Iesiti din casa, daca va pasa !

       Am plecat din Bucuresti o saptamana sa ma conving ca "Dracul nu este atat de negru". Aproape ca ajung la varsta de 44 de ani si nu am stiut pana acum ca Dracul este alb. Imi cer scuze ca vorbesc despre Dansul, intr-o zi de sarbatoare asa de mare dar o sa vedeti ca am dreptate. Am stat 12 saptamani in izolare, pentru a ma supune legilor si a nu lua o amenda degeaba. Dar dupa  12 saptamani, am plecat sa ma conving ca am dreptate si sa incerc sa ii conving si pe ceilalti ca nu mai este cazul sa stea in casa, asa cum spunea sloganul, "stati in casa daca va pasa!". De parca ii pasa cuiva de ceva, vreodata! Prima oara am pecat la Balea. Fiind inca zapada si Transfagarasanul nu s-a deschis am stat vineri noapte la o pensiune la Piscul Negru. Acolo am realizat ca o parte din romani sunt foarte relaxati si nu se iau dupa stirile de la TV. Asta este un lucru bun. M-am intalnit acolo cu oameni din mai multe zone ale tarii, Buzau, Valcea, Arges etc., cazati si ei la aceeasi pensiune, singura deschisa, de altfel. A doua zi am plecat cu masina pana la Cabana Capra si de acolo am urcat pe jos pana la Balea Lac. Asa cum ma asteptam acolo era totul inchis. In afara de cativa muncitori nepalezi, care mai aranjau cate ceva la Cabana Balea Lac si cativa schiori care se dadeau pe putinele zone inzapezite din caldare, nimeni... pustiu. Deoarece nu am avut unde sta, totul era inchis, lesne de inteles daca telecabina nu functiona, a trebuit sa coboram la Piscul Negru la aceeasi pensiune. De data aceasta o parte din turisti plecasera, dar au venit altii. A doua zi de dimineata am stat de vorba cu Nea Costel, cel care are grija de pensiune cat timp patronul este plecat cu treburi in oras. Din ce am inteles pe acolo nu s-a prea stiut de ceea ce trebuie facut in timpul starii de urgenta sau de declaratia pe proprie raspundere. Mirarea era ca nu au fost turisti. Cert este ca nu a fost nici un caz de Covid si nici nu a auzit cineva de vreun caz. Avand in vedere ca era inca stare de alerta, eu am plecat de acasa cu declaratie, in care scria ca merg in drumetie, alpinism, etc. ceea ce am si facut, dar "colegii" nostri de pensiune au stat doar la gratar si bere. Cum i-am lasat sambata dimineata, asa i-am gasit si seara. M-am intors in Bucuresti duminica seara pe un drum extrem de aglomerat. Prima oara m-am gandit ca suntem pe drumul cel bun si a inceput lumea sa faca drumetii, alpinism, sporturi extreme, dar dupa m-am gandit ca poate s-au dus totusi la muncile agricole cum scria in declaratie. Daca aveau proprietati la munte puteau merge si in starea de urgenta la ele, caci atunci nu era aglomerat pe drum. Ceva nu se lega, oricum. Ajuns acasa, am stat putin si am reflectat. Poate totusi a fost doar prima saptamana de libertate si oamenii au riscat nemaisuportand autoizolarea etc. Sambata urmatoare am vrut sa ma conving cu adevarat ca nu am fost chiar un dobitoc care a stat in casa degeaba 12 saptamani si m-am urcat in masina cu toata familia si am plecat la Olanesti. Acolo, ce sa vezi? Sambata era totul pustiu. Pensiunile intr-adevar erau deschise si isi asteptau clientii dar in afara de un magazin in centru nu aveai de unde lua o bere sau o paine. Toate terasele erau inchise, asa cum iubitii nostri conducatori au legiferat, in schimb turistii stateau toti la mesele de pe terasele pensiunilor ingramaditi fara nici o distantare fizica. Hotelurile inca nu au un cadru legislativ ca sa poata sa fie deschise, nu mai vorbim de bazinele cu apa calda dar cu mult clor unde sigur murea si cea mai mica urma de Covid... si ele inchise. Am stat de vorba cu proprietarul pensiunii si imi spunea ca in Baile Olanesti nu a fost nici un caz de Covid si nici nu a auzit pe cineva sa fi avut asa ceva. A doua zi a inceput sa se mai populeze statiunea dar tot nimic deschis. Ceea ce m-a surprins este faptul ca izvoarele din statiune erau inchise cu lacat. M-am gandit in prima faza ca fiind vreo cinci in aceeasi incinta nu respecta norma de distantare sociala de 2 metri si va trebui sa facem o petitie catre Dumnezeu sa le mai distanteze putin si dupa le putem deschide fara nici o problema. Dar ce sa vezi ca am