Top 10 obiective turistice de vazut in Judetul Constanta

"Cel mai bun leac al sufletului este cel care rupe o data pentru totdeauna toate lanturile dureroare care-l strang"

"Chiar daca lipseste puterea, este de laudat vointa."

"Ceea ce a fost si ce suntem, maine nu vom mai fi."

                                      Publius Ovidius Naso 


Judetul Constanta, este fara indoiala, judetul la care ne gandim in fiecare vara. Incepand de la 1 Mai si pana la sfarsit de septembrie, aproape toti, mergem, cel putin pentru un week-end la mare. De la Vama Veche si pana la Gura Portitei, unde se varsa Dunarea in Marea Neagra, avem o salba de statiuni turistice; Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun, Olimp, Costinesti, Eforie Sud, Eforie Nord, Constanta, Mamaia, Navodari. Judetul se invecineaza cu judetele Tulcea, Braila, Ialomita, Calarasi. La sud judetul se invecineaza cu Republica Bulgaria iar la est cu Marea Neagra. Judetul Constanta, nu inseamna doar litoral. Avem pagini intregi de istorie pe raza lui. De la cetatile romane pana la podul de la Agigea si Canalul Dunare Marea Neagra, judetul ne plimba prin cateva milenii de istorie. 

Vreau sa incepem calatoria in Judetul Constanta, chiar din Orasul Constanta, cu Cazinoul. Inaugurat in anul 1910, cazinoul este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orasului. In zona in care este construit, pe faleza din peninsula, in zona centrului istoric, s-a aflat intre anii 1880-1902, o constructie de lemn, o "cazima", cum se numea atunci. Era un loc pentru spectacole de teatru, baluri si loc de recreere pentru turisti. In anul 1901, o furtuna distruge acoperisul cladirii si astfel se dovedeste fragilitatea constructiei.

In anul 1902, consiliul comunal, aproba demolarea constructiei. Tot in acel an se aproba si constructia unui edificiu, la fel ca in marile orase din Europa de la acea vreme. Cazinoul este constructia in stilul Art Nouveau, dupa planurile arhitectului francez Daniel Renard. La momentul inaugurarii, in anul 1912, presa locala a criticat atat durata lucrarilor, dar si aspectul final al acestuia. 

In ziarul Conservatorul era descris ca o "matahala impopotonata cu tot felul de zorzoane, care din punct de vedere al esteticei arhitectonice, lasa foarte mult de dorit, din cauza complectei asimetrii si amestecului babilonic al stilurilor." si "un monument ridicat in cinstea nepriceperei si prostului gust." Cazinoul cuprindea la acea vreme o sala de paianta, cu pereti captusiti cu scanduri vopsite in ulei si care "servea de distractiune vizitatorilor in sezonul bailor.", putand fi utilizat si pentru "baluri de binefacere organizate de primarie."

Mai avea o sala de dans, doua sali de lectura, pentru ziare si reviste, doua sali de jocuri si celebra terasa de pe malul marii. Era impodobit cu drapele si in scurt timp a devenit locul de intalnire al tuturor indragostitilor din oras. In anul 1934, au fost facute lucrari de restaurare de catre proiectantul sau Daniel Renard. A mai fost restaurat si in anul 1986 de catre un colectiv de artisti plastici. Anul acest au inceput in sfarsit lucrarile de consolidare si de restaurare a cazinoului. Asteptam sa vedem cat vor dura. Pana atunci poate fi admirat pe dinafara de pe frumoasa faleza din oras.

Nu departe de Cazinoul din Constanta se mai afla un obiectiv ce trebuia vizitat neaparat. Farul Genovez, este situat in spatele grupului statuar ce are in prim plan bustul lui Mihai Eminescu. Farul construit paralelipipedic, pana la inaltimea de 3.5 metrii si octogonal in rest, are o inaltime totala de 8 metrii. In partea superioara a farului se afla o consola care sustine carcasa metalica a lampii farului, ce formeaza totodata si acoperisul. In interiorul cilindric exista o scara spiralata ce urca pana in varful farului. Pe locul acestui far, a existat inca din anul 1300, un far ce calauzea corabiile, pe o raza de doua mile marine, spre micul port Constanza. Intre anii 1858-1860, inginerul francez de origine armeana Artin Aslan, a construit, pe temelia farului vechi,  acesta frumoasa bijuterie arhitecturala. Farul a fost construit la comanda companiei engleze, Danube and Black Sea Railway co. Limited. In anul 2020, pentru prima oara dupa 107 ani, farul a fost readus la viata prin aprinderea becului din varf. 

Nu parasim orasul, deoarece mai avem multe de vazut. Ne oprim acum la Moscheea Carol I, ce este amplasata chiar in Piata Ovidiu. Moscheea este principalul edificiu de cult musulman din tara si unul dintre cele mai frumoase edificii arhitectonice din tara. La initiativa regelui Carol I, in anul 1910, incep lucrarile de constructie, ce au fost incheiate in anul 1913. Inaugurarea a avut loc in prezenta familiei regale si a reprezentantilor cultului musulman in Romania. Initial moscheea s-a numit Carol I, dar denumirea a fost schimbata ulterior in Mahmud al II-lea. Localnicii o numesc in prezent "Geamina Regelui". Moscheia construita dupa planurile inginerului Gogu Constantinescu si sub indrumarea arhitectului Victor Stefanescu, are ca model Moscheea Konya, din Anatolia, Turcia. Constructia este din piatra si caramida, cu exceptia cupolei si minaretului care sunt din beton armat. Constructia a fost realizata in stilul egipteano-bizantin cu cateva influente romanesti. Minaretul construit in stil maur, are inaltimea de 47 de metrii, iar scara interioara are 140 de trepte pana la lacasul muezinului, de unde in trecut se anunta ora de rugaciune.

In prezent aceasta se face, ca la toate moscheile din lume, prin megafoane, cu ajutorul unor inregistrari. Sala centrala a moschei este patrata, cu diametrul de 14 metrii. Pe peretii interiori ai moscheii avem o frumoasa pictura murala, iar pe jos, un covor primit ca donatie din partea Turciei si care provine de pe insula Ada Kaleh. Acest covor este lucrat manual, si are o vechime de 200 de ani. Dimensiunile lui sunt impresionante: 9m / 16m, in total 144 metrii patrati. Greutatea sa depaseste 490 de kg. Acest covor, ce a fost luctrat manual in centrul de artizanat din Hereke, Turcia, a fost proprietatea sultanului Abdul Hamid. 

