, dupa viziunile calugaritei germane Anna Katharina Emmerick. In 1891 preotii lazaristi au cercetat zonasi au identificat ruinele de pe Muntele Bulbul cu locuinta descrisa de traditie. Casa nu este vizitata doar de crestini. Maria este si o figura importanta in Islam, fiind mama profetului Isa (IIsus). Din acest motiv locul are o semnificatie religioasa mai larga. Locul a devenit si mai cunoscut dupa vizita papilor. Papa Paul al VI-lea a vizitat Casa Fecioarei Maria in anul 1967, iar ulterior a venit si Papa Paul Ioan al II-lea si Papa Benedict al XVI-lea.
In fiecare an pe data de 15 august are loc aici o importanta slujba, celebrand Adormirea Maicii Domnului. Pentru a vizita casa trebuie sa cumparati un bilet separat fata de cel de la Efes si trebuie sa stiti ca daca nu sunteti cu un grup organizat, cu ghid local, puteti ajunge aici doar cu taxiurile care nu sunt chiar ieftine. Un drum din Selcuk sau chiar de la iesirea din Efes, dus-intors, cu taxiul, poate costa intre 70-80 de euro. Pentru ca Efesul nu este foarte departe de Kusadasi, am ajuns la hotel la ora 17:00 si am avut si timp de odihna pana la cina. Dupa, ne astepta un spectacol langa plaja hotelului.
A doua zi in Kusadasi nu am stat degeaba, deoarece aveam alta excursie frumoasa, planificata, de data aceasta la Pamukkale. De la hotel pana la Pamukkale sunt 200 de kilometri, dar de curand s-a deschis o frumoasa autostrada. Asa ca nu poti face mai mult de 2 h, 2,5 h. Pamukkale (Castelul de Bumbac), este unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Turcia. Numele vine de la terasele albe de calcar, formate de-alungul timpului din depunerile minerale ale izvoarelor termale. Pamukkale si orasul antic Hieranopolis formeaza impreuna un sit inscris in Patrimoniul Mondial UNESCO. Apa de aici este bogata in carbonat de calciu, astfel cand ajunge la suprafata si se raceste, o parte din dioxidul de carbon se pierde, iar carbonatul de calciu se depune pe suprafata teraselor. De-alungul a mii de ani s-au format aici terase albe, mici bazine, cascade pietrificate si formatiuni asemenatoare unor nori sau unui munte acoperit de zapada. De aici vine si numele de "Castelul de Bumbac". Deasupra teraselor de calcar se gaseste si orasul antic Hieranopolis sau orasul Zeului Apollo, asociat cu celebrul sanctuar si cu Pluotonionul. Orasul a devenit foarte important datorita izvoarelor termale. In Antichitate, oamenii veneau aici pentru baile termale si pentru proprietatile terapeutice atribuite apelor. Printre obiectivele importante pe care le putem vedea aici sunt: Teatrul antic, foarte bine conservat, necropola, una dintre cele mai mari necropole din Anatolia, Poarta lui Domitian, strada principala, Templul lui Apollo, Plutoniumul, asociat in antichitate cu lumea subterana si bazinele termale.
Tot aici avem si un frumos muzeu cu obiecte gasite in situl arheologic, printre care putem admira si statuia Zeitei Hera, zeita casatoriei si familiei, una dintre sotiile lui Zeus. Nu departe de bazinele termale avem si o frumoasa piscina naturala, numita, Piscina Cleopatrei. Este un bazin termal unde putem inota printre coloane si fragmente arhitectonice antice cazute in apa. Legenda spune ca insasi Cleopatra ar fi facut baie aici, dar legatura cu regina Egiptului Antic nu este demonstrata istoric. Tot legenda spune ca daca faci baie in aceasta piscina intineresti cu 10 ani, asa ca le este interzis copiilor sub 10 anisa faca baie aici 😂. Pentru ca dupa asa o zi plina ti se face foame, am oprit sa luam pranzul la un restaurant "all you can eat", unde cu doar 9 euro poti macnca atat cat iti doresti. La ora 19:00 am ajuns la hotel si am luat cina. Dupa am avut un frumos spectacol , tot in dreptul plajei hotelului.
Dar am venit aici in Turcia si pentru distractie, asa ca daca suntem la Marea Egee nu puteam pleca acasa fara sa facem o croaziera pe mare. Asa ca am plecat de dimineata spre portul din Kusadasi unde ne astepta vaporasul nostru, in care urma sa ne petrecem ziua. Vaporul cu doua niveluri ne-a plimbat aproape toata ziua, cu diverse opriri pentru baie, in dreptul unor frumoase plaje salbatice.
Dimineata cand am plecat de la hotel era putin innorat, dar spre pranz soarele si-a intrat in drepturi si a incalzit atmosfera. Dupa a doua oprire pentru baie am luat si pranzul pe vapor, in total au fost trei frumoase opriri pentru baie si in drum spre port am avut o frumoasa surpriza, o mica petrecere cu spuma la bord. Ne-am distrat, am facut baie, am mancat bine si am ramas cu niste amintiri de neuitat. Ultima noastra zi in Kusadasi a fost una de odihna. Dupa ziua de odihna urma sa plecam spre Istanbul, destinatia noastra finala. Spre Istanbul am plecat dis de dimineata, la ora 8:00, dupa micul dejun. Drumul nu este scurt asa ca am facut mai multe opriri, chiar si pentru masa de pranz. Am ajuns in jurul orei 17:00 asa ca turistilor le-a ramas ceva timp pentru a explora orasul.
Urmatoarea zi in Istanbul era una foarte lunga. O zi in care aveam multe de vizitat dar care culmina cu o frumoasa petrecere pe Bosfor la bordul unei nave. Am inceput, ca de fiecare data, cu micul dejun la ora 7:00 si la ora 8:00 am pornit catre tramvaiul T1, care ne duce in Piata Sultanahmet, centrul istoric al Istanbulului. Aici ziua incepe cu prezentarea fostului hipodrom din Constantinopol, locul in care au avut loc pe langa cursele de care trase de cai si multe adunari publice. Hipodromul a fost unul dintre cele mai importante spatii publice ale Constantinopolului. Cu lungimea de 450 de metri si o latime de 120 de metri, hipodromul putea adaposti in tribune in jur de 40.000 de spectatori. Capacitatea s-a este estimata, in functie de surse, era intre 30.000 si 60.000 de locuri. In forma de U, era un imens stadion destinat in principal curselor de care trase de cai, unde se intreceau doua echipe. Dar hipodromul era mult mai mult decat un stadion. Aici se desfasurau si ceremonii imperiale, parade, spectacole, festivitati publice si manifestari politice. Politicienii erau sustinuti din tribune de catre doua grupari, numite Verzii si Albastrii. Imparatii bizantini puteau fi vazuti de catre public din Kathisma, loja imperiala, aflata pe una dintre laturile hipodromului. Se spune ca loja era legata de palatul imperial printr-un tunel subteran.
