Infotrip Hurghada

S-a intamplat iar sa plec in infotrip. De data aceasta in Hurghada. Egiptul este o tara extraordinara din toate punctele de vedere. Desi ultima oara fusesem in septembrie, abia asteptam sa ajung din nou acolo.

Dupa un zbor de trei ore cu mici turbulente la coborare, am ajuns pe aeroportul din Hurghada. Aici, dupa ce se coboara din avion trebuie sa trecem pe la ghiseul de viza, unde dupa ce platim cei 25 de dolari sau 23 de euro, primim un timbru pe pasaport ce reprezinta viza egipteana. Dupa ce mai completam un mic formular v-a trebui sa stam iarasi la o mica coada pentru a primi si o stampila pe acea viza.

O data cu stampila putem sa mergem sa ne luam bagajele si dupa, spre iesirea din aeroport, daca dorim putem sa ne cumparam o cartela de internet de la cele trei firme prezente aici, Vodafone, Orange si o firma egipteana. Avand in vedere ca in Egipt internetul merge foarte greu, de recomandat este sa va luati de aici o cartela de net, daca doriti sa vorbiti acasa cu cei dragi pe Whatsapp sau Facebook, deoarece nu o sa mai aveti de unde lua dupa aceea. Ghizii nostri din Hurghada au si ei cartele de la firma egipteana dar daca aveti telefonul codat nu stiu daca o sa mearga. La hoteluri chiar daca aveti internet free in lobby sau chiar in camera sa stiti ca merge foarte greu. Suntem intr-o tara in care fibra optica nu a ajuns inca si nici nu exista vreo perspectiva apropiata.

O data iesiti din aeroport, dupa ce ne izbim ca de un zid de caldura care ne asteapta aici, 28 de grade la acea ora, 19:00, ne urcam in autocarul ce ne va duce la primul hotel unde vom sta doua nopti, la Nubia Aqua. Acest hotel de 4 stele nu este chiar unul de top dar calitate-pret este ok. Se intinde pe o distanta de 900 de metri de la receptie pana la mare si din cele cateva piscine care se gasesc pe aceasta distanta, una este incalzita cu apa de 28 de grade. Aproape de plaja, este in constructie si un aqua park ce se va deschide in acest an pana la finalul lunii mai si va avea 26 de tobogane. Dincolo de plaja sunt doua pontoane ce patrund in jur de 200 de metri in apa si de unde se pot admira coralii si pestisorii ce se aduna aici. Pentru ca am ajuns la hotel in jur de ora 20:30, a mai ramas timp de masa de seara si cateva pahare de bere, deoarece a doua zi aveam o zi in care trebuia sa vizitam niste hoteluri.

Ca si Antalya, Hurghada se intinde pe o lungime de 100 de km si este impartita in mai multe statiuni. Cea mai departe de aeroport, in jur de 45 km este statiunea Soma Bay, dupa care Sahl Hashesh, Makady Bay, Hurghada si El Gouna, Venetia Egiptului.

A doua zi am vizitat hoteluri din zona El Gouna, nu foarte departe de Hurghada, la doar 15-20 km fata de aeroport.

El Gouna, mai este considerata si Venetia Egiptului deoarece statiunea este construita pe o laguna foarte frumoasa. Hotelurile din aceasta zona sunt foarte bune. Printre ele avem, Rihanna

Inn Resort Beach, Sheraton Miramar Resort, The Three Corners Rihana Resort, Panorama Bungalows, Steigenberger Golf Resort, El Gouna Royal Chalet, etc.

Urmatoarea noapte o stateam tot la Nubia Aqua asa ca dupa vizitele la hoteluri ne-am intors pentru masa de seara. Am profitat de ocazie si am reusit sa facem si o baie in piscina incalzita, cu toate ca la ora 18:00 se inchisese oficial.

Urmatoarea zi am plecat cu tot cu bagaje, deoarece urma sa stam 3 nopti la hotelul Caribbean Resort Soma Bay. Un hotel foarte frumos, de 5 stele, unde mancarea este foarte buna. Plaja la acest hotel este foarte mare, cu nisip fin si cu intrare lina in apa. La Caribbean avem si un Suri Club, un loc unde exista un animator roman care se poate juca toata ziua cu copii.

Am vizitat, a treia zi, hotelurile din zona Soma Bay. Aici gasim, pe langa Caribbean World Soma Bay si Amwaj Blue Beach, Movenpick, Sheraton Soma Bay. Aceasta este o zona putin mai indepartata de aeroportul din Hurghada dar care este extrem de frumoasa si cu plaja foarte buna.