Nu ne departam prea mult de oras, mergem doar spre Statiunea Mamaia, unde avem de vizitat o frumoasa insula, nu departe de tarm. Insula Ovidiu, este insula pe care a fost exilat poetul Publius Ovidius Naso, ce a trait intre anii 43 iH -17 dH. Poetul a fost exilat aici de catre Imparatul Augustus, in anul 8 dH. In timpul acestul exil, poetul a scris operele "Tristele" si "Ponticele". Pe insula de origine calcaroasa, s-au facut mai multe cercetari si s-a descoperit ca aici exista urme ale unor asezari omenesti din timpul dacogetilor si getodacilor, iar cele mai vechi asezari dateaza din paleolitic. De-alungul timpului aici au trait populatii getice, scite dar si colonii grecesti. Insula situata pe Lacul Siutghiol, este o atractie din ce in ce mai mare, pentru turistii ce vin pe litoralul romanesc. In trecut insula era populata de pescarii ce isi construiau aici adaposturi, dar si de catre gradinarii care au descoperit pe insula un pamant fertil. In prezent, o data cu identificarea potentialului sau turistic, insula a fost transformata intr-un loc de relaxare pentru turisti.

Mergem acum sa vizitam cel mai vechi oras atestat de pe teritoriul actual al Romaniei. Cetatea Histria, este o cetate greceasca ce se afla in prezent pe teritoriul comunei Istria. Cetatea a fost intemeiata de catre colonistii greci din Milet, in jurul anului 657 iH, ca port la Marea Neagra si a fost distrusa in secolul al XVII-lea de catre invaziile avaro-slave. In anul 260 iH, Histria sa aliat cu cetatea Callatis, pentru a smulge orasului Byzantion controlul asupra portului Tomis. Orasul Histria a avut o dezvoltare neintrerupta, aproale 1300 de ani, incepand cu perioada greaca si terminand cu perioada bizantina. 

In Histria au fost batute primele monede de pe teritoriul actual al Romaniei. Cetatea a fost identificata in anul 1868 de catre arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetarile arheologice propriuzise au fost demarate in anul 1914 de catre Vasile Parvan. Cercetarile au continuat pana in anul 2010, sub conducerea lui Alexandru Suceveanu, iar din 2010 pana in prezent, sub conducerea lui M. Angelescu. Numele cetatii Histria este dat de fluviul Istros, cum era denumita Dunarea de catre greci. Actualul Muzeu de la Histria a fost infiintat in anul 1982, in subordinea Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta. In Muzeu Arheologic Histria sunt expuse piese de arheologie greaca, romana si bizantina, provenite din cercetarile efectuate la Histria si in imprejurimi, precum: amfore, inscriptii, vase ceramice, sticla, opaite, podoabe, basoreliefuri elenistice si documente epigrafice. 

Nu parasim judetul pana nu mai vizitam un sit arheologicfoarte important, Ansamblul rupestru de la Murfatlar. Situl arheologic Basarabi-Murfatlar se afla la 15 km. de litoralul romanesc, pe malul actualului Canal Dunare Marea Neagra. Inainte, pana la constructia canalului aici fusese Valea Carasu. Complexul, sapat intr-un deal de creta, a fost descoperit in anul 1957, in urma inceperii unor exploatari a cretei. 

Dupa parerea specialistilor, acest complex a adapostit prima biserica si primele chilii ale unei manastiri de pe teritoriul Romaniei. Complexul mai cuprinde camere si galerii. Bisericile si galeriile sapate aici, in Dealul Tibisirul, se afla la doar cativa zeci de metrii de Canalul Dunare-Marea Neagra, opera "marelui" nostru conducator Nicolae Ceausescu. Datarea sitului  s-a facut pe baza unei inscriptii din naosul bisericii B4, "leat 6500", ceea ce inseamna anul 992. 

Avem de vizitat aici si doua manastiri foarte frumoase. Sa mergem acum la Manastirea Dervent situata in satul Galita. In timpul Imparatului Diocletian, in Dobrogea au fost martirizati mai multi crestini: Evagius, Benignus, Cristus, Sive, Cresto, Arestus, Sinidia, Rufus, Patricius, , Zosim, toti acesti sfinti, fiind consemnati in Acta Sanctorum, fara a se consemna insa locul martiriului lor. Nu departe de Dervent, in cetatea Durostorum, langa Silistra, Bulgaria, au primit mucenicia: Maximus, Quintilianus, Dadas, Iulius, Secondo, Dasius. In aceasta perioada pe locul unde se afla acum biserica manastirii, au fost martirizati patru crestini, ale caror nume nu sunt cunoscute. Au fost gasite aici patru cruci de piatra, iar dupa unii cercetatori, ar putea fi patru dintre cei mentionati mai sus. Biserica manastirii de la Dervent, dateaza din secolul al XI-lea. A fost distrusa de catre pecenegi in anul 1036, odata cu cetatile Capidava si Dervent. 

Dupa razboiul de independenta, ce a avut loc intre anii 1877-1878, crucile au fost descoperite de catre un cioban surdo-mut, pe numele sau Protos. Se spune ca la aceste cruci de piatra s-au produs mai multe vindecari, de-alungul timpului. In anul 1934, paraclisul care adapostea crucile a ars din temelii, insa icoanele au ramas neatinse de foc. In anul 1936, P.S. Gherontie al Tomisului, a pus bazele actualei biserici, ce a fost sfintita la 13 septembrie 1942, data la care Elefterie Mihail, a fost numit staret al manastirii. Din 1959 prin celebrul decret comunist, manastirea a fost inchisa timp de 10 ani. In anul 1990, staretul Elefterie Mihail, primeste binecuvantarea, pentru a redeschide manastirea. In apropierea manastirii se afla cetatea bizantina Pacuiul lui Soare, considerata de catre multi cercetatori, ca fiind veche cetate Vicina, din care a fost adus in anul 1359, la Curtea de Arges, primul mitropolit al Tarii Romanesti, Iachint. 

