Sigur ca imi doresc sa vizitez cat mai multe orase ciudate din Europa. Printre acestea am decis sa vizitez si Tiraspolul, capitala unei republici separatiste nerecunoscuta de nimeni in lume, sau recunoscuta de niste tari nerecunoscute nici ele la randul lor de nimeni, Osetia de Sud, Nagorno-Karabakh, Abhazia, etc.
Mai nou am aflat ca printr-un decret prezidential, nu mai ai voie sa rostesti numele de Transnistria si daca il vei rosti poti face chiar puscarie. Denumirea oficiala fiind de Republica Moldoveneasca Nistreana. Fiind o republica nerecunoscuta de nimeni, cu atat mai putin de Republica Moldova, bineintele ca exista si o granita. Aceasta este situata la Tighina, chiar langa cetatea lui Stefan cel Mare, redenumita de turci, Bender. Aici pe langa formalitatile vamale, trebuie sa platesti si o vigneta, deoarece nu este recunoscuta cea de Republica Moldova. Nu se poate plati cu cardul, asa ca am platit in lei romanesti. Pentru o saptamana, deoarece nu poti lua pe o zi, tariful este de 22 de ron. De aici pana in Tiraspol, distanta este foarte mica. Ajunsi in oras am parcat pe un bulevard foarte mare, foarte aproape de centru. Vis-a-vis este parcul central, piata si o frumoasa catedrala, comparabila cu cea din Chisinau. Ce trebuie sa stiti, este faptul ca nu exista semnal pe nici o retea de telefonie mobila din Romania, asa ca descarcati-va din tara hartile regiunii, ca altfel nu o sa mai stiti sa iesiti din aceasta tara. Impresionanta este si aici curatenia, desavarsita, chiar si in piata centrala, unde nu poti cumpara nimic daca nu ai ruble transnistrene. Nu sunt recunoscute cardurile Visa si Mastercard. M-am tot intrebat oare ce carduri sunt recunoscute daca nu acestea. Se pare ca aceasta tara este proprietatea unui singur om, CEO-ul firmei Sheriff. Aici magazine, benzinarii, stadion, etc sunt Sheriff.
Am mers la un hypermaket Sheriff, dar surpriza a fost la casa de marcat unde nu am putut plati cu cardul Visa de ING deoarece asa cum va spuneam nu sunt recunoscute. In centru exista totusi o casa de schimb valutar si cateva bancomate, dar nu am indraznit nici sa ma uit cat este comisionul de retragere numerar. In parcul central am incercat sa cumparam cate ceva de la o doamna ce vindea intr-un chiosc si care ne-a asigurat ca se poate plati cu cardul. Nu am reusit sa platim cu cardul sub nici o forma, cu toate ca doamna s-a straduit. Norocul meu a fost ca aveam la mine 6 dolari si cumparaturile noastre faceau 5 dolari. Am primit restul in valuta locala si asa am facut rost de cateva bancnote de colectie. Avand in vedere ca nu exista semnal la mobil, cu harta descarcata pe Maps.Me, am ajuns in dreptul unei bariere, in varful unui deal unde am fost legitimati de un soldat inarmat, care incerca sa ne spuna in rusa ca nu e bine pe acolo. Am uitat sa va spun ca nimeni nu vorbeste alta limba in afara de limba rusa. Norocul meu a fost ca in spatele meu a oprit un domn cu o masina cu numere de Chisinau care stia si romana si rusa si mi-a explicat ca acela nu era un punct de trecere principal si ca trebuie sa ma intorc spre Tighina. Intr-un final am ajuns la granita prin care am trecut la intrarea in republica. O experienta destul de frumoasa, daca treci peste toate inconvenientele legate de bani, semnal, internet. Este poate singurul loc din lume unde mai poti vedea statuia lui Lenin si stema cu secera si ciocanul, care iti amintesc de vremuri de mult apuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu