Belgrad - Orasul unde Sava se varsa in Dunare

Am ajuns si la Belgrad, intr-o vizita scurta de o zi, dar de ajuns pentru a colinda prin locurile cele mai frumoase ale orasului. Nu am mai fost la Belgrad de vreo 9 ani si am gasit un oras destul de schimbat. Cam greu cu parcarea in Belgrad, nu ca nu am fi gasit loc de parcare dar puteai sa platesti doar prin SMS sau daca nu, trebuia sa descarci o aplicatie. Prin SMS am incercat dar nu era valid si aplicatia am renuntat sa o descarc, asa ca am mers putin mai departe de centru si am gasit un loc la liber. Sunt mai multe obiective de vazut in Belgrad, dar dintre toate cele mai importante sunt Cetatea Kalemegdan, centrul vechi si Catedrala Sf. Sava. Cetatea este un loc frumos, un parc imens in care poti vedea si un muzeu militar si o gradina zoologica dar poti admira si varsarea raului Sava in Dunare. Vizitarea cetatii in amanunt iti poate lua chiar si jumatate de zi, daca vrei sa vizitezi si gradina zoologica.

Vis-a-vis de iesirea principala din Cetatea Kalemegdan este strada pietonala a centrului vechi, plina de restaurante, cafenele si multe magazine de suveniruri. Si aici poti sa te plimbi ceva timp, fara a mai tine notiunea timpului, mai ales ca poti intalni si scene de concert in strada si mai ai si un mall la intrare pe strad. Pana la Catedrala Sfantul Sava, renovata complet, este destul de mers din centru, in jur de 5 km. Am luat masina si am gasit locuri de parcare pe stradutele de langa catedrala, fara plata deoarece erau niste locuri cu linii albe si din ce am inteles de la un localnic, ar fi fost gratuite. Maretia catedralei te impresioneaza atat la exterior, cat si la interior si faptul ca este pictata in totalitate este alt plus. Acum 9 ani nu era pictata, dar tot mi s-a parut impresionanta. Nu am putut vedea subsolul si nu am inteles de ce. Era inchis pentru renovare, dar totusi iesea multa lume din subsol. Paznicul nu a putut sa imi dea nici un raspuns concret si am ajuns la concluzia ca era deschis doar pentru un anumit tip de public. Mai erau ceva romani, probabil dintr-un grup de turisti, care nu au putut nici ei sa mearga in subsol.

In Kalemegdan am gasit si o expozitie de dinozauri in marime naturala, foarte frumoasa. Intrarea era gratuita, asa ca nu am putut sa nu intram pentru a face cateva poze interesante. 

Cum spuneam in Belgrad sunt mai multe obiective de vazut si printre acestea se numara si Ministerul Apararii, bombadat de americani in anii '90 si lasat asa pentru a arata lumii ce poate sa faca un razboi, dus intr-o zona metropolitana. Mai avem si cele doua stadioane ale echipelor rivale, Steaua Rosie Belgrad si Partizan Belgrad, asezate fata in fata. De la 1 ianuarie 2025, Belgrad a adevenit primul oras din Europa unde transportul in comun este gratuit, asa ca daca te informezi din timp sau la fata locului, poti vizita multe obiective cu mijloacele de transport, ca sa nu umbli dupa locuri de parcare, pierzand timp pretios. Nu ezitati sa mancati la restaurantele din oras, deoarece in Serbia, preturile la restaurante sunt destul de mici, dar mai ales nu ezitati sa beti o bere sarbeasca, este foarte buna. Daca sunteti cu masina, intrati intr-un magazin si luati-o la pachet, este pacat sa plecati din Serbia fara a bea o bere sarbeasca si mai ales fara a manca o plescavita. Noi am stat la Varset, un oras in Banatul Sarbesc, plin de romani, un oras la doar 80 de km de Belgrad si care merita vizitat, daca aveti timp la dispozitie. Din Belgrad pana la Varset nu faceti mai mult de o ora si jumatate, dar plimbarea merita. Varsetul este o zona viticola cu un vin foarte bun. Cel mai recomandat este Feteasca Regala, un vin alb demisec foarte bun, comparabil cu vinurile de la Recas, pentru ca sunt relativ in aceeasi zona. Cele doua localitati sunt separate de doar 100 de km. In Varset sunt multe optiuni de cazare, dar trebuie facuta o rezervare din timp, mai ales in weekend, deoarece multi timisoreni isi petrec week end-ul aici, petrecand sambata seara prin restaurante cu muzica live. Distanta pana la Timisoara trecand prin vama Moravita este de doar 80 de km.