In a patra zi de vizita am avut placerea de a vedea zona Makadi Bay. Este una dintre cele mai frumoase statiuni si una dintre cele mai cautate din Hurghada.

Aici gasim unele dintre cele mai mari si mai frumoase hoteluri de 5 stele, precum, Stella di Mare Beach, Cleopatra Luxury, Serenity Fun City, Serenity Makadi Beach, Tia Heights, Steigenberger Makadi.

Mai aveam o zi de vizitat pana sa ne mutam mai aproape de Hurghada in hotelul Continental, situat foarte aproape de oras. Asa ca a urmat zona Sahl Hasheesh. Si in aceasta zona sunt multe hoteluri de 5 stele foarte confortabile. Printre ele avem : Tropitel Sahl Hasheesh, Premier Le Reve, un hotel adult only, foarte frumos, Baron Palace Sahl Hasheesh, unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Hurghada, Old Palace Resort, Pyramisa, Azzura.

Dupa atatea vizite meritam si o zi de relaxare, asa ca am mers intr-o excursie optionala pe insula Paradise. Aceasta excursie incepe din portul turistic Hurghada si include si o sesiune de snorkeling.

Se pleaca de dimineata in jur de ora 9 de la hotel si suntem dusi cu un autocar pana in port. Aici fiecare poate sa isi ia echipamentul de snorkelling care consta in ochelari, teava si labe de scafandru. Acest echipament este gratuit dar trebuie predat intact la intoarcerea in port. Pe drumul spre insula am avut norocul sa intalnim si delfini, ce ne-au insotit pana aproape de mal. Am ajuns pe insula si cine a dorit a ramas la plaja. Restul au plecat cu vaporul pana intr-un loc deasupra coralilor, unde se putea face snorkeling. Avand in vedere ca facusem asta cu doar 6 luni in urma si fiindca in martie apa era destul de rece, am ramas pe plaja unde erau 30 si ceva de grade. Poti vedea si de aici coralii daca intri in apa. Sunt foarte aproape de insula si apa este destul de mica.

Dupa ce s-au intors si restul de la snorkelling, am mers la restaurantul de pe insula sa luam masa de paranz, masa inclusa si ea in costul excursiei. Dupa masa am avut si un mic program artistic, cu un dervis rotitor si o dansatoare de belly dance. O data cu incheierea spectacolului ce a tinut in jur de 30 minute, s-a incheiat si excursia noastra pe insula Paradise. Am urcat pe vaporasul cu care am venit si am plecat spre portul Hurghada.  La hotel, fiind ultima zi de sedere la Caribbean, am avut surpriza sa avem o masa rezervata la restaurantul Turcesc, a-la-carte, asa ca ne-am delectat cu tot felul de bunatati culinare turcesti.

Urmatoarea zi am plecat cu bagaje cu tot spre o noua serie de hoteluri pe care le aveam de vizitat. De aceasta data aveam zona cea mai apropiata de aeroport si de orasul Hurghada.

Am vizitat mai multe hoteluri, printre care Sunny Days El Palacio, Sfinx Resort, King Tut, Sea Star Beau Rivage, Seagul, Steigenberger Aqua Magic, Steigenberger Al Dau, Royal Lagoons, Hilton Long Beach, Mercure, Desert Rose, Pickalbatros, Alibaba Palace, Jaz Aquamarine si nu in ultimul rand hotelul Continental, unde am stat urmatoarele doua nopti.

In penultima zi de stat in Egipt, am avut surpriza sa mergem intr-o alta excursie optionala, de data asta de o zi intreaga, la Luxor, Valea Regilor si Templul Karnak.

Daca mergeti in Hurghada va recomand cu multa caldura aceasta excursie. Aici puteti admira o mare parte din istoria Egiptului de acum 4000 de ani.