ajuns la Izvorul 24, singur cuc, in varf de deal si el inchis. Curgea saracul inauntru degeaba. In timpul asta putea vindeca cativa turisti de alte boli, dar nu, el trebuia inchis si protejat de vreun turist care nu purta masca in timp ce voia sa bea o cana cu apa de la el. Pai dupa aia daca se infecta si dadea boala mai departe la alti oameni, majoritatea pensionari cu risc maxim de inbolnavire. Cine raspundea penal? Ca pe Dumnezeu nu il puteam invinui. M-am dus si la Bisericuta lui Horea din Albac ce a fost mutata aici acum mai bine de jumatate de secol si am stat de vorba cu o batranica ce avea grija de biserica. Femeia mi-a povestit ca in fiecare zi a venit si a deschis biserica, chiar si atunci cand a fost stare de urgenta, poate o veni cineva sa ii treaca pragul. Batranica statea la doar trei case de biserica. La inceputul starii de urgenta s-a intors acasa, din Italia,  o familie din Olanesti. Primarul fiind obligat sa ii bage in carantina, a gasit loc intr-o camaruta construita langa biserica de lemn. Cum afara era frig, batranica era nevoita sa vina si seara si dimineata la biserica sa porneasca si sa opreasca centrala. Dar ce sa vezi? Intr-una din zile a oprit-o, in cei 50 de metri, cat avea de acasa pana la biserica, o masina de politie, cu doi indivizi necunoscuti,  care i-au spus ca ii da amenda 2.000 de ron pentru ca a iesit din casa in afara intervalului respectiv. Femeia mi-a spus ca nu ii cunostea pe acei politisti deoarece nu erau cei din statiune. Pe aceea ii cunostea. Deci au fost trimisi politisti din alte sate, comune si cei din Olanesti trimisi in alta parte. Repet faptul ca, in Olanesti nu a fost nici un caz de Covid si nu este nici in ziua de astazi. Nici batranica nu a auzit pe nimeni sa fi avut asa ceva. Urmatoarea zi fiind 1 iunie, am refuzat, pur si simplu sa ma intorc in acea aglomeratie de pe drum si am plecat spre Polovragi. In drum m-am oprit in Parcul Zavoi din Ramnicu Valcea. Aici am avut placuta surpriza, eu ca eu, dar de Ana ce sa mai zic, ca toate locurile de joaca si nu putine, erau deschise si pline de copii. Eu  nemaiurmarind stirile am crezut ca odata cu terasele s-au deschis si locurile de joaca din parcuri. Seara am aflat ca nu este tocmai asa si ca, cel putin in Bucuresti, nu este deschis nici unul si nici nu este vreo perspectiva sa se deschida curand. Atunci stau si ma intreb. Noi in ce tara traim ? Intr-o tara condusa de un Guvern capabil de ceva, sau intr-o tara condusa dupa bunul plac al fiecarui primar de oras sau comuna? Primul semnal l-am avut, cand in Olanesti am vazut deschis primul parc cu loc de joaca, din care Ana nu mai voia sa plece. Este de inteles, dupa 13 saptamani de stat in casa degeaba. Nu mai spun ca primarul meu de sector, mai zelos din fire, a inchis parcul Drumul Taberei cu doua saptamani inainte de a se da ordonanta care inchidea parcurile. Urmatoarea saptamana urma sa o petrec la o pensiune in Polovragi, chiar langa manastire. Nu va ascund faptul ca aici am trait o saptamana de vis. Eu cred ca daca exista Raiul undeva pe pamand aici este. Aici, la lasarea serii, in afara de greierii si clopotele manastirii Polovragi, nu se auzea nimic altceva. O liniste de catedrala. Curtea imensa cu un gazon englezesc, mai bun decat pe Arena Nationala si minunatele flori, chiar mai frumoase ca cele de la manastire, m-au facut sa uit pentru cateva zile ca a existat vreodata vreo pandemie sau vreo stare de ce o fi fost. Asa este la Pensiunea Miraj tot timpul, nu numai in aceste zile. Am avut norocul si privilegiul de a sta singuri in toata pensiunea de luni pana vineri, cand au mai venit si alte familii, pentru week-end. Gazdele extrem de primitoare, ne-au facut toate poftele. Dar sa nu mai zic cat de incantata a fost Ana de aceasta experienta. A vazut, a mangaiat si a hranit pui si o vitica de doar 5 luni, a mancat fragute chiar din padure, a vazut cum se intorc vacile singure de la pascut, a cules flori de camp si a vazut cum fac albinele mierea chiar in stup, a plantat flori, a vazut cum se face siropul din muguri de brad, culesi cu o zi inainte din padure, a sarit toata ziua pe trambulina si a socializat cu foarte multa lume. Nu cred