In centrul hipodromului pe spina, zidul care leaga cele doua sensuri ale pistei, se aflau niste monumente aduse de catre diversi imparati bizantini. Acum aici mai regasim trei dintre acestea si anume: Obeliscul Egiptean, Coloana Serpuita din Delphi si Coloana lui Constantin. Obeliscul a fost adus din Egipt de catre imparatul Teodosie. Obeliscu, unul autentic din timpul faraonului Thutmose al III-lea, ce a trait in secolul al XV-lea i.Hr., a fost adus la Constantinopol de catre Imparatul Teodosie I, in anul 390 d.Hr. Coloana Serpuita, a fost adusa la Constantinopol de catre Imparatul Constantin cel Mare in secolul al IV-lea. Coloana fusese initial ridicata la Delphi, in Grecia, pentru a elogia victoria grecilor asupra persilor in razboaiele medice. Initial erau trei serpi incolaciti cu capetele indreptate catre locul unde au avut loc mari batalii. In prezent mai exista doar un singur cap, la Muzeul de Arheologie din Istanbul. Al treilea monument este Coloana lui Constantin Porfirogenetul. Aceasta a fost construita din blocuri de piatra si initial a fost placata cu placi de bronz. Tot aici in hipodrom a avut loc si una dintre cele mai mari revolte din istoria Constantinopolului, Rascoala Nika, in anul 532 d.Hr. Revolta oamenilor impotriva Imparatului Justinian I, a izbugnit in timpul curselor de la hipodrom. Revolta s-a transformat intr-o insurectie generala. Rebelii au proclamat chiar un alt imparat, in timpul revoltei. Justinian se gandea chiar sa fuga din oras, sa nu fie omorat de catre rebeli, dar imparateasa Teodora l-ar fi convins sa ramana.
Generalul Belisarie, impreuna cu trupele imperiale, a intrat in hipodrom si a reprimat revolta. Potrivit relatarilor istorice, au murit aici in jur de 60.000 de oameni, neinarmati. In timpul revoltelor, rebelii au distrus aproape tot orasul, incendiind si daramand cladiri. A fost afectata atunci si Hagia Sofia si Palatul Imperial. Tot in hipodrom avem si Fantana Germana (Alman Cesmesi), care este una dintre cele mai elegante constructii din Piata Sultanahmet. Fantana a fost oferita orasului Istanbul de catre Imparatul Wilhelm al II-lea, in semn de prietenie fata de sultanul Abdulhamid al II-lea si Imperiul Otoman. Wilhelm al II-lea a vizitat orasul in anul 1898, iar monumentul a fost construit pentru a comemora aceasta vizita. Fantana trimisa din Germania, pe bucati, a fost reansmblata aici si in anul 1901 a fost inaugurata, cu ocazia aniversarii a 25 de ani de domnie ai sultanului Abdulhamid al II-lea. Monumentul este construit in stil neo-bizantin, cu o cupola octogonala. Are 8 laturi, coloane de marmura, o cupola cu mozaicuri aurii, decorata cu monogramele imparatului Wilhelm al II-lea si a sultanului Abdulhamid al II-lea si inscriptii otomane si germane.
Dupa ce aflam cele mai interesante lucruri legate de hipodrom ne indreptam catre una dintre cele mai frumoase moschei din Istanbul, Moscheea Sultanahmet sau asa cum mai este cunoscuta, drept "Moascheea Albastra". Sultanul Ahmed I a vrut sa ramana in istorie ca cel care a construit o moschee impresionanta, la fel de impresionanta precum Hagia Sofia, care se afla vis-a-vis de aceasta. Constructia a inceput in anul 1609 si a durat pana in anul 1616, sub conducerea arhitectului Mehmet Aga, unul dintre discipolii marelui arhitect Mimar Sinan. Moscheea este considerata una dintre cele mai mari capodopere ale arhitecturii otomane clasice. Numele oficial este de Sultanahmet Camii, dar europenii au inceput sa o numeasca "Moscheea Albastra", datorita celor 20.000 de placi ceramice de Iznik, multe dintre ele avand predominante nuante de albastru, impreuna cu verde, alb si motive florare. Pe placi apar lalele, garoafe, flori stilizate, frunze si motive vegetale si modele geometrice. Iznik, vechea Niceea, a fost unul dintre cele mai importante centre de productie ceramica ale Imperiului Otoman. Povestea celor 6 minarete ale moscheei, provine de la faptul ca sultanul vrand sa ramana in istorie ca cel care a ridicat un monument impresionant, a comandat ahitectului sa faca minaretele din aur. Numai ca in limba turca aur se traduce prin altin, iar cifra 6 prin alti. Arhitectul a inteles in loc de aur sa construiasca 6 minarete.