Aici plecarea este la 4.30 dimineata. Drumul este putin mai scurt decat cel spre Cairo, spre piramide, in jur de 300 km., dar nefiind autostrada, pe tot traseul, cum este spre Cairo, aceasta distanta se va parcurge in acelasi timp. Dupa ce rasare soarele se face o mica oprire, pentru mic dejun, la un popas de unde puteti cumpara apa, suc, dulciuri si sandwich-uri. Drumul continua pana in Valea Regilor, locul unde se afla mormintele faraonilor. In costul excursiei intra vizitarea a trei morminte. Daca cineva doreste poate vizita contra cost mormantul lui Tutankamon si mormantul lui Ramses al III -lea. De aici se pleaca la Templul lui Hatshepsut, un loc deoasebit de frumos, de unde se poate vedea o panorama superba. Dupa ce o sa luati masa de pranz la unul din restaurantele aflate pe malul Nilului, veti traversa raul cu o barca cu motor. Pe partea cealalta va asteapta autocarul pentru a merge la Karnak. Aici ghidul va va prezenta toata istoria Egiptului, cea de acum 4000 de ani.

De aici drumul spre hotel este tot la fel de lung ca si la dus, dar veti ajunge la masa de seara. Nu o sa regretati niciodata ca ati mers in aceasta excursie!

Ultima zi de sedere in Hurghada am petrecut-o pe plaja hotelului Continental. Chiar daca era Martie, afara erau 20 si ceva de grade si daca iti luai inima in dinti puteai sa faci si o baie. In piscina nu aveai nici o sansa, daca nu mergeai la cea incalzita. Avand in vedere ca avionul era seara, am avut timp si de masa de pranz. Pe la ora 14:00 am plecat spre aeroport. Trebuie sa stiti ca din motive de securitate, la intoarcerea in tara trebuie sa infoliati bagajul in aeroportul din Hurghada. Costul infolierii este de 5 euro / bagaj. Daca nu aveti bagajul de cala infoliat nu puteti face check-in-ul indiferent cu ce companie de zbor calatoriti spre tara.

Am ajuns toti cu bine, cu toate ca am avut parte de cateva turbulente pe drum.

Revelion Rasnov

Mi-am luat inima in dinti si am plecat sa fac revelionul pe Valea Prahovei. Am plecat de dimineata la ora 06.30 pe data de 30.12, ca sa nu prind cea mai mare coada la Comarnic sau la Busteni. Am avut noroc ca la Comarnic am stat doar 45 de minute si Busteniul l-am ocolit prin Zamora, in Sinaia si Azuga nu am stat deloc. Asa am ajuns in jur de ora 10.30 la Dino Parc in Rasnov.

Aici dupa ce am parcat, adica dupa ce am platit 10 ron parcarea pentru o zi intreaga, am luat bilete la trenuletul ce urca pana la parc si cetate. Pretul unui bilet dus-intors este de 5 ron / persoana si poti sa cobori la parc si dupa sa mergi mai departe la cetate. Intrarea in parc este de 28 de ron de adult si 22 ron pentru copii mai mari de 3 ani. A meritat plimbarea prin parc pentru ca era aproape gol, nu ca vara cand nu ai loc nici sa faci o poza, vremea a fost foarte frumoasa, fara sa bata vantul, cu zapada si soare. Dupa ce am vizitat parcul, am luat trenuletul si am urcat pana la Cetatea Rasnov. Din pacate cetatea se va inchide in aceasta luna pe o perioada de 2 ani sau cine stie cat.

Ei zic ca v-a intra intr-un proces de restaurare, dar zvonurile spun ca s-ar schimba proprietarul si din aceasta cauza se va inchide. Biletul de intrare este de 12 ron pentru adulti si 6 ron pentru copii peste 3 ani. Se mai poate urca la cetate si cu funicularul sau pe scari, cine se incumeta, din centrul orasului Rasnov, din spatele primariei. Privelistea de sus este impresionanta. Pe langa orasul vazut de sus, ai si o imagine foarte frumoasa asupra crestei Pietrei Craiului.

Am coborat la masina si am mers direct la cazare. Mini hotelul Rosenau, aflat chiar in centrul orasului, este destul de mare si frumos amenajat. Cu un restaurant, o sala de mese la etajul unu si un bar amenajate rustic, cu multe trofee de vanatoare, te face sa te simti ca intr-un muzeu cinegetic.

Pana ne-am cazat si am coborat sa luam masa de pranz a venit si restul grupului. Dupa masa am plecat in centru unde era un patinuar amenajat de primarie. Atat intrarea cat si inchirierea patinelor erau gratuite. Am patinat circa o o ora si ceva dupa care am venit la hotel sa ne incalzim, sa luam masa de seara si sa bem un vin. Am stat la palavre pana tarziu in noapte.

A doua zi dupa micul dejun, am plecat la sanius. La doar 3 km. de centru exista un complex olimpic de sarituri cu schiurile si pista de biatlon. Am gasit aici cateva derdelusuri unde ne-am putut da in voie cu sania. Am vazut si caprioare alergand prin padure. Oricum decorul este de vis, mai ales ca nu este aglomerat.