ca vreodata in Bucuresti sau in oricare alt loc, puteam sa ii ofer asa o experienta, pe care sper sa o tina minte toata viata. Dar eu plecasem de acasa, asa cum va spusesem si la inceput, sa vad daca "Dracul a fost atat de negru", cum ni s-a implantat in creier, de catre televiziuni. Asa ca nu am stat numai la pensiune, am plecat sa colind si locurile din imprejurimi. Si cum in imprejurimi cam ai ce face, marti am plecat sa vizitam manastirea, Pestera Polovragi si Cheile Oltetului, ce se afla la doar 2 km de pensiune. La  pestera am avut placerea sa stau mai mult de vorba cu ghidul si cu doamna casiera. Nici ei nu au auzit de vreun caz in comuna sau in afara ei. O mare prostie pe care o remarcau si ei, este obligativitatea purtarii mastii in pestera. Bineinteles ca nu am purtat asa ceva, mai ales ca eram doar noi trei in toata pestera. Si aici ca si la Olanesti mi s-a confirmat acelasi lucru, ca au fost adusi politisti din alte comune ca sa poata da amenzi in voie. Miercuri am plecat sa vizitam Cheile Galbenului si Pestera Muierii din Baia de Fier. Aici alta aberatie a primarului de comuna si a consiliului general. S-a votat o lege, care spune ca nu pot intra in pestera mai putin de patru persoane. Ana ne innebunise de dimineata in continuu, ca vrea sa vada scheletul de urs din pestera. Cand am aflat treaba asta, am zis ca sunt intr-un film indian prost. La insistentele Anei, cu dorinta de a vedea scheletul de urs, baiatul de la intrare s-a induplecat si ne-a dus pana la jumatatea pesterii de unde ne-am intors inapoi. Nu stiu daca stiti, dar in Pestera Muierii intrarea se face pe o parte si iesirea pe alta parte. Cred ca este cea mai buna locatie unde poate fi respectata distantarea fizica, sociala sau cum vreti sa ii mai spuneti. Spre bucuria noastra am gasit si o terasa deschisa, singura de altfel pe o raza de cativa zeci de km., unde am putut manca niste mici cu cartofi prajiti si pentru Ana cascaval pane. Nu de alta dar altceva nu aveau. Pentru ca eram la doar cativa metri de malul raului Galbenu, Ana a vrut sa coboram sa arunce cu pietre in apa. In timp ce Ana se distra, am vazut langa mal, un domn cu o doamna, mai in varsta, care erau cu rulota si se chinuiau sa intinda terasa rulotei. I-am intrebat daca au nevoie de ajutor si mi-au spus ca nu reusesc sa ii dea de cap. In timp ce aranjam cortul, am intrat in vorba si am inteles ca nici ei nu prea au mai suportat izolarea si plecasera sa stea in natura cateva zile. Ca ei sunt multi, dar care nu au rulota. Ei ce fac, asteapta reglementari de la Guvern, pana la anu' cand se vor stabili niste norme pentru hoteluri sau pleaca la o pensiune, una din cele putine deschise de teama amenzilor si din lipsa de turisti, cu riscul de a-si lua chiar ei o amenda pentru nerespectarea a nu stiu ce norme de distantare sociala. Apropo, nici ei nu auzisera de vreun caz de Covid si erau din Bucuresti. Joi am plecat prin Polovragi la cules de fructe de padure. Am coborat prin padure pana pe malul Oltetului la doar cateva sute de metri de chei. Foarte frumoase locuri, ferite de orice pandemie posibila. Vineri a fost o zi o zi de relas. Din foisorul situat in curte se vedeau Cheile Oltetului si nu exista relaxare mai mare ca statul acolo. A fost o placere sa stau si seara acolo sa aud doar greierii cantand. Am stat pana tarziu in noapte la palavre cu o bere rece in fata. Nu cred ca poate exista o placere si o relaxare mai mare. Sambata ne-am despartit cu greu de gazdele noastre si cu mare regret ca nu mai putem sta. Am plecat totusi sa mai vedem cateva locuri frumoase din zona. Prima oara ne-am oprit in Padurea Colorata ce ne-a placut foarte mult. Padurea este creatia unui artist, Mihai Topescu. Asa cum spunea artistul, "in acest loc, poti sa iti pui multe intrebari, dar nu vei primii raspunsuri.". Este un loc de meditatie. Apoi am fost sa vizitam Culele de la Maldaresti. Un loc minunat, un muzeu foarte interesant, unde puteti vizita cele doua cule Cula I.Gh.Duca si Cula Greceanu, dar si o biserica ce dateaza din anul 1790, ce are pictura originala din anul 1796. Cula I.Gh. Duca este singura cula fortificata din tara si singura cula sub forma de turn de aparare. Va