Mergem de aici sa vizitam o alta frumoasa manastire, Manastirea Pestera Sfantului Andrei. Situata in apropierea localitatii Ion Corvin, manastirea este construita in jurul unei pesteri, unde se spune ca a trait Sfantul Apostol Andrei, Sfantul Andrei este apostolul care a crestinat Romania. In enumerarile apostolilor, Andrei este mereu enumerat intre primii patru. Numele de Andrei provine din greaca veche, care era lingua franca, a Vechiului Orient. Dupa ce in timpul stapanirii otomane, pestera a fost abandonata, in anul 1943, a fost redescoperita de preotul Constantin Lembrau, impreuna cu avocatul Ion Dinu. In anul 1944, pestera a fost resfintita si redata cultului, prin construirea unei turle si a unui zid de protectie. Din anul 1989, au reinceput lucrarile de refacere a ansamblului monahal de aici. 

Mai avem o frumoasa pestera de vizitat in judetul Constanta. Pestera lui Adam, este pestera din Romania, in care se pare ca au trait animale exotice de talie mare. Pestera este celebra, nu numai pentru speologia dobrogeana, dar si pentru speologia din intreaga tara. 

In galeria principala a pesterii, au fost descoperite schelete de ren, castor, mamut, bizon de stepa, antilopa, hiena de pestera, pantera, leu de pestera, urs de pestera, urs brun, cerb gigantic, cerb rosu, bizon, rinocer lanos, cal salbatic cu fruntea lata, cal salbatic de talie mica, etc. In Pestera Adam, se afla cea mai importanta statiune pleistocena din Romania. Peste drum de intrarea in pestera, putem admira niste frumosi atoli, ce se aflau bineinteles in trecut, pe fundul marii. 

In Adamclisi, vizitam un foarte frumos monument, Tropaeum Traiani. Monumentul triumfal roman, este ridicat in cinstea Imparatului roman Traian, pentru a comemora victoria romanilor asupra Dacilor in anul 102 dH. Monumentul este situat in zona podisului Negru Voda, in comuna Adamclisi, la doar 60 de km. de Constanta. A fost reconstruit in anul 1977, dupa unul dintre ipoteticele modele ale vechiului monument aflat in ruine. 

Inaugurarea monumentului a avut loc in cadrul festivitatilor prilejuite de aniversarea unui secol de la cucerirea independentei Principatelor Romane. Ansamblul este format din urmatoarele monumente: Cetatea Topaeum Traiani, bazilica, necropola, ansamblul de apeducte, monumentul triumfal Tropaeum Traiani, altarul roman de la Adamclisi, turnul roman, termele cetatii Tropaeum Traiani si locuinte extramurane. 

Toate sunt clasificate si si monumente istorice. Cladirea muzeului, inaugurata in 1977, este conceputa ca un lapidarium si cuprinde numeroase vestigii arheologice, descoperite in cetate si in imprejurimi. Pe o parte a muzeului sunt expuse metopele, friza interioara si cea superioara, pilastrii, crenelurile si blocurile de parapet ale stilului attic festonat. In centrul salii este expusa statuia colosala a trofeului, inscriptia si friza cu arme. Celelalte exponate sunt constituite din colectiile ceramice, opaite, unelte, podoabe, fragmente de apeducte, sculptura, documente epigrafice. 

Tot 10 obiective turistice de vazut in Judetul Vrancea

"Unde-i unu nu-i putere,
La nevoi si la durere;
Unde-s multi, puterea creste,
Si dusmanul, nu sporeste."


                       Hora Unirii


Cand ne gandim la Judetul Vrancea, ne gandim in primul rand la podgoriile din jurul Orasului Focsani si la vinul bun de aici. Dar nu este doar atat in judet. Aici avem poate cea mai frumoasa zona montana din tara. Zona Gresu - Lepsa, unde putem admira Cascada Putna si Cheile Tisitei. Aceasta este o zona frumoasa, datorita si faptului ca nu este asa de mult batuta de turisti. Eu am crezut prima oara ca ma aflu in Elvetia cand am ajuns aici. Cele mai importante cursuri de apa ce strabat judetul sunt: raul Siret, raul Susita, raul Putna, raul Milcov si raul Ramnicu Sarat. Judetul se invecineaza cu judetele: Vaslui, Galati, Braila, Buzau, Covasna si Bacau. 

Pe primul loc in topul nostru, avem bineinteles zona cea mai frumoasa din judet, Cheile Tisitei. Traseul este iubit de toata lumea, de tineri, de varsnici de mame cu copii, etc, deoarece satisface toate dorintele. Este denumit si Rai-ul vrancean. Traseul din Muntii Vrancei, incepe din Statiunea Lepsa si se termina in satul Coza. Acest drum a fost initial unul feroviar, construit de nemti, in timpul celui de al II-lea Razboi Mondial. 

Drumul era destina transportului de lemne. Pentru a parcurge tot acest traseu, aveti nevoie de trei zile. Nu va speriati, partea de interes a traseului este de la Lepsa pana la Tunelul Mare. Aici natura s-a regenerat perfect, cu toate ca se mai pot vedea poduri si tunele de cale ferata. Aceasta mica portiune se poate parcurge in 2 ore. Cheile sun sapate de paraul Tisita intre Tisaru Mare si magura Rapa Caprei. Aceasta zona protejata, este cea mai mare de pe teritoriul Judetului Vrancea. 

Nu departe de Cheile Tisitei sa mergem sa vizitam o frumoasa cascada, Cascada Putnei. In anul 1973, cascada a fost declarata Monument al Naturii si de atunci au inceput si amenajarile pentru a putea fi vizitata. Din soseaua ce leaga Orasele Focsani de Targul Secuiesc, sunt doar cateva scari de coborat pana in locul amenajat, de unde se poate vedea cascada. Importanta Cascadei Putnei, consta in caracterul peisagistic si hidromorfologic, datorat nu numai cascadei actuale, ci si a cascadei parasite, ramasa suspendata pe malul stang, deasupra Putnei, la circa 250 metrii, in aval, de cascada actuala, ca urmare a proceselor tectonice, cand o portiune din patul vechii albii, s-a prabusit, iar vechiul curs a fost deviat pe albia actuala. 