Ne-am intors sa luam pranzul si dupa, unii s-au bagat la somn deoarece peste cateva ore incepea petrecerea de revelion. Eu nu am avut somn si voiam sa mai dau o tura cu patinele. Din pacate patinuarul era inchis, asa ca am urcat pe jos pana la cetate. Nu este foarte greu si privelistea de sus pe timp de noapte este extraordinara.

A inceput si petrecerea de revelion si am chefuit si am mancat si am baut pana la ora 5 dimineata.

Pe 01.01 ne-a trezit Ana de la ora 09.00. Ea a adormit pe scaunele de la restaurant pe la ora 2:00 si era normal sa se scoale la ora aia, chiar daca are doar 3 ani. Ce sa facem, am mai lenevit prin pat si am coborat in restaurant sa luam pranzul si sa urmarim concertul de anul nou de la Viena.

Dupa concert am mai dat o tura prin oras si am venit sa ne odihnim putin pentru ca seara aveam iarasi petrecere. De data asta am decis sa facem un bal mascat. Distractia a fost mare si de data asta dar nu a durat asa mult ca in noaptea precedenta, asa ca pe la ora 1, am urcat in camere. Nu de alta dar trebuia sa se inchida restaurantul, ca am mai fi stat.

A doua zi dupa micul dejun si dupa ce am facut bagajele, am plecat cu o parte din prieteni spre Cabana Diham. Pentru ca eram cu doi copii de 3 ani si cu unul de 8, a trebuit sa urcam la cabana din Paraul Rece pe la cabana Forban. Drumul pana acolo destul de aglomerat deoarece majoritatea se intorceau spre casa. Am stat ceva in trafic, cei doar cativa km pana in locul unde am lasat masinile, i-am facut in aproape o ora. De aici pana la Diham sunt 6.5 km de drum forestier, dar cum era zapada si copii mici am facut in jur de 3 ore jumate. Aproape ca se inserase cand am ajuns la cabana. Gandul la ciorba de burta a Mamei Oara ne-a tinut in priza si nu am abandonat lupta cu zapada. Si am stat la un vin fiert si cateva beri pana spre dimineata. Dupa micul dejun, ne-am pregatit de drumul inapoi spre masini.

Fiind coborare si copii odihniti si mancati, nu am mai avut atatea probleme si am coborat in doar 2 ore. Eu mai aveam o noapte de stat in Busteni asa ca mi-am luat inima in dinti si am plecat pe linia rosie a gps-ului. Cei 11 km pana in Busteni, i-am parcurs intr-o ora si 45 de minute. Receptionera de la hotel ne-a spus ca au venit niste turisti de la Ploiesti cu o seara inainte, adica pe 02.01, si au facut 7 ore. Dragut nu ? Asta-i Romania, ce sa facem. Ne-am cazat imediat si am plecat in oras sa mancam. Ce sa vezi, orasul plin, inclusiv toate restaurantele. Era coada afara in asteptarea unui mese. Am gasit in cele din urma o masa libera La Turcu, un restaurant micut, chiar in centru, unde am mancat foarte bine si ieftin. Nu inteleg de ce toata lumea se inghesuie la Caraiman si la Hanul Ancutei, cand se poate manca bine si ieftin si in alte parti.

A doua zi dupa micul dejun voiam sa mai mergem pana la Kalinderu, dar uitandu-ma pe google maps, am vazut ca este drumul liber, asa ca am decis sa plecam direct spre casa. Am facut o ora si 30 de minute pana in Bucuresti. Cred ca este un record absolut.

Rasnovul este un orasel dragut asezat fosrte bine, in centrul unei zone turistice foarte frumoase. La doar cativa km. avem Statiunea Poiana Brasov, Orasul Brasov este foarte aproape daca mergem prin Cristian, unde avem o frumoasa Biserica Fortificata. 

La fel si in Codlea. Sa nu uitam de Castelul Bran care este la doar 10 km si se poate ajunge si cu taxiul din ce am inteles. In cealalta parte avem Paraul Rece si Predealul. Dino Parc si Cetatea Rasnov sunt atractiile din oras. La doar cativa km. avem Cheile Rasnoavei si Pestera Rasnoavei, doua obiective care nu trebuie ratate, mai ales daca veniti vara.