recomand cu cea mai mare caldura acest muzeu. Daca puteti merge in aceste zile ar fi minunat, deoarece este mult mai liber fata de perioadele cand vor veni autocare intregi cu copii. Mai ales ca intrarea este doar 10 ron. Am vizitat apoi zona Horezu si parca nu ne venea sa plecam, mai ales ca mai aveam in fata un week-end prelungit. Am cautat putin pe net si am gasit o pensiune la doar 10 km. de Horezu, spre Valcea. Ne-am gandit sa mai ramanem o noapte pentru a putea vizita a doua zi, cateva obiective ramase. La pensiune un domn mai in varsta, foarte amabil si el nedumerit de aceasta pandemie care nu a existat nici prin aceste locuri. Nici el nu a auzit de vreun caz prin zona, dar nici de la vreun turist. A doua zi, zi de sarbatoare, ziua de Rusalii, am mers pana la Manastirea Bistrita pentru a sta la slujba si a lua crengute de nuc sfintite. Ce sa vezi, la Manastire puhoi de lume in curte si multe masini pe drumul de la poarta pana la biserica. Slujba se tinea in usa de la intrarea in biserica, dar in curte nimeni nu se distanta fizic, ici colo cate un enorias cu masca. Oare pentru ce se inchid bisericile si nu se poate face slujba inauntru cum este normal? Am plecat dupa slujba sa vizitam Muzeul Trovantilor, ce se afla la doar cativa km de manastire. Trovantii sunt acele pietre care cresc singure, dar numai in locul in care se afla. Daca le schimbam locul, ele se opresc din crestere. Minunat locul, merita vizitat! Este si o cariera de nisip, cred, unde am inteles ca se formeaza acesti trovanti care se rostogolesc pe urma in poiana de la poalele carierei. Muzeul este cu intrare libera si din aceasta cauza, probabil, nici nu este cineva care sa explice ceva. O sa ma informez mai mult si o sa va spun ceva despre ei. Prea devreme sa ne intoarcem acasa, asa ca am plecat spre Bucuresti pe drumul de Curtea de Arges ca sa mai vizitam o data frumoasa manastire. Aici, ce sa vezi... puhoi de lume, mai multa ca la Bistrita, cu toate ca slujba se terminase de mult. Biserica manastirii, plina de lume cu masca si fara masca, ca in celebra emisiune de pe vremuri, fara nici un fel de distantare. Daca tot nu se respecta nici o masura data de guvernanti in ceea ce priveste bisericile, cel putin in orasele mai mari, atunci de ce chinuim saracii oameni de la sate care nu mai pot intra in biserica si trebuie sa stea prin curte in timpul slujbei, fie cald, fie ploaie, fie frig, fara un scaun macar. Stim ca cei mai multi sunt in varsta si nu prea au cum sa stea in picioare. La Maldaresti, langa Cula Greceanu, este, cum va spuneam, o biserica ce dateaza din 1790. Am avut norocul sa o prind acolo pe doamna de la lumanari, care astepta pe cineva sa faca niste poze in biserica, pentru un documentar. Am stat putin de vorba si imi spunea niste lucruri horror. In timpul slujbelor, in biserica este doar popa, un cantaret undeva departe de altar si dansa la usa. Lumea din sat care vine la biserica, sta in curte. Satul nu cred ca are mai mult de cateva sute de locuitori si bineinteles nu a fost nici un caz de covid. De transmis prin vreun turist ar fi fost imposibil deoarece Muzeul Culelor a fost inchis si in sat sunt doar doua pensiuni si ele inchise, in starea de urgenta.  Am inteles pana la urma ca Dracul ala negru a fost si este doar in inchipuirea noastra. El de fapt este alb dar noi il vedem negru, deoarece suntem speriati de niste televiziuni care, cu ocazia asta au facut mult rating pe spinarea noastra. Concluzia mea este una singura: iesiti din casa, daca va pasa! Daca va pasa de voi, de economie, de tot. Calatoriti, calatoriti si iar calatoriti!!!, ca sa il parafrazam pe Lenin. Nu mai stati in casa, viata este scurta si timpul asta nu se mai intoarce niciodata! Inchideti televizorul sau cel putin nu va mai uitati la stiri si mergeti la plimbare ori de cate ori aveti timp. Mergeti oriunde si oricat. Daca vreti sa va protejati, puteti sa o faceti, in locurile unde vi se pare ceva mai dubios dar nu mai stati in casa ca stati degeaba. Fericirea o intalniti, doar in afara zonei de confort. Apropo, distantarea sociala este cea mai mare prostie. Daca vreti sa va distantati fizic, o puteti face, dar niciodata soocial.