Astfel moscheea a fost construita cu 6 minarete. Toate bune si frumoase, pana ce, imamul de la Mecca a aflat aceasta si a izbucnit un intreg scandal in lumea musulmana, deoarece singura moschee din lume la acea vreme cu 6 minarete era marea moscheea de la Mecca. Cei de acolo au spus ca sultanul a pus pe picior de egalitate moscheea de la Mecca cu Moscheea Albastra.
Ce era de facut, nu se mai putea darama unul dintre minarete deoarece afecta structura de rezistenta si trebuia modificat tot proiectul. Asa ca dupa numeroase consultari cu arhitectii, s-a stabilit ca o echipa de arhitecti sa mearga la Mecca si sa mai ridice acolo un minaret. Astfel la acea vreme, singura moschee din lume cu 7 minarete era moscheea de la Mecca. In prezent complexul moscheei din Mecca are 13 minarete, iar Moscheea Albastra are 6, 4 in cele patru colturi ale moschei si doua la capetele curtii interioare. Domul central al moschei are 43 de metri inaltime iar diametrul sau are 23.5 metri. Un element important este numarul mare de ferestre, care permit luminii sa patrunda in interior. Un alt element interesant este loja sultanului, Hunkar Mahfili. Sultanul putea participa la rugaciune, intr-un spatiu separat si luxos. Aceasta zona avea propriul Mihrab si era sustinuta de coloane de marmura. Moscheea nu era doar un loc de rugaciune. Aici era un intreg complex, din care au facut parte si medrese - scoli religioase, o scoala primara, cantina pentru saraci - imaret, bazar si magazine, hamam, spital, fantani, mausoleu si spatii de cazare. Interesant este faptul ca la intrarea principala exista un lant. Orcine vine la rugaciune, trebuie sa se aplece la intrare in semn de umilinta pentru Alah. Sultanul obisnuia sa vina la rugaciune, calare. Astfel intrand in moschee, el si calul sau trebuiau sa se aplece trecand pe sub acest lant.
De aici ne continuam vizita noastra cu cel mai mare si mai impresionant palat din Istanbul si din Turcia, Palatul Topkapi. La doar 5 minute de mers pe jos fata de moschee este Palatul construit de catre Mehmed Fatih, palatul in care au locuit 30 de sultani. Constructia a inceput in jurul anului 1459 si pana in secolul XIX a ramas centrul administrativ, cand cel de-al 31 sultan Abdulmecit I a preferat sa construiasca un palat mai modern, mai aproape de secolul XIX si a construit Palatul Dolmabahce. Dupa cucerirea Constantinopolului Sultanul Mehmed Fatih al II-lea a mutat capitala imperiului de la Hadrianopol la Istanbul, noua denumire a orasului.
Initial sultanul a construit Palatul Vechi (Eski Saray), in zona actualei piete Beyazid, apoi a hotarat construirea unei noi resedinte imperiale pe promotoriul dintre Bosfor, Cornul de Aur si Marea Marmara.
Acest loc oferea o pozitie strategica extraordinara. Topkapi este total diferit de un palat, in sensul european al cuvantului. Este un complex enorm de cladiri, curti, gradini si pavilioane. Palatul are patru curti. Prima curte, curtea exterioara este cea in care se poate intra fara bilet. Este curtea unde intalnim Hagia Irene, Aya Irini, prima biserica crestina din Constantinopol, construita de Imparatul Justinian I, inainte de Hagia Sofia. Aici din pacate se intra doar pe baza biletului de intrare in palat. Aceasta este singura biserica ce nu a fost transformata niciodata in moschee, dar care a fost folosita drept depozit de munitie si armament, dupa cucerirea Constantinopolului. In aceasta curte mai avem si o mica cafenea si un magazin de suveniruri, dar tot de aici se poate ajunge si in Parcul Gulhame, un parc de 80.000, care era pe vremuri gradina Palatului Topkapi. La intrare in parc avem si Muzeul de Arheologie. Trecand in a doua curte, curtea administrativa, intram prin Poarta Salutului - Babusselam. Aici putem vizita divanul imperial cu turnul justitiei, locul unde se tineau sedintele divanului si de unde sultanul dadea intotdeauna verdictul. Mai avem aici bucatariile palatului, grajdurile si diverse cladiri administrative. Tot din aceasta curte intram si in Harem.