Eu mi-am propus sa mai dau o tura in vara, dar nu cred ca pe Valea Prahovei, poate pe Rucar-Bran, un drum foarte frumos si presarat cu multe obiective de vizitat.

Concediu in Fosta Iugoslavie si Albania

Greu, dar a venit si anul acesta ziua in care am plecat in concediu. Si de data asta am hotarat sa iesim din zona de confort si sa plecat in explorarea unor tari in care nu mai fusesem, dar auzisem numai lucruri bune despre ele. Am calatorit in patru tari foste Iugoslave, Macedonia de Nord, Muntenegru, Kosovo, Serbia si in Albania, o tara greu incercata in perioada de dinainte de 1989.

Am plecat intr-o zi de joi noapte dupa serviciu, pe la ora 3:00. Dupa cativa nervi facuti in vama Giurgiu, deoarece noi in loc sa evoluam, involuam si ne intoarcem mereu de unde am plecat, am traversat destul de bine si repede

Bulgaria pana in vama Macedoneana. Aici am trecut foarte repede fara nici o problema. Din vama pana la Skoplie unde aveam rezervata prima noapte de cazare nu mai este foarte mult si drumurile sunt foarte bune. Chiar si drumurile prin munti sunt asfaltate foarte bine si toate au doua benzi pe urcare astfel incat nu trebuie sa stati dupa nici un tir sau camion. In jur de ora 10:30 am ajuns la cazare. Macedonia este cu o ora in urma noastra asa ca am castigat o ora de vacanta. Ne-am cazat destul de rapid si am plecat sa exploram frumoasul oras Skoplie. 

Am inceput cu un mall central deoarece era in drumul nostru spre centru si avea si un magazin alimentar de unde am vrut sa mai cumparam cate ceva. In Macedonia poti folosii foarte usor cardul sau poti platii direct in euro la magazinele de cartier, tarabe sau chiar la benzinarii. Eu sunt pe GPL si am descoperit cu placere ca GPL-ul costa in jur de 2 ron cam la orice benzinarie. Dupa vizita scurta la mall-ul din centru am plecat spre Raul Vardar, de jur imprejurul caruia este plin de statui si fantani arteziene.

In centru zonei pietonale troneaza statuia ecvestra a lui Alexandru Macedon inconjurata de o fantana arteziana si cativa lei foarte mari. Statuia se afla chiar in fata Hotelului Marriott. Tot centrul este plin de terase foarte frumoase. In drum spre statuie intalnim si casa unde s-a nascut Maica Tereza.

De origine albaneza, Maica Tereza s-a nascut la Skoplie, in acea vreme Skoplie facea parte din Imperiul Otoman, in anul 1910 si s-a stins din viata la Calcuta in India in anul 1997. La 4 septembrie 2016, Maica a fost canonizata de catre Papa Francisc, in fata a mii de credinciosi adunati in Piata Sfantu Petru din Vatican, sub numele de Sfanta Tereza de Calcuta.

Continuind periplul prin Skoplie, trecem peste podul de piatra ce leaga piata centrala a orasului de Vechiul bazar. Podul, ca de altfel toate podurile peste Raul Vardar, este foarte frumos. Nu departe de el este si podul cu statui, in mijlocul caruia troneaza statuia tatalui lui Alexandru Macedon. Acest pot se opreste chiar in intrarea Muzeului de Arheologie. Dupa ce se trece prin vechiul bazar se ajunge in centrul vechi plin de stradute intortochiate si terase pline de turistii cu cate o bere in fata. In Skoplie mai este si un Muzeu al Holocaustului dar la care nu am mai reusit sa ajungem. Nu este un oras mare dar chiar si asa, daca nu aveti cazare chiar in centru puteti merge cu celebrele autobuze supraetajate ce strabat orasul in toate directile si care circula dupa un program bine stabilit. In statia din centrul orasului sunt afisate pe un panou electronic toate numerele de autobuz, directia in care merg si ora la care ajung in statie.

Dar cum destinatia noastra era Durres, a doua zi dimineata am plecat la drum spre Albania.  Nu am vrut sa mergem direct prin Kosovo deoarece doream sa vizitam si orasul Ohrid de pe malul lacului cu acelasi nume.