Daca tot am vorbit de Cheile Tisitei si Cascada Putna, trebuie sa vorbim si de Statiune de unde se poate ajunge la aceste frumoase obiective turistice. Statiunea Lepsa este situata de-alungul raului Putna, la Poalele Muntilor Vrancei, la doar 75 de km. de Focsani. Statiunea este situata intr-o zona de un pitoresc coplesitor. Statiunea a cunoscut o dezvoltare foarte mare in ultimii ani, prin construirea de pensiuni foarte frumoase, unele chiar pe malul raului Putna. Se spune ca prin aceste locuri pitoresti, s-a nascut Balada Miorita. Din statiune se pot face multe excursii precum cea din Cheile Tisitei sau Cascada Putne, la Pastravaria Lepsa, la Manastirea Lepsa, la Casa memoriala Mos Ion Roata, la monumentele istorice de la Soveja, Marasesti si Marasti sau la Statia Seismica Vrancioaia. Eu m-am simtit extraordinar aici, chiar daca venisem din Statiunea Slanic Moldova, o statiune extraordinar de frumoasa. Merita sa veniti, macar pentru doua nopti, aici. 

In judet au avut mai multe lupte in Primul Razboi Mondial si astfel a fost construit Mausoleul de la Marasesti. Mausoleul a fost ridicat pe locul in care in anul 1917 s-au desfasurat luptele de la Marasesti soldate cu victoria trupelor romane. In confruntarile de la Marasesti au murit 480 de ofiteri si 21.000 de soldati romani.

Acum mausoleul adaposteste 5073 de soldati si ofiteti romani in 154 de cripte individuale si 9 cripte comune.  Monumentul este unul dintre cele mai importante din Europa si a fost realizat dupa planurile arhitectilor George Cristinel si Constantin Pomponiu. Construit intre anii 1923-1938, a fost inaugurat in mod oficial la 18 septembrie 1938. In anul 1938 cu prilejul inaugurarii, a fost emisa o moneda jubiliara cu diametrul de 60 mm, in trei variante, aur, argint si bronz. Pe fata monedei erau efigiile regilor Ferdinand si Carol al II-lea, fata in fata, iar in mijloc stema Regatului Romaniei. Pe reversul medaliei era infatisat Mausoleul de la Marasesti.

Cum va spuneam, in Judet se afla si Casa Memoriala Mos Ion Roata. Dar cine a fost Mos Ion Roata ? Taranul Nascut la 31 martie 1806 in satul Campuri si decedat la 20 februarie 1882, a fost deputat in Divanul Adhoc al Moldovei si un sustinator infocat al Unirii Principatelor Moldova si Valahia. Tot el a fost si initiatorul reformei agrare din Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti. 

Ion Roata a fost decorat la 18 martie 1878, de catre Mihail Kogalniceanu, ministru de externe la acea vreme, cu ordinul national Steaua Romaniei, in grad de cavaler, impreuna cu brevetul insotitor semnat de Regele Carol I, ca o rasplata pe care taranul roman din Campuri, a avut-o la infaptuirea Principatelor Unite. Casa memoriala a fost inaugurata la 24 ianuarie 1959, cu prilejul centenarului Unirii Principatelor Unite Romane. Casa initiala aflata in satul Gura Vaii, comuna Campuri a fost stramutata la soseaua ce leaga orasul Panciu de Soveja. Casa restaurata, cuprinde obiecte specifice vietii de zi cu zi din acele vremuri cand a trait aici Mos Ion Roata. In casa mai putem admira documente din timpul activitatii sale de deputat in Divanul Adhoc al Moldovei, din anul 1857. Ioan Roata a fost deputat al taranimii putnene. Casa este o locuinta taraneasca monocelulara, specifica Tarii Romanesti. 

Avem in zona si o frumoasa cetate. Cetatea Craciuna, a fost ridicata de catre Radu cel Frumos si a fost cucerita de catre Stefan cel Mare in anul 1482. In Letopisetul de la Putna sta scris ca "in anul 6990 (1482),  martie 10, a luat Stefan voievod, cetatea Craciuna.". Pana in anul 1482, Tara Vrancei a fost teritoriu al Munteniei. Dupa ce Stefan cel Mare il invinge pe Basarab al IV-lea cel Tanar si alipeste Cetatea Craciuna, hotarul Moldovei a fost mutal pe Milcov. Din acel moment Tara Vrancei a tinut de Moldova. 

Dupa cum spuneam, pe raza acestui judet, s-au dus cele mai mari batalii din Primul Razboi Mondial. De altfel Orasul Focsani a fost sub ocupatie germana doi ani de zile, intre 1916 si 1918. Astfel ca din initiativa Comitetului Judetean Putna al Societatii "Mormintele eroilor cazuti in razboi" s-a construit si in Focsani un frumos mauzoleu. Totusi initiativa ridicari Mausoleului - Osuar al Eroilor din Garnizoana Focsani, a apartinut Generalului Toma Liscu, ajutat de Locotenent - colonelul Dumitru Carlaont.

 Constructia a fost inceputa in anul 1925, dar constructia a fost destul de anevoioasa din cauza lipsei fondurilor. In anul 1925 Generalul Toma Liscu, s-a adresat Prefecturii, printr-o invitatie de participare la constructia mausoleului. "Am onoarea a va ruga sa binevoiti a lua parte la intrunirea comitetului Judetean Putna al Societatii Mormintelor Eroilor cazuti in rasboiu, ce are loc sambata 3 octombrie ac. ora 17 in localul Comandamentului Diviziei a 6-a. Domnii membrii ai Comitetului Judetean Putna, sunt cu insistenta rugati a participa la aceasta intrunire pentru a fi pusi la curent cu lucrarile ce se executa la Mauzoleul Eroilor, de langa Regimentul 10 Infanterie si a hotari asupra lucrarilor viitoare." Din cauza lipsei de fonduri lucrarile au durat pana in anul 1929. Din anul 1990, mausoleul a servit ca biserica de cult pentru enoriasii din zona. Din anul 2008, a revenit la situatia sa initiala, de monument memorial. In total 1744 de eroi isi dorm somnul de veci aici in acest mauzoleu. Toti acesti eroi au participat la luptele ce au avut loc in Primul Razboi Mondial, in regiunea Panciu, Ruginesti si Nanesti. Mausoleele din Vrancea sunt propuse de catre Ministerul Culturii pentru a intra in Patrimoniul Universal UNESCO.