A treia curte era zona privata a sultanului si a familiei acestuia. Pentru a ajunge aici trecem prin Poarta Fericirii - Babussaade. In aceasta zona gasim: sala audientelor, biblioteca lui Ahmed al III-lea, scoala primara, trezoreria, camere private, colectii de manuscrise si obiecte pretioase. Printre aceste obiecte pretioase, avem si diamantul facatorului de linguri (Kasikci Elmasi), un diamant de 86 de karate cu o greutate de 17,2 grame. Diamantul este inconjurat de 49 de briliante mai mici, care ii dau aspectul unei "luni pline pe cerul noptii". Legenda spune despre acest diamant, ca a fost gasit, intr-un cos de gunoi, de catre un pescar sarac, in anul 1669 si a fost dat unui negustor pe 3 linguri de lemn. De aici ii vine si denumirea de "diamantul lingurilor". Istoricii cred insa ca provine din tezaurul confiscat de Ali Pasha din Tepelena sau ca este legat de celebrul diamant Pigot. Intr-o alta camera gasim si sabia lui Stefan cel Mare, dar si tronul imperial de 50 de kilograme de aur masiv, precum si alte obiecte de tezaur, bijuterii si obiecte de cult. Intr-o alta incapere din aceasta curte, denumita sala relicvelor, putem vedea toiagul lui Moise, mana lui Ioan Botezatorul, urma lasata pe piatra de catre Profetul Muhammad, sabia profetului David, dar si multe relicve si obiecte apartinand profetului Muhammad.
Aici puteti intra doar intr-o tinuta decenta, la fel ca intr-o moschee, numai ca nu trebuie sa ne descaltam. Daca nu aveti o tinuta corespunzatoare, veti primi de la intrare. In a patra curte avem gradini si pavilioane. Aceasta este zona cea mai retrasa a palatului. Sultanul venea aici pentru relaxare si recreere. Aici putem vizita pavilionul Bagdad, pavilionul Revan, Mecidiye Kosku si terasa Iftar. De aici se deschid unele dintre cele mai frumoase privelisti asupra Bosforului, a Cornului de aur si a Marii Marmara. Tot de aici putem admira si podul 15 iulie, care leaga Europa de Asia, dar si partea asiatica a Istanbulului. In haremul din Topkapi locuiau mama sultanului, sotiile si concubinele sultanului, copii, eunucii negrii si alte femei ale familiei imperiale. Valide sultan - mama sultanului, avea o pozitie extrem de importanta in harem. Ea era una dintre cele mai influente persoane din palat si controla o mare parte din viata interna a haremului. Cea ma prospera perioada a haremului, timp in care locuiau aici peste 800 de persoane, a fost in timpul domniei sultanului Suleyman Magnificul.