Lacul Ohrid ce a fost in 1979, declarat ca facand parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, traverseaza granita muntoasa dintru Mcedonia de Nord si Albania si este unul dintre cele mai vechi si mai adanci lacuri din Europa cu un ecosistem unic,  format din peste 200 de specii endemice. Lacul ce se afla la o altitudine de 700 mai este denumit si litoralul macedonean, deoarece aici sunt amenajate foarte multe plaje cu nisip. Ohrid mai este denumit si Ierusalimul Balcanilor deoarece de jur imprejurul lacului gasim 365 de manastiri si biserici. Este unul din primele 10 lacuri din lume ca limpezime a apei.

Noi ne-am oprit in orasul Ohrid.. Dupa o scurata pauza pe malul lacului am mers in centrul orasului. Am ramas placut surprinsi de frumusetea orasului.

Centrul pietonal ce se intinde pana pe malul lacului este plin de magazine, terase, un parc foarte frumos decorat si hoteluri pline cu turisti din toate colturile lumii. Pe lac se pot face, din micul port de aici, si excursii cu vaporasul, care costa in jur de 10 euro / persoana si se pot practica toate sporturile nautice. Trebuia sa mancam ceva, asa ca ne-am oprit la o terasa de pe malul lacului unde cu greu am gasit o masa libera. Mancarea foarte buna si destul de ieftina. Am platit fara probleme cu cardul, asa ca nu a fost nevoie sa mai schimbam bani. Nu am mai stat foarte mult pentru ca de aici pana in Durres mai aveam in jur de 170 de km si drumul era necunoscut. Pana la granita Albaneza sunt doar 30 de km. Am trecut usor fara nici un fel de problema si iatane in Albania. Republica Albania mai precis, a trecut prin cea mai grea periaoada a ei in anii 1960-1990 in timpul periaoadei comuniste. Dupa 1990 a devenit stat democrat dar confruntat cu mari crize economice ce s-au soldat cu lupte de strada. A mai fost afectata si de razboiul din Kosovo, deoarece foarte multi kosovari sau refugiat in Albania. 

Cu aceste date, eram pregatiti pentru ce este mai rau. Cu toate ca fusesem in Martie in Egipt si trecand prin toate satele din drumul spre Luxor, am zis ca nu poate exista ceva mai rau. Dar surpriza, Albania este foarte frumoasa. Primul sat aparut in drum a fost foarte frumos, cu case aranjate si oameni zambitori. Drumurile mult mai bune ca la noi, chiar daca Albania este statul cel mai muntos din Europa. Dupa ce traversam muntii de la granita pana la Elbasan, incepe o autostrada pana la Tirana si de aici pana in Durres. Autostrada foarte buna, traverseaza una dintre zonele muntoase foarte greu accesibile. 

Cu toate astea s-a putut face. S-au putut face si tuneluri de 2700 metri lungime. si chiar am vazut pe o alta autostrada un tunel de 5700 metri lungime, din care credeai ca nu se mai iese..La nivelul infrastructurii cred ca sunt cu 20 de ani inaintea noastra, din pacate pentru noi. Am traversat aglomeratul oras Tirana si am intrat pe autostrada ce leaga orasul de Marea Adriatica. Autostrada de 37 de km ajunge pana in centrul orasului si dupa Durres se continua spre sudul Albaniei inca vreo 50 de km dar se lucreaza pana in orasul Vlore, in jur de 120 km. Tot autostrada asta leaga si Aeroportul din Tirana de capitala si de litoral. Durresul in august este foarte aglomerat si noi aveam cazare chiar la iesirea din sudul  statiunii. Am traversat cam in 20 de minute statiunea si GPS-ul ne-a oprit chiar in fata blocului unde aveam cazarea. Un bloc nou construit la doar 10 metri de plaja. De altfel din balcon se vedea marea si portul orasului Durres in departare. De aici pana in centru orasului sunt aproximativ 4 km. Apartamentul foarte mare cu living, dormitor, bucatarie, baie si balcon mare.

Ne-a asteptat proprietarul care dupa ce ne-a prezentat apartamentul ne-a lasat cheile si nu l-am mai vazut niciodata. Am corespondat doar pe whatsapp. Din fericire 7 zile cat am stat aici nu am avut nici o problema. Internetul prin WI-FI se misca foarte bine in Albania, fie ca esti pe plaja, la terasa  sau in hotel. Noi nu am avut nici o problema, La magazinele din jur gaseai aproape tot ce aveai nevoie:  bere, apa, paine, lapte, iaurturi, branza, etc. Sigur ca nu gaseai diversitatea din Romania dar oricum nu cred ca am fi stiut ce sa alegem daca erau mai multe sortimente. 