In judet avem mai multe manastiri frumoase, dar cea mai frumoasa, asi zice ca este Manastirea Recea. Mnastire de maici de la localitatea Candesti, este situata la marginea padurii. In timpul celui de al II-lea Razboi Mondial, manastirea a fost inchisa. Dupa razboi schitul a fost populat de maici iar biserica a fost refacuta. Bisericii i-a fost adaugat un pritvor si a putut primii enoriasi. In prezent biserica este clasificata ca si monument istoric al Judetului Vrancea. 

Manastirea a fost ctitorita in anul 1685 de catre boierul buzoian, clucerul Manaila Maracineanu, fost mare capitan al voievodului Tarii Romanesti - Serban Cantacuzino. Biserica manastirii are hramurile Nasterea Maicii Domnului si Sfantul Ierarh Nicolae. In anul 1990 a fost construit paraclisul manastirii cu hramul Sfanta Treime, iar intre anii 1994-1995, biserica a fost pictata. Din anul 1995, manastirea dispune de o colectie muzeala in care sunt expuse obiecte bisericesti cu valoare de patrimoniu, precum icoane, carti de cult si vesminte bisericesti. 

In judet mai avem o frumoasa manastire ce trebuie vizitata. Manastirea Dalhauti, este o manastire de maici, ce dateaza din secolul al XV-lea. Manastirea este situata in localitatea Carligele si este cunoscuta in special pentru icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. La inceputurile sale a fost manastire de calugari. Desfiintata in anul 1959 prin decretul comunist, a fost reinfiintata dupa 1990 ca manastire de maici. Istoria acestei manastiri este inca neelucidata. 

O legenda spune ca manastirea ar fi luat fiinta inca din secolul al XV-lea, cand doi ciobani din Dobrogea, Anufie si Irapalie Dalhaus, au vazut in inima padurii o lumina neobisnuita si au auzit un glas spunandu-le: "Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi ciobani au inteles ca Maica Domnului doreste sa se inalte aici un locas sfant. Ei s-au calugarit si au pus bazele asezamantului monahal, construind biserica Izvorul Tamaduirii. Legenda mai spune ca ei au fost ajutati, la ridicarea bisericii, si de un ucenic al Sfantului Nicodim de la Tismana, iar altarul bisericii l-au facut chiar acolo unde se aratase acea lumina vazuta de fratii Dalhaus. Mai tarziu in secolul al XVII-lea s-a mai ridicat o biseroica de lemn cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. In acesta biserica avem si o pisanie de unde aflam si primele marturii scrise despre aceast amanastire. 

Pe ea este urmatorul text: "Aceasta sfanta si Dumnezeiasca biserica s-au facut din temelie in zilele staretiei sale Teoclit la anul 1810, iar acum in zilele sfintiei sale staretului Dionisie, s-au mai innoit si sau impodobit cu catapeteasma sapata si poleita, cum si altarul si tinda si slonul. S-au zugravit, dupa cum se vede, in zilele Mariei sale, Grigore Dimitrie Ghica voievod, a Preasfintiei sale Chir Chesarie, episcopul Buzaului, la leat 1827, iulie 20." 

O a treia biserica cu hramul Sfinti Imparati Constantin si Elena, a fost ridicata aici intre anii 1840-1850, de catre Smaranda Perieteanu si Constantin Anghelescu, in timpul arhimandritului Venedict, staret al Manastirii Poiana Marului, care raspundea si de Schitul Dalhauti. Cum va spuneam aici se afla si o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, vestita in Tara Romaneasca si Moldova. Intre anii 1979 si 1990, icoana fusese transferata fortat la Muzeul de la Posada si apoi la Muzeul National de Arta a Romaniei din Bucuresti, astfel pierzandusi urma. Prin straduinta maici starete de atunci, Emilia Focsa si prin binecuvantarea P.S. Epifanie al Buzaului si Vrancei, aceasta a revenitmanastirii Dalhauti. 

       Pentru ca Vrancea este judetul vinului, nu putem trece nepasatori pe langa cele cateva crame care se afla aici. O sa vorbim putin despre toate cramele, deoarece sunt destul de multe si va las pe voi sa decideti pe care o vizitati. Puteti vizita in judet caramele de la Vingex - Urechesti, Viticom - Panciu, Milica Costea - Tifesti, Crama Dyonisos - Cotesti, Crama de sub tei - Jaristea, Crama Fratii copaci - Jaristea, Crama Bolovan - Jaristea, Crama Domeniile Stanescu - Vartescoiu, Crama Crucianu - Straoane. Crama Tata si Fiul - Focsani, Crama Garboiu - Dragoslaveni, Crama Nobless - Paunesti si Crama Vincon SA Vrancea. 

Dupa cum vedeti sunt destul de multe si toate au vinuri, care mai de care mai bune. Zona de dealuri din jurul Focsaniului este o zona viticola excelenta, cunoscuta in special pentru soiurile albe, feteasca regala si muscat ottonel si sauvignon blanc. 

Vreau sa va prezint totusi una dintre cele mai renumite crame din Vrancea, Beciul Domnesc. Crama este situata in Odobesti, la doar 14 km. de Orasul Focsani. Crama este un monument istoric ce dateaza din secolul al XIV-lea, din timpul domniei lui Stefan cel Mare. In anul 1834, domnitorul Mihai Sturza, intrand in posesia a peste 200 de ha. de vita de vie, a devenit si proprietarul a doua crame de piatra. Una dintre crame era Beciul Domnesc. Aceasta a fost renovata intre anii 1834-1849. 

Acest edificiu este unul dintre cele mai vechi cu aceasta destinatie din Romania. Beciul Domnesc are o forma de cruce si intrarea se face pe o usa masiva de lemn pe care sunt daltuite simbolurile ce amintesc de semnificatia culturala si spirituala a cramei. Desi crama se afla in mijlocul unei zone seismice, aceasta nu a fost afectata de nici un cutremur de-alungul celor cinci secole de existenta. Climatul din interior este constant pe toata durata anului, intre 7 si 9 grade, la fel si umiditatea este constanta. Acest fapt permite celor peste 100.000 de sticle sa respire incet si tihnit. Cele mai vechi vinuri dateaza din anul 1949.

  

Iesiti din casa, daca va pasa !