Chiar in fata palatului Topkapi avem Agia Sofia, cea mai mare catedrala ortodoxa in timpul Imperiului Bizantin. Timp de peste 1500 de ani cladirea a fost martora la transformarea Constantinopolului bizantin in Istanbului otoman si apoi in Istanbului modern de dupa formarea Republicii Turcia. Ayasofya, Sfanta Intelepciune, deoarece asta inseamna, numele nu este numele unei sfinte, a fost construita prima oara de catre Constantin cel Mare, in secolul IV d.Hr., si continuata de catre succesorii sai. Biserica a fost devastata si daramata in anul 404, in urma revoltelor izbucnite dupa exilarea Patriarhului Ioan Gura de Aur (Ioan Chrysostom). A doua biserica a fost construita de catre Imparatul Teodosie al II-lea, in anul 414, dar si aceasta a fost distrusa in anul 532 in timpul revoltei Nika. Dupa aceasta revolta, Imparatul Justinian I a decis construirea unei biserici complet noi. Constructia a inceput in anul 532 si a durat pana in anul 537, cand a avut loc inaugurarea. Legenda spune ca Justinian cand a intrat in cea de a doua biserica a Sa a exclamat: "O, Solomon, te-am intrecut". Imparatul Justinian I a fost unul dintre cei mai mari imparati bizantini. Sotia sa Imparateasa Teodora, a avut si ea un rol important politic. Cei doi au fost la putere in timpul revoltei Nika. Dupa revolta, Constantinopolul a fost reconstruit, iar Hagia Sofia a devenit simbolul puterii imperiale bizantine.
Cei mai importanti arhitecti ai catedralei au fost, Anthemius din Tralles si Isodor din Milet, acestia nu erau in primul rand arhitecti de biserici, ci specialisti in matematica si geometrie. Marea lor inovatie a fost combinarea unei cupole uriase cu un plan aproape patrat.
Cupola principala a bisericii are un diametru de 31-32 metri si o inaltime de 55-56 metri in functie de punctul de masurare. Unul dintre cele mai valoroase elemente ale Hagiei Sofia o reprezinta mozaicurile bizantine. Printre cele mai importante este Iisus Pantocrator, flancat de Fecioara Maria si Sfantul Ioan Botezatorul. La data de 26 mai 1453, Constantinopolul este cucerit de catre otomanii, condusi de Mehmed al II-lea, cunoscut drept Fatih - Cuceritorul. La acea data a avut loc ultima slujba ortodoxa in catedrala.
O zi mai tarziu in data de 1 iunie 1453, catedrala a fost transformata in moschee si aici a avut loc prima slujba musulmana. Mehmed a decis pastrarea cladirii, impresionat de maretia acesteia, dar a adaptat-o pentru noile functii religioase. Au fost adaugate aici mihrabul, minbarul, loja sultanului, elemente islamice si ulterior minaretele. Primul minaret, care se si deosebeste de celelalte 3, este din caramida si a fost adaugat in timpul domniei lui Mehmed, celelalte au fost adaugate in timpul sultanului Selim al II-lea si a lui Murad al III-lea. Dupa formarea Republicii Turcia si caderea Imperiului Otoman, primul presedinte al Tuciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, a transformat moscheea in muzeu, in anul 1935. Pentru multe decenii acesta a fost unul dintre cele mai vizitate muzee din Turcia. In anul 2020, actualul presedinte al Turciei, a transformat muzeul Hagia Sofia in moschee din nou. O perioada se putea vizita la fel ca orice moschee dar contra unei sume de bani. De anul trecut se poate vizita doar balconul interior al moschei contra sumei de 25 euro.
In spatele Hagiei Sofia se afla Bazilica Cisterna, fostele depozite de apa ale Imperiului Bizantin. Este una dintre cele mai spectaculoase constructii subterane din Istanbul, careia turcii ii spun Yerebatan Sarnici, adica, "Cisterna scufundata in pamant". Cisterna a fost construita in timpul Imparatului Justinian I, in jurul anului 532 si s-au folosit materiale ce au provenit de la toate cladirile distruse in timpul revoltei Nika.
Aceasta practica se numeste spolia - folosirea unor elemente arhitecturale mai vechi, intr-o constructie noua. Scopul ei era foarte practic deoarece asigura Constantinopolului o rezerva mare de apa, mai ales in perioadele de asediu sau seceta. Apa era adusa de la distanta, printr-un sistem de apeducte si apoi depozitata in cisterna. Cisterna este o constructie impresionanta de aproximativ 138 de metri lungime si aproximativ 65 de metri latime si poate cuprinde 80.000 de metri cubi de apa. In interior avem 336 coloane inalte de 8-9 metri si dispuse pe 12 randuri a cate 28 de coloane. Numele de bazilica vine de la bazilica publica care exista deasupra sau in apropierea zonei, inainte de construirea cisternei. Nu trebuie confundata cu o bazilica crestina subterana. Functia principala a constructiei era de depozitare a apei. Cele mai cunoscute obiecte din cisterna sunt cele doua capete ale Meduzei. Ele se afla la baza unor coloane, in partea din spate a cisternei. Unul este asezat cu capul in jos, celalalt este asezat intr-o parte. Nu exista inca, o explicatie pentru aceasta asezare a lor. Una dintre teoriile populare spune ca pozitionarea inversata ar fi avut un rol de neutralizare a privirii Meduzei, care se stie, conform mitologiei grecesti, ca te putea impietri daca o priveai fix in ochi. In trecut cand cisterna era folosita in scopul pentru care a fost construita, in apa existau si pesti.
Pesti mai pot fi vazuti si astazi in unele locuri, deoarece ei ajuta la mentinerea ecosistemului din apa. Dupa 1453 otomanii au preluat sistemul de alimentare cu apa. Curios este faptul ca desi acesta era functional, ei si-au construit propriile sisteme de alimentare cu apa si apeducte, iar importanta bazilicii a scazut. Pentru o lunga perioada ea a fost practic uitata. In secolul al XVI-lea, calatorul francez Petrus Gyllius a relatat ca locuitorii din zona puteau chiar sa pescuiasca in apele aflate sub casele lor. Oamenii coborau prin deschideri si fantani pentru a lua apa. Astfel, lumea occidentala a inceput sa afle dinou despre aceasta imensa constructie subterana. Locul are o atmosfera atat de spectaculoasa, incat a fost folosit in filme si literatura. Este asociat in special cu romanul "Inferno" a lui Dan Brown si cu ecranizarea acestuia dar si cu mai multe filme din seria James Bond. Dupa secolul al XIX-lea ea a fost descoperita si a fost transformata in muzeu. Acesta se poate vizita si astazi. Ceea ce este bine de stiut, este ca la intrare sunt cozi foarte mari daca mergeti pe cont propriu. Daca mergeti cu un grup organizat cu ghid local aveti prioritate de grup si nu trebuie sa mai stati la acele cozi imense. Noi de aici mergem sa luam masa de pranz la restaurantul Buhara 93 care este situat chiar in spatele Moschei Albastre. Dupa masa de pranz, cu cine doreste mergem, sa vizitam o fabrica de pielarie, Emelda, una dintre cele mai mari fabrici din Turcia si in jurul ore 16:00 ajungem la hotel.
Dar cum va spuneam si la sossirea noastra in Istanbul, ca am venit aici sa vizitam, dar sa ne si distram, asa ca seara ne asteapta una dintre cele mai frumoase excursii din acest circuit, Bosfor by night. La ora 20:00 ne vom indrepta cu autocarul catre Portul Karakoy, unde ne imbarcam pe un imens restaurant plutitor, care ne va plimba seara pe malul european al Bosforului pana la cel de al doilea pod peste acesta, Podul Mehmed Fatih si ne va intoarce pe malul asiatic. Pe vapor vom avea o cina excelenta si un frumos spectacol cu dervis rotitor, cu dansuri traditionale anatoliene, cu bely dance dar si cu un dj foarte bun care ne va retine atentia pana la ora 23:30, cand ne reintoarcem in acelasi port. Cu acelasi autocar ne intoarcem la hotel in jurul ore 24:00. A doua zi de dimineata cu bagajele facute, cu camerele predate si cu multe amintiri in suflet, dupa micul dejun, ne-am indreptat catre autocarul care ne-a adus la Bucuresti in jurul ore 19:00. A fost un circuit foarte frumos, in care am avut parte si de istorie si de relaxare dar si de distractie. Va recomand cu incredere acest circuit, deoarece este unul dintre cele mai frumoase.