Din pacate nicaieri nu se poate platii cu cardul, dar se poate platii fara nici o problema in euro la un curs agreat de toate lumea si care este de fapt si cursul oficial de 120 leka un euro.Nimeni nu incearca sa te insele sau sa te fure in vreun fel sau altul. Se pare ca ei au inteles ca se poate traii ca tara din turism. La noi trebuie sa mai treaca ceva vreme sa ne trezim.

Am ajuns seara la cazare si cum curiozitatea nu ne-a lasat sa stam in camera, oricat de obositi am fi fost, am coborat pe plaja sa vedem cum sta treaba si sa bagam picioarele in apa. Am constatat cu placere ca aveam parte de o plaja cu cel mai fin nisip posibil si de o mare curata, cu intrare lina in apa. Ca sa iti treaca apa de genunchi trebuia sa mergi cateva sute de metrii de la mal. Fix langa noi era un restaurant construit in capatul unui dig. Plaja este amenajata cu sezlonguri si umbrele. si pe faleza lunga de cativa km., sunt numai terase si locuri de joaca pentru copii. Din loc in loc mai este cate un restaurant la cativa zeci de metri de tarm cu un dig de legatura, de unde rasuna muzica.

A doua zi la plaja am gasit sezlonguri in primul rand si am platit 6.5 euro pentru doua sezlonguri cu umbrela, cu acces la dus, toaleta si wi-fi. Nu a fost foarte ieftin, dar fiind prima zi nu am stiut. In zilele urmatoare am gasit si cu 2.5 euro aceeasi configuratie. Pe plaja este destul de aglomerat dar nu se simte acest lucru deoarece fiecare isi vede de ale lui. Vanzatorii ambulanti sunt omniprezenti pe plaja dar nu sunt agresivi. Ei doar trec de colo colo cu fructe, sucuri, alune, jucari gonflabile, ochelari de soare si chiar haine. Nu te deranjeaza cu nimic si nu te simti niciodata agresat de prezenta lor.

Uitandu-ma la plaja lunga de cativa km si lata de aproape 100 de metrii, faceam o comparatie cu plaja din statiunea Lido Di Jesolo din Italia, unde asezarea sezlongurilor este cam la fel. De mancat se putea manca oriunde, la terasele de pe plaja. Mancarea este buna peste tot si destul de ieftina. La majoritatea teraselor poti comanda la pachet si poti manca pe plaja daca doresti. Noi mancam pizza de la o pizzarie care avea cuptor pe lemne si unde pizza era foarte buna si costa in jur de 17 ron.

Berea o puteai lua direct de la magazinele din apropierea plajei si costa in jur de 100 de leka, adica vreo 3.5 ron. Ce am observat, ca nu este foarte alcoolizata, intre 4 si 4,5 % alcool. Nu am gasit nici o marca autohtona cu alcool de 5 sau peste 5 %. Daoar Amstel si Heineken erau din afara tarii. Ce recomand este Birra Korca, o bere pale ale in genul berii Silva cu eticheta albastra.

Seara orasul este destul de animat, daca mergi pe strada principala plina cu magazine, bazar, cluburi etc. Daca preferi sa faci o plimbare pe faleza, poti sta linistit la o terasa fara sa fie galagie sau poti sta direct pe plaja savurand o bere rece luata de la aceeasi terasa sau de la magazin.

A treia zi am hotarat sa mai vedem putin din minunatiile Albaniei si sa mergem 120 km spre sud in orasul Vlora. Plecati in jurul orei 9:00, nu am facut mai mult de o ora si ceva pana acolo, avand in vedere ca este o portiune de autostrada si in rest este un drum ce merge pe langa autostrada in constructie dar pe care se merge cu 100-120 km/ ora fara probleme.

Orasul foarte frumos, centru se vede ca este construit nou. Strada foarte frumoasa, flancata cu palmieri inalti de cativa metrii duce pana in portul comercial. Plaja amenajata chiar in centru este foarte frumoasa, lata si cu nisip. Putin mai sus de port incepe o sosea de coasta, de unde putem vedea peisaje superbe. Se poate vedea apa turcoaz a Marii Adriatice in toata splendoarea ei. Din loc in loc sunt amenajate plaje in niste mici golfulete. Plajele sunt cu pietre dar sunt amenajate cu sezlonguri si umbrele. Pe o astfel de plaja am stat si noi si am dat 4 euro pe doua sezlonguri cu umbrela si cu acces la toaleta si dus, si  cu wi-fi destul de bun. Am vazut aici destul de multi italieni. Intradevar erau si multi albanezi ce vorbeau italiana. Probabil erau plecati din tara si reveniti pentru concediu si uitasera albaneza ca Raducioiu in 1990. Am ramas foarte impresionat de aceste locuri si de felul in care se face turism aici. Nimic nu este neglijat si totul este facut pentru ca tu, turist, sa te simti bine si sa revii. Nu prea stiu ei engleza dar nu pleci de nicaieri fara sa iti rezolvi problema. Daca nu stie barmanul engleza, vine cineva care stie si te serveste cu ce doresti.

Urmatoarele doua zile am fost intr-o statiune aflata la doar 4 km de locul unde stateam. Statiunea Golem, unde se afla si cel mai inalt hotel din zona, Hotelul Kamelia. Statiunea este foarte frumoasa, cu hoteluri de 4 si 5 stele pe malul marii si cu o faleza la fel de frumoasa, plina cu terase. Plaja amenajata cu sezlonguri si cu nisip la fel de fin ca in Durres. Am platit aici doar 2.5 euro sezlongurile si tot cu wi-fi. Si aici am mancat foarte bine si ieftin la una din terasele de pe faleza. La capatul falezei unde incepe un camping situat intr-o padurice de pini, avem si un loc de joaca pentru copii.

In ultima seara am mers sa vizitam si orasul Durres. Al doilea oras ca marime din Albania este foarte frumos si destul de linistit. De pe digul ce gazduieste un mare parc de distractii pentriu copii am ajuns la Turnul Venetian, ce a fost transformat intr-un frumos bar cu o terasa deasupra. De aici incepe o strada flancata de palmieri inalti ce duce pana la veche moschee din centrul pietonal. Aici in jurul celor doua fantani arteziene lumea se aduna seara la o barfa sau pentru a merge la slujba de la moschee. Un oras foarte frumos in care te poti plimba linistit fara sa iti faci griji ca ti se poate intampla ceva.

Vineri dimineata am plecat sa exploram Muntenegru. Coasta muntenegreana este foarte frumoasa, cu statiuni aproape de lux si destul de scumpe as zice. Drumul pana la granita nu a fost foarte liber deoarece trece prin doua orase destul de mari, Lezhe si Shkoder. In vama nu am stat foarte mult si ne-am dus direct in statiunea Sveti Stefan. E, aici s-a schimbat calimera. Parcarea este 2 euro/ora si trebuie sa o platesti deoarece nu ai unde lasa masina. Sezlongurile sunt de la 20 euro la 120 euro in functie de randul pe care vrei sa stai. Noi am facut doar o baie si am stat pe prosop. 

Daca vroiai sa vizitezi peninsula plina de case ce este legata de mal printr-un din de cativa metrii, trebuia sa platesti o taxa de 20 euro / persoana. Intr-adevar, frumusetea locurilor merita toti banii pe care ii dai aici. Plaja este cu pietre dar poti face baie linistit, mai ales daca ai pantofi speciali de plaja.

Dupa ce am vizitat toata statiune cu golfuletele ei minunate si cu frumoasa padure de pini, am plecat spre Kotor. Drumul de coasta ce trece si prin celebra statiune Budva este minunat. O Coasta de Azur in miniatura.

Ajunsi in Kotor am reusit sa parcam intr-o parcare cu plata ce se afla chiar langa cetate. Aici parcarea costa doar 0.80 euro / ora. Kotor, unul dintre cele mai mari golfuri din Marea Mediterana este considerat cel mai sudic fiord din Europa, desi este de fapt un canion scufundat. Orasul face parte din Patrimoniul Universal UNESCO. Cetatea ce se intinde pana aproape de varful muntelui este impresionanta. Orasul vechi cu stradutele inguste, cu terasele din fiecare piata te face sa te gandesti la Venetia. 

Cetatea este intradevar construita de venetiei in timpul cuceriri zonei de catre acestia. In centru pietii centrale troneaza o imensa catedrala construita in anul 1166. Intrarea in catedrala nu este gratuita, costa 3 euro / persoana. Nimic nu este gratis in Muntenegru, dar m-as intoarce oricand cu mare placere. Totul este minunat. Nu puteam sa vin in Muntenegru fara sa merg si in Podgorita, asa ca urmatoarea cazare am luat-o chiar in capitala. Am stat la o pensiune situata chiar in centru, de fapt un apartament foarte mare si frumos, care a costat doar 23 euro. Din Kotor pana in Podgorita sunt