       Am plecat din Bucuresti o saptamana sa ma conving ca "Dracul nu este atat de negru". Aproape ca ajung la varsta de 44 de ani si nu am stiut pana acum ca Dracul este alb. Imi cer scuze ca vorbesc despre Dansul, intr-o zi de sarbatoare asa de mare dar o sa vedeti ca am dreptate. Am stat 12 saptamani in izolare, pentru a ma supune legilor si a nu lua o amenda degeaba. Dar dupa  12 saptamani, am plecat sa ma conving ca am dreptate si sa incerc sa ii conving si pe ceilalti ca nu mai este cazul sa stea in casa, asa cum spunea sloganul, "stati in casa daca va pasa!". De parca ii pasa cuiva de ceva, vreodata! Prima oara am pecat la Balea. Fiind inca zapada si Transfagarasanul nu s-a deschis am stat vineri noapte la o pensiune la Piscul Negru. Acolo am realizat ca o parte din romani sunt foarte relaxati si nu se iau dupa stirile de la TV. Asta este un lucru bun. M-am intalnit acolo cu oameni din mai multe zone ale tarii, Buzau, Valcea, Arges etc., cazati si ei la aceeasi pensiune, singura deschisa, de altfel. A doua zi am plecat cu masina pana la Cabana Capra si de acolo am urcat pe jos pana la Balea Lac. Asa cum ma asteptam acolo era totul inchis. In afara de cativa muncitori nepalezi, care mai aranjau cate ceva la Cabana Balea Lac si cativa schiori care se dadeau pe putinele zone inzapezite din caldare, nimeni... pustiu. Deoarece nu am avut unde sta, totul era inchis, lesne de inteles daca telecabina nu functiona, a trebuit sa coboram la Piscul Negru la aceeasi pensiune. De data aceasta o parte din turisti plecasera, dar au venit altii. A doua zi de dimineata am stat de vorba cu Nea Costel, cel care are grija de pensiune cat timp patronul este plecat cu treburi in oras. Din ce am inteles pe acolo nu s-a prea stiut de ceea ce trebuie facut in timpul starii de urgenta sau de declaratia pe proprie raspundere. Mirarea era ca nu au fost turisti. Cert este ca nu a fost nici un caz de Covid si nici nu a auzit cineva de vreun caz. Avand in vedere ca era inca stare de alerta, eu am plecat de acasa cu declaratie, in care scria ca merg in drumetie, alpinism, etc. ceea ce am si facut, dar "colegii" nostri de pensiune au stat doar la gratar si bere. Cum i-am lasat sambata dimineata, asa i-am gasit si seara. M-am intors in Bucuresti duminica seara pe un drum extrem de aglomerat. Prima oara m-am gandit ca suntem pe drumul cel bun si a inceput lumea sa faca drumetii, alpinism, sporturi extreme, dar dupa m-am gandit ca poate s-au dus totusi la muncile agricole cum scria in declaratie. Daca aveau proprietati la munte puteau merge si in starea de urgenta la ele, caci atunci nu era aglomerat pe drum. Ceva nu se lega, oricum. Ajuns acasa, am stat putin si am reflectat. Poate totusi a fost doar prima saptamana de libertate si oamenii au riscat nemaisuportand autoizolarea etc. Sambata urmatoare am vrut sa ma conving cu adevarat ca nu am fost chiar un dobitoc care a stat in casa degeaba 12 saptamani si m-am urcat in masina cu toata familia si am plecat la Olanesti. Acolo, ce sa vezi? Sambata era totul pustiu. Pensiunile intr-adevar erau deschise si isi asteptau clientii dar in afara de un magazin in centru nu aveai de unde lua o bere sau o paine. Toate terasele erau inchise, asa cum iubitii nostri conducatori au legiferat, in schimb turistii stateau toti la mesele de pe terasele pensiunilor ingramaditi fara nici o distantare fizica. Hotelurile inca nu au un cadru legislativ ca sa poata sa fie deschise, nu mai vorbim de bazinele cu apa calda dar cu mult clor unde sigur murea si cea mai mica urma de Covid... si ele inchise. Am stat de vorba cu proprietarul pensiunii si imi spunea ca in Baile Olanesti nu a fost nici un caz de Covid si nici nu a auzit pe cineva sa fi avut asa ceva. A doua zi a inceput sa se mai populeze statiunea dar tot nimic deschis. Ceea ce m-a surprins este faptul ca izvoarele din statiune erau inchise cu lacat. M-am gandit in prima faza ca fiind vreo cinci in aceeasi incinta nu respecta norma de distantare sociala de 2 metri si va trebui sa facem o petitie catre Dumnezeu sa le mai distanteze putin si dupa le putem deschide fara nici o problema. Dar ce sa vezi ca am ajuns la Izvorul 24, singur cuc, in varf de deal si el inchis. Curgea saracul inauntru degeaba. In timpul asta putea vindeca cativa turisti de alte boli, dar nu, el trebuia inchis si protejat de vreun turist care nu purta masca in timp ce voia sa bea o cana cu apa de la el. Pai dupa aia daca se infecta si dadea boala mai departe la alti oameni, majoritatea pensionari cu risc maxim de inbolnavire. Cine raspundea penal? Ca pe Dumnezeu nu il puteam invinui. M-am dus si la Bisericuta lui Horea din Albac ce a fost mutata aici acum mai bine de jumatate de secol si am stat de vorba cu o batranica ce avea grija de biserica. Femeia mi-a povestit ca in fiecare zi a venit si a deschis biserica, chiar si atunci cand a fost stare de urgenta, poate o veni cineva sa ii treaca pragul. Batranica statea la doar trei case de biserica. La inceputul starii de urgenta s-a intors acasa, din Italia,  o familie din Olanesti. Primarul fiind obligat sa ii bage in carantina, a gasit loc intr-o camaruta construita langa biserica de lemn. Cum afara era frig, batranica era nevoita sa vina si seara si dimineata la biserica sa porneasca si sa opreasca centrala. Dar ce sa vezi? Intr-una din zile a oprit-o, in cei 50 de metri, cat avea de acasa pana la biserica, o masina de politie, cu doi indivizi necunoscuti,  care i-au spus ca ii da amenda 2.000 de ron pentru ca a iesit din casa in afara intervalului respectiv. Femeia mi-a spus ca nu ii cunostea pe acei politisti deoarece nu erau cei din statiune. Pe aceea ii cunostea. Deci au fost trimisi politisti din alte sate, comune si cei din Olanesti trimisi in alta parte. Repet faptul ca, in Olanesti nu a fost nici un caz de Covid si nu este nici in ziua de astazi. Nici batranica nu a auzit pe nimeni sa fi avut asa ceva. Urmatoarea zi fiind 1 iunie, am refuzat, pur si simplu sa ma intorc in acea aglomeratie de pe drum si am plecat spre Polovragi. In drum m-am oprit in Parcul Zavoi din Ramnicu Valcea. Aici am avut placuta surpriza, eu ca eu, dar de Ana ce sa mai zic, ca toate locurile de joaca si nu putine, erau deschise si pline de copii. Eu  nemaiurmarind stirile am crezut ca odata cu terasele s-au deschis si locurile de joaca din parcuri. Seara am aflat ca nu este tocmai asa si ca, cel putin in Bucuresti, nu este deschis nici unul si nici nu este vreo perspectiva sa se deschida curand. Atunci stau si ma intreb. Noi in ce tara traim ? Intr-o tara condusa de un Guvern capabil de ceva, sau intr-o tara condusa dupa bunul plac al fiecarui primar de oras sau comuna? Primul semnal l-am avut, cand in Olanesti am vazut deschis primul parc cu loc de joaca, din care Ana nu mai voia sa plece. Este de inteles, dupa 13 saptamani de stat in casa degeaba. Nu mai spun ca primarul meu de sector, mai zelos din fire, a inchis parcul Drumul Taberei cu doua saptamani inainte de a se da ordonanta care inchidea parcurile. Urmatoarea saptamana urma sa o petrec la o pensiune in Polovragi, chiar langa manastire. Nu va ascund faptul ca aici am trait o saptamana de vis. Eu cred ca daca exista Raiul undeva pe pamand aici este. Aici, la lasarea serii, in afara de greierii si clopotele manastirii Polovragi, nu se auzea nimic altceva. O liniste de catedrala. Curtea imensa cu un gazon englezesc, mai bun decat pe Arena Nationala si minunatele flori, chiar mai frumoase ca cele de la manastire, m-au facut sa uit pentru cateva zile ca a existat vreodata vreo pandemie sau vreo stare de ce o fi fost. Asa este la Pensiunea Miraj tot timpul, nu numai in aceste zile. Am avut norocul si privilegiul de a sta singuri in toata pensiunea de luni pana vineri, cand au mai venit si alte familii, pentru week-end. Gazdele extrem de primitoare, ne-au facut toate poftele. Dar sa nu mai zic cat de incantata a fost Ana de aceasta experienta. A vazut, a mangaiat si a hranit pui si o vitica de doar 5 luni, a mancat fragute chiar din padure, a vazut cum se intorc vacile singure de la pascut, a cules flori de camp si a vazut cum fac albinele mierea chiar in stup, a plantat flori, a vazut cum se face siropul din muguri de brad, culesi cu o zi inainte din padure, a sarit toata ziua pe trambulina si a socializat cu foarte multa lume. Nu cred ca vreodata in Bucuresti sau in oricare alt loc, puteam sa ii ofer asa o experienta, pe care sper sa o tina minte toata viata. Dar eu plecasem de acasa, asa cum va spusesem si la inceput, sa vad daca "Dracul a fost atat de negru", cum ni s-a implantat in creier, de catre televiziuni. Asa ca nu am stat numai la pensiune, am plecat sa colind si locurile din imprejurimi. Si cum in imprejurimi cam ai ce face, marti am plecat sa vizitam manastirea, Pestera Polovragi si Cheile Oltetului, ce se afla la doar 2 km de pensiune. La  pestera am avut placerea sa stau mai mult de vorba cu ghidul si cu doamna casiera. Nici ei nu au auzit de vreun caz in comuna sau in afara ei. O mare prostie pe care o remarcau si ei, este obligativitatea purtarii mastii in pestera. Bineinteles ca nu am purtat asa ceva, mai ales ca eram doar noi trei in toata pestera. Si aici ca si la Olanesti mi s-a confirmat acelasi lucru, ca au fost adusi politisti din alte comune ca sa poata da amenzi in voie. Miercuri am plecat sa vizitam Cheile Galbenului si Pestera Muierii din Baia de Fier. Aici alta aberatie a primarului de comuna si a consiliului general. S-a votat o lege, care spune ca nu pot intra in pestera mai putin de patru persoane. Ana ne innebunise de dimineata in continuu, ca vrea sa vada scheletul de urs din pestera. Cand am aflat treaba asta, am zis ca sunt intr-un film indian prost. La insistentele Anei, cu dorinta de a vedea scheletul de urs, baiatul de la intrare s-a induplecat si ne-a dus pana la jumatatea pesterii de unde ne-am intors inapoi. Nu stiu daca stiti, dar in Pestera Muierii intrarea se face pe o parte si iesirea pe alta parte. Cred ca este cea mai buna locatie unde poate fi respectata distantarea fizica, sociala sau cum vreti sa ii mai spuneti. Spre bucuria noastra am gasit si o terasa deschisa, singura de altfel pe o raza de cativa zeci de km., unde am putut manca niste mici cu cartofi prajiti si pentru Ana cascaval pane. Nu de alta dar altceva nu aveau. Pentru ca eram la doar cativa metri de malul raului Galbenu, Ana a vrut sa coboram sa arunce cu pietre in apa. In timp ce Ana se distra, am vazut langa mal, un domn cu o doamna, mai in varsta, care erau cu rulota si se chinuiau sa intinda terasa rulotei. I-am intrebat daca au nevoie de ajutor si mi-au spus ca nu reusesc sa ii dea de cap. In timp ce aranjam cortul, am intrat in vorba si am inteles ca nici ei nu prea au mai suportat izolarea si plecasera sa stea in natura cateva zile. Ca ei sunt multi, dar care nu au rulota. Ei ce fac, asteapta reglementari de la Guvern, pana la anu' cand se vor stabili niste norme pentru hoteluri sau pleaca la o pensiune, una din cele putine deschise de teama amenzilor si din lipsa de turisti, cu riscul de a-si lua chiar ei o amenda pentru nerespectarea a nu stiu ce norme de distantare sociala. Apropo, nici ei nu auzisera de vreun caz de Covid si erau din Bucuresti. Joi am plecat prin Polovragi la cules de fructe de padure. Am coborat prin padure pana pe malul Oltetului la doar cateva sute de metri de chei. Foarte frumoase locuri, ferite de orice pandemie posibila. Vineri a fost o zi o zi de relas. Din foisorul situat in curte se vedeau Cheile Oltetului si nu exista relaxare mai mare ca statul acolo. A fost o placere sa stau si seara acolo sa aud doar greierii cantand. Am stat pana tarziu in noapte la palavre cu o bere rece in fata. Nu cred ca poate exista o placere si o relaxare mai mare. Sambata ne-am despartit cu greu de gazdele noastre si cu mare regret ca nu mai putem sta. Am plecat totusi sa mai vedem cateva locuri frumoase din zona. Prima oara ne-am oprit in Padurea Colorata ce ne-a placut foarte mult. Padurea este creatia unui artist, Mihai Topescu. Asa cum spunea artistul, "in acest loc, poti sa iti pui multe intrebari, dar nu vei primii raspunsuri.". Este un loc de meditatie. Apoi am fost sa vizitam Culele de la Maldaresti. Un loc minunat, un muzeu foarte interesant, unde puteti vizita cele doua cule Cula I.Gh.Duca si Cula Greceanu, dar si o biserica ce dateaza din anul 1790, ce are pictura originala din anul 1796. Cula I.Gh. Duca este singura cula fortificata din tara si singura cula sub forma de turn de aparare. Va recomand cu cea mai mare caldura acest muzeu. Daca puteti merge in aceste zile ar fi minunat, deoarece este mult mai liber fata de perioadele cand vor veni autocare intregi cu copii. Mai ales ca intrarea este doar 10 ron. Am vizitat apoi zona Horezu si parca nu ne venea sa plecam, mai ales ca mai aveam in fata un week-end prelungit. Am cautat putin pe net si am gasit o pensiune la doar 10 km. de Horezu, spre Valcea. Ne-am gandit sa mai ramanem o noapte pentru a putea vizita a doua zi, cateva obiective ramase. La pensiune un domn mai in varsta, foarte amabil si el nedumerit de aceasta pandemie care nu a existat nici prin aceste locuri. Nici el nu a auzit de vreun caz prin zona, dar nici de la vreun turist. A doua zi, zi de sarbatoare, ziua de Rusalii, am mers pana la Manastirea Bistrita pentru a sta la slujba si a lua crengute de nuc sfintite. Ce sa vezi, la Manastire puhoi de lume in curte si multe masini pe drumul de la poarta pana la biserica. Slujba se tinea in usa de la intrarea in biserica, dar in curte nimeni nu se distanta fizic, ici colo cate un enorias cu masca. Oare pentru ce se inchid bisericile si nu se poate face slujba inauntru cum este normal? Am plecat dupa slujba sa vizitam Muzeul Trovantilor, ce se afla la doar cativa km de manastire. Trovantii sunt acele pietre care cresc singure, dar numai in locul in care se afla. Daca le schimbam locul, ele se opresc din crestere. Minunat locul, merita vizitat! Este si o cariera de nisip, cred, unde am inteles ca se formeaza acesti trovanti care se rostogolesc pe urma in poiana de la poalele carierei. Muzeul este cu intrare libera si din aceasta cauza, probabil, nici nu este cineva care sa explice ceva. O sa ma informez mai mult si o sa va spun ceva despre ei. Prea devreme sa ne intoarcem acasa, asa ca am plecat spre Bucuresti pe drumul de Curtea de Arges ca sa mai vizitam o data frumoasa manastire. Aici, ce sa vezi... puhoi de lume, mai multa ca la Bistrita, cu toate ca slujba se terminase de mult. Biserica manastirii, plina de lume cu masca si fara masca, ca in celebra emisiune de pe vremuri, fara nici un fel de distantare. Daca tot nu se respecta nici o masura data de guvernanti in ceea ce priveste bisericile, cel putin in orasele mai mari, atunci de ce chinuim saracii oameni de la sate care nu mai pot intra in biserica si trebuie sa stea prin curte in timpul slujbei, fie cald, fie ploaie, fie frig, fara un scaun macar. Stim ca cei mai multi sunt in varsta si nu prea au cum sa stea in picioare. La Maldaresti, langa Cula Greceanu, este, cum va spuneam, o biserica ce dateaza din 1790. Am avut norocul sa o prind acolo pe doamna de la lumanari, care astepta pe cineva sa faca niste poze in biserica, pentru un documentar. Am stat putin de vorba si imi spunea niste lucruri horror. In timpul slujbelor, in biserica este doar popa, un cantaret undeva departe de altar si dansa la usa. Lumea din sat care vine la biserica, sta in curte. Satul nu cred ca are mai mult de cateva sute de locuitori si bineinteles nu a fost nici un caz de covid. De transmis prin vreun turist ar fi fost imposibil deoarece Muzeul Culelor a fost inchis si in sat sunt doar doua pensiuni si ele inchise, in starea de urgenta.  Am inteles pana la urma ca Dracul ala negru a fost si este doar in inchipuirea noastra. El de fapt este alb dar noi il vedem negru, deoarece suntem speriati de niste televiziuni care, cu ocazia asta au facut mult rating pe spinarea noastra. Concluzia mea este una singura: iesiti din casa, daca va pasa! Daca va pasa de voi, de economie, de tot. Calatoriti, calatoriti si iar calatoriti!!!, ca sa il parafrazam pe Lenin. Nu mai stati in casa, viata este scurta si timpul asta nu se mai intoarce niciodata! Inchideti televizorul sau cel putin nu va mai uitati la stiri si mergeti la plimbare ori de cate ori aveti timp. Mergeti oriunde si oricat. Daca vreti sa va protejati, puteti sa o faceti, in locurile unde vi se pare ceva mai dubios dar nu mai stati in casa ca stati degeaba. Fericirea o intalniti, doar in afara zonei de confort. Apropo, distantarea sociala este cea mai mare prostie. Daca vreti sa va distantati fizic, o puteti face, dar niciodata soocial.