Cernauti pe timp de razboi

 Daaa..!!! Am vizitat Cernauti-ul, in timp ce Ucraina este in razboi cu Rusia. Multa lume spune ca am fost inconstienti ca am mers in Ucraina in aceste vremuri, dar cand esti la doar 80 de km de Cernauti, nu ai cum sa ratezi aceasta ocazie. Una peste alta razboiul nu este la Cernauti, este la 600 de km., de oras, la Kiev sau la multi km. in sudul tarii. Am trecul pe la vama Siret si a fost doar un control de rutina ca la orice vama UE-non-UE. O data intrati in tara, nu am vazut nici o urma de razboi. Ne-a intampinat o sosea libera, cu doua benzi pe sens si cu multe benzinarii, cu benzina ieftina (5ron/l). Lumea din satele de pana la Cernauti se comporta normal, ca orice cetateni dintr-o tara fara razboi. Intr-adevar in Cernauti drumurile nu mai erau asa de bune, mai ales cand te apropii de centrul orasului, drumul este pietruit, dar cu foarte multe gropi. Orasul care odinioara se matura cu flori de trandafir si de acolo se spune ca strazile aveau un miros de parfum, si-a pastrat demnitatea in fata vremurilor si arata ca un oras occidental. 

Despre orasul care in perioada interbelica a apartinut Romaniei Mari si despre care, in acele vremuri se vorbea mai mult decat despre Bucuresti, pot spune ca este un oras extrem de curat si de ingrijit. Poate acum nu mai este maturat cu flori de trandafir dar cu siguranta arata si miroase ca si cum ar fi. Am gasit un loc de parcare, destul de aproape de strada pietonala, Kobylans'koi, langa Catedrala Holy Spirit. In drum spre strada pietonala ne-a iesit in cale o patiserie cu toate bunatatile posibile si in ciuda zvonurilor de la toti "vlogarii" care au mai ajuns pe aici, am putut platii cu cardul fara nici o problema. De altfel peste tot poti plati cu cardul fara probleme si gasesti produse foarte ieftine si foarte bune. Pe langa terasele si restaurantele elegante din centru, gasesti si o multime de magazine foarte frumoase si cu produse de top. Am gasit doua magazine de bomboane vrac, mai multe magazine de haine de firma si cateva cafenele foarte dragute. Tot aici este si catedrala orasului, o catedrala mare si impunatoare, cu un interior foarte frumos.  O data iesiti din zona pietonala, dam de o piata foarte frumoasa, unde putem admira, Primaria, Muzeul Regional de Arta, Societatea pentru Cultura Romaneasca, cateva sedii de banci autohtone si Institutul Economic si Comercial din Cernauti. Scopul nostru era sa ajungem la Universitatea din Cernauti, o cladire foarte frumoasa, si care merita vizitata. Am luat-o la pas pe strada universitatii si dupa vreo 15 minute am ajuns in fata impunatoarei cladiri.

Aici portarul nestiind nici o limba straina, a incercat sa ne spuna ca intrarea se poate face doar cu ghid si doar la ora fixa. Nu ne-am inteles cu el, dar a venit in cele din urma ghida, vorbitoare de limba romana, care ne-a explicat ca din cauza razboiului, nu se poate intra decat in grup si din ora in ora. Atunci am realizat pentru prima oara ca Ucraina este o tara aflata in razboi. Ne-a dus in biserica din universitate, de unde incep tururile ghidate, chiar daca mai erau 20 de minute pana la fix. Am platit taxa de vizitare in bani romanesti, deoarece nu se putea cu cardul. Taxa pentru doi adulti si un copil a fost vreo 25 de ron. Am asteptat pana a venit si grupul si am facut turul cu ei, char daca era un grup de copii ucrainieni. Ghidul a fost foarte dragut si dupa ce le-a dat lor explicatiile, ne-a povestit si noua in limba romana. Am vizitat o sala de curs si sala unde s-a semnat Unirea Bucovinei de Nord cu Romania. Dupa ce grupul a mers sa viziteze catedrala unde a fost in trecut Facultatea de Teologie, noi am mers in parcul din spartele universitatii, un parc mare si frumos. Universitatea are si o gradina botanica cu multe specii de plante. Universitatea a fost fondată pe 4 octombrie 1875, în timpul Imperiului Austro-Ungar, sub numele de Franz-Josephs-Universität Czernowitz. Inițial, a funcționat cu trei facultăți: teologie ortodoxă, drept și filozofie. După Unirea Bucovinei cu România în 1918, instituția a fost redenumită Universitatea „Regele Carol I” din Cernăuți și a fost integrată în sistemul educațional românesc.

În această perioadă, limba română a devenit limba principală de predare, iar universitatea a fost în mare parte românizată. În 1940, odată cu anexarea Bucovinei de Nord de către URSS, universitatea a fost reorganizată sub denumirea de Universitatea de Stat din Cernăuți, cu limba ucraineană ca principală limbă de predare. În 1989, a primit numele actual, în onoarea poetului ucrainean Yuriy Fedkovych, originar din Bucovina. Din anul 2000, instituția a obținut statutul de universitate națională. Clădirea principală a universității este fosta Reședință a Mitropoliților Bucovinei și Dalmației, construită între 1864 și 1882. Aceasta este un exemplu remarcabil de arhitectură eclectică, cu influențe bizantine, gotice și maure. În 2011, complexul a fost inclus în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind recunoscut pentru valoarea sa culturală și istorică. Astăzi, Universitatea Națională „Iuri Fedkovîci” din Cernăuți oferă o gamă largă de programe de studii în diverse domenii, continuând tradiția academică și culturală a regiunii Bucovina. Instituția este un simbol al multiculturalismului și al conviețuirii armonioase a diferitelor etnii și culturi din zonă. In prezent invata in cele 10 facultati, peste 12.000 de studenti. Pe langa Ciprian Porumbescu, aici au mai studiat si personalitati, precum, Gheorghe Sbiera, Sextil Puscariu, Grogore Bostan, etc. Numai anul acesta au dat examen peste 15.000 de studenti. Dupa ce am vizitat universitatea, am plecat spre centru, dar nu inainte de a ne opri la un KFC, unde preturile erau mai mici de jumatate fata de Romania. Nu putea pleca din Cernauti fara sa vedem scoala gimnaziala unde a invatat, pana in clasa a doua, unde a ramas si repetent, Mihail Eminescu. A mai ramas o placa mica pe o scoala alaturata, care aminteste acest fapt, deoarece placa principala a fost inlaturala cu cateva zile in urma. Am mai cumparat si niste produse dintr-un supermarket aflat chiar in centru, pe strada pietonala si am plecat spre masina. Pana la Cacica am facut in jur de  ore cu tot  ora si minute cu statul in vama si cu oprire pentru alimentare la o benzinarie din Ucraina, ca de la 5 ron litrul, nu poti trece doar pe langa. Daca aveti ocazia nu ezitati sa vizitati acest fabulos oras, cu un aer boem de inceput de secol si nu va luati dupa toate zvonurile. Asa cum o spun de fiecare data, Fericirea o gasiti in afara zonei de comfort!