Tiraspol ciudatenia Europei

Sigur ca imi doresc sa vizitez cat mai multe orase ciudate din Europa. Printre acestea am decis sa vizitez si Tiraspolul, capitala unei republici separatiste nerecunoscuta de nimeni in lume, sau recunoscuta de niste tari nerecunoscute nici ele la randul lor de nimeni, Osetia de Sud, Nagorno-Karabakh, Abhazia, etc. 

Mai nou am aflat ca printr-un decret prezidential, nu mai ai voie sa rostesti numele de Transnistria si daca il vei rosti poti face chiar puscarie. Denumirea oficiala fiind de Republica Moldoveneasca Nistreana. Fiind o republica nerecunoscuta de nimeni, cu atat mai putin de Republica Moldova, bineintele ca exista si o granita. Aceasta este situata la Tighina, chiar langa cetatea lui Stefan cel Mare, redenumita de turci, Bender. Aici pe langa formalitatile vamale, trebuie sa platesti si o vigneta, deoarece nu este recunoscuta cea de Republica Moldova. Nu se poate plati cu cardul, asa ca am platit in lei romanesti. Pentru o saptamana, deoarece nu poti lua pe o zi, tariful este de 22 de ron. De aici pana in Tiraspol, distanta este foarte mica. Ajunsi in oras am parcat pe un bulevard foarte mare, foarte aproape de centru. Vis-a-vis este parcul central, piata si o frumoasa catedrala, comparabila cu cea din Chisinau. Ce trebuie sa stiti, este faptul ca nu exista semnal pe nici o retea de telefonie mobila din Romania, asa ca descarcati-va din tara hartile regiunii, ca altfel nu o sa mai stiti sa iesiti din aceasta tara. Impresionanta este si aici curatenia, desavarsita, chiar si in piata centrala, unde nu poti cumpara nimic daca nu ai ruble transnistrene. Nu sunt recunoscute cardurile Visa si Mastercard. M-am tot intrebat oare ce carduri sunt recunoscute daca nu acestea. Se pare ca aceasta tara este proprietatea unui singur om, CEO-ul firmei Sheriff. Aici magazine, benzinarii, stadion, etc sunt Sheriff. 

Am mers la un hypermaket Sheriff, dar surpriza a fost la casa de marcat unde nu am putut plati cu cardul Visa de ING deoarece asa cum va spuneam nu sunt recunoscute. In centru exista totusi o casa de schimb valutar si cateva bancomate, dar nu am indraznit nici sa ma uit cat este comisionul de retragere numerar. In parcul central am incercat sa cumparam cate ceva de la o doamna ce vindea intr-un chiosc si care ne-a asigurat ca se poate plati cu cardul. Nu am reusit sa platim cu cardul sub nici o forma, cu toate ca doamna s-a straduit. Norocul meu a fost ca aveam la mine 6 dolari si cumparaturile noastre faceau 5 dolari. Am primit restul in valuta locala si asa am facut rost de cateva bancnote de colectie. Avand in vedere ca nu exista semnal la mobil, cu harta descarcata pe Maps.Me, am ajuns in dreptul unei bariere, in varful unui deal unde am fost legitimati de un soldat inarmat, care incerca sa ne spuna in rusa ca nu e bine pe acolo. Am uitat sa va spun ca nimeni nu vorbeste alta limba in afara de limba rusa. Norocul meu a fost ca in spatele meu a oprit un domn cu o masina cu numere de Chisinau care stia si romana si rusa si mi-a explicat ca acela nu era un punct de trecere principal si ca trebuie sa ma intorc spre Tighina. Intr-un final am ajuns la granita prin care am trecut la intrarea in republica. O experienta destul de frumoasa, daca treci peste toate inconvenientele legate de bani, semnal, internet. Este poate singurul loc din lume unde mai poti vedea statuia lui Lenin si stema cu secera si ciocanul, care iti amintesc de vremuri de mult apuse. 

Chisinau, orasul verde al Europei

Am ajuns si la Chisinau, intr-un final. Multa lume imi spunea ca este un oras frumos, ca este un oras verde, dar nu credeam. Nu credeam, pentru simplul fapt ca aveam om mantalitate gresita. Aveam impresia ca tot ce este la Est este mai urat si ca, la Chisinau o sa gasesc un oras comunist, gri, mult mai urat ca Bucurestiul. Am facut Pastele la Iasi si luni dupa, am plecat 3 zile la Chisinau. Am trecut granita pe la Sculeni si imediat dupa vama, am vazut o tara curata, verde, cu oameni muncitori, chiar daca era Pastele, se vedea ca acei oameni au muncit pamantul care arata intr-un mare fel. La fel am ramas impresionat si de Chisinau, care ne-a intampinat cu bulevarde largi cu multe spatii verzi cu mijloace de transport moderne si bineinteles cu restaurante unde mananci mancaruri moldovenesti si nu te mai saturi. Nu am stat la hotel, Chisinaul nu este un oras ieftin, in ceea ce priveste cazarile, am stat intr-un apartament cu doua camere, foarte frumos. Gazda ne-a lasat si o sticla de vin si o apa, pe masa, ceea ce ne-a impresionat. 

Imediat ce am ajuns, am iesit in oras, unde am dat peste strada pietonala Eugen Doga, din centrul orasului. Strada desenata cu clape de pian, este una cu multe cafenele foarte frumoase si decorata cu iepurasi si oua, deoarece era Pastele. Aceasta strada da direct in parcul Catedralei si mai departe putin ajunge la Arcul de Triumf. Parcul extraordinar de frumos, in special seara cand se aprind luminitele si totul pare un basm. Am intrat in impresionanta catedrala cu hramul "Nasterea Domnului" si am ramas si de aceasta impresionati. Dar ce ma impresionat cel mai mult a fost curatenia. Un oras foarte curat cum rar am mai vazut in Europa. Ultimul oras curat pe care l-am vazut a fost Rabat. Dar nu numai orasul este curat, din ce am vazut, toata tara este de o curatenie exemplara. Dar revenind la oras, parcul din fata catedralei are si un mic loc de joaca, dar si o cafenea cu mese si scaune asezate pe doua alei cu flori si cu o muzica in surdina, un loc extrem de frumos. Vis-a-vis de Arcul de Triumf este Palatul Guvernului dar in dreapta lui este frumosul parc Stefan cel Mare in fata caruia, bineinteles ca troneaza statuia marelui domnitor. In acest parc frumos si verde avem, mai multe busturi de scriitori, printre care, cele ale lui Ion Creanga, Alexandru Hajdeu, Alexander Pushkin, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, Vasile Alexandri, etc. Avem si o frumoasa fantana a florilor si bineinteles o frumoasa cafenea. Am remarcat faptul ca orasul este plin de cafenele frumoase si restaurante unde mananci ca la mama acasa. 

Am mancat si noi la restaurantul "La Placinte". Sunt mai multe in oras dar fiind Pastele era doar unul deschis. In Bucuresti nu am ajuns la acest restaurant, dar cred ca o sa merg cu prima ocazie, deoarece am mancat foarte bine cu bani putini. Bineinteles ca am baut si o bere buna. Chisinau este una dintre cele mai bune beri pe care le-am baut, dar orasul este plin de beri ucrainiene foarte tari, 7, 8%. Exista si Chisinau Tare cu 7% alchool. Nu ratati o plimbare de seara prin oras, seara cand se aprind luminitele si te vei simtii ca intr-un basm. A doua zi am facut o plimbare pana la Cramele Cricova, care sunt foarte aproape de oras. Va dau si un pont: mergeti sa vizitati cramele dimineata la oara 10:00, deoarece biletul de intrare este mai mic. Nu mergeti fara o rezervare online, deoarece este destul de aglomerat si nu o sa mai gasiti bilete. Cramele asa cum ma asteptam, m-au impresionat prin marime, prin poveste si prin organizare. Prin toata crama suntem plimbati cu masinute electrice si cu un ghid care ne va spune toata povestea lor. Vom avea si o pauza in care vizionam un film despre istoria cramelor, in timp ce degustam si un pahar de vin spumant. Vizita dureaza 1 ora si 30 de minute. Imbracativa destul de gros deoarece in crama sunt in jur de 12 grade. 

Nu departe dar in directie opusa mai avem un frumos castel, Castelul Mimi. Cu o istorie legata tot de vin, la fel ca toata Moldova de altfel, castelul te impresioneaza prin marime si prin frumusetea gradinilor lui.  Poti vizita castelul sau numai gradinile. Trebuie si aici sa iti faci rezervare din timp daca doresti sa vizitezi castelul la interior. La intrare ai o frumoasa cafenea de unde poti cumpara si suveniruri, constand in sticle de vin, de spumant sau lichioruri, dar si magneti sau alte suveniruri. Vinurile sunt putin mai ieftine ca in Romania si poti avea parte si de promotii. Nu rata castelul daca treci prin zona si nu rata nici cramele de la Milestii Mici, crame incluse in cartea recordurilor, pentru numarul de km. ale galeriilor subterane, nu mai putin de 200. La Cricova, galeriile subterane insumeaza in jur de 100 km. In concluzie Republica Moldova este o tara frumoasa ce are foarte multe de aratat. Mai aveti de vizitat, zona Orhei, zona Gagauziei, Transnistria si multe alte crame impresionante.

Cernauti pe timp de razboi

 Daaa..!!! Am vizitat Cernauti-ul, in timp ce Ucraina este in razboi cu Rusia. Multa lume spune ca am fost inconstienti ca am mers in Ucraina in aceste vremuri, dar cand esti la doar 80 de km de Cernauti, nu ai cum sa ratezi aceasta ocazie. Una peste alta razboiul nu este la Cernauti, este la 600 de km., de oras, la Kiev sau la multi km. in sudul tarii. Am trecul pe la vama Siret si a fost doar un control de rutina ca la orice vama UE-non-UE. O data intrati in tara, nu am vazut nici o urma de razboi. Ne-a intampinat o sosea libera, cu doua benzi pe sens si cu multe benzinarii, cu benzina ieftina (5ron/l). Lumea din satele de pana la Cernauti se comporta normal, ca orice cetateni dintr-o tara fara razboi. Intr-adevar in Cernauti drumurile nu mai erau asa de bune, mai ales cand te apropii de centrul orasului, drumul este pietruit, dar cu foarte multe gropi. Orasul care odinioara se matura cu flori de trandafir si de acolo se spune ca strazile aveau un miros de parfum, si-a pastrat demnitatea in fata vremurilor si arata ca un oras occidental. 

Despre orasul care in perioada interbelica a apartinut Romaniei Mari si despre care, in acele vremuri se vorbea mai mult decat despre Bucuresti, pot spune ca este un oras extrem de curat si de ingrijit. Poate acum nu mai este maturat cu flori de trandafir dar cu siguranta arata si miroase ca si cum ar fi. Am gasit un loc de parcare, destul de aproape de strada pietonala, Kobylans'koi, langa Catedrala Holy Spirit. In drum spre strada pietonala ne-a iesit in cale o patiserie cu toate bunatatile posibile si in ciuda zvonurilor de la toti "vlogarii" care au mai ajuns pe aici, am putut platii cu cardul fara nici o problema. De altfel peste tot poti plati cu cardul fara probleme si gasesti produse foarte ieftine si foarte bune. Pe langa terasele si restaurantele elegante din centru, gasesti si o multime de magazine foarte frumoase si cu produse de top. Am gasit doua magazine de bomboane vrac, mai multe magazine de haine de firma si cateva cafenele foarte dragute. Tot aici este si catedrala orasului, o catedrala mare si impunatoare, cu un interior foarte frumos.  O data iesiti din zona pietonala, dam de o piata foarte frumoasa, unde putem admira, Primaria, Muzeul Regional de Arta, Societatea pentru Cultura Romaneasca, cateva sedii de banci autohtone si Institutul Economic si Comercial din Cernauti. Scopul nostru era sa ajungem la Universitatea din Cernauti, o cladire foarte frumoasa, si care merita vizitata. Am luat-o la pas pe strada universitatii si dupa vreo 15 minute am ajuns in fata impunatoarei cladiri.

Aici portarul nestiind nici o limba straina, a incercat sa ne spuna ca intrarea se poate face doar cu ghid si doar la ora fixa. Nu ne-am inteles cu el, dar a venit in cele din urma ghida, vorbitoare de limba romana, care ne-a explicat ca din cauza razboiului, nu se poate intra decat in grup si din ora in ora. Atunci am realizat pentru prima oara ca Ucraina este o tara aflata in razboi. Ne-a dus in biserica din universitate, de unde incep tururile ghidate, chiar daca mai erau 20 de minute pana la fix. Am platit taxa de vizitare in bani romanesti, deoarece nu se putea cu cardul. Taxa pentru doi adulti si un copil a fost vreo 25 de ron. Am asteptat pana a venit si grupul si am facut turul cu ei, char daca era un grup de copii ucrainieni. Ghidul a fost foarte dragut si dupa ce le-a dat lor explicatiile, ne-a povestit si noua in limba romana. Am vizitat o sala de curs si sala unde s-a semnat Unirea Bucovinei de Nord cu Romania. Dupa ce grupul a mers sa viziteze catedrala unde a fost in trecut Facultatea de Teologie, noi am mers in parcul din spartele universitatii, un parc mare si frumos. Universitatea are si o gradina botanica cu multe specii de plante. Universitatea a fost fondată pe 4 octombrie 1875, în timpul Imperiului Austro-Ungar, sub numele de Franz-Josephs-Universität Czernowitz. Inițial, a funcționat cu trei facultăți: teologie ortodoxă, drept și filozofie. După Unirea Bucovinei cu România în 1918, instituția a fost redenumită Universitatea „Regele Carol I” din Cernăuți și a fost integrată în sistemul educațional românesc.

În această perioadă, limba română a devenit limba principală de predare, iar universitatea a fost în mare parte românizată. În 1940, odată cu anexarea Bucovinei de Nord de către URSS, universitatea a fost reorganizată sub denumirea de Universitatea de Stat din Cernăuți, cu limba ucraineană ca principală limbă de predare. În 1989, a primit numele actual, în onoarea poetului ucrainean Yuriy Fedkovych, originar din Bucovina. Din anul 2000, instituția a obținut statutul de universitate națională. Clădirea principală a universității este fosta Reședință a Mitropoliților Bucovinei și Dalmației, construită între 1864 și 1882. Aceasta este un exemplu remarcabil de arhitectură eclectică, cu influențe bizantine, gotice și maure. În 2011, complexul a fost inclus în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind recunoscut pentru valoarea sa culturală și istorică. Astăzi, Universitatea Națională „Iuri Fedkovîci” din Cernăuți oferă o gamă largă de programe de studii în diverse domenii, continuând tradiția academică și culturală a regiunii Bucovina. Instituția este un simbol al multiculturalismului și al conviețuirii armonioase a diferitelor etnii și culturi din zonă. In prezent invata in cele 10 facultati, peste 12.000 de studenti. Pe langa Ciprian Porumbescu, aici au mai studiat si personalitati, precum, Gheorghe Sbiera, Sextil Puscariu, Grogore Bostan, etc. Numai anul acesta au dat examen peste 15.000 de studenti. Dupa ce am vizitat universitatea, am plecat spre centru, dar nu inainte de a ne opri la un KFC, unde preturile erau mai mici de jumatate fata de Romania. Nu putea pleca din Cernauti fara sa vedem scoala gimnaziala unde a invatat, pana in clasa a doua, unde a ramas si repetent, Mihail Eminescu. A mai ramas o placa mica pe o scoala alaturata, care aminteste acest fapt, deoarece placa principala a fost inlaturala cu cateva zile in urma. Am mai cumparat si niste produse dintr-un supermarket aflat chiar in centru, pe strada pietonala si am plecat spre masina. Pana la Cacica am facut in jur de  ore cu tot  ora si minute cu statul in vama si cu oprire pentru alimentare la o benzinarie din Ucraina, ca de la 5 ron litrul, nu poti trece doar pe langa. Daca aveti ocazia nu ezitati sa vizitati acest fabulos oras, cu un aer boem de inceput de secol si nu va luati dupa toate zvonurile. Asa cum o spun de fiecare data, Fericirea o gasiti in afara zonei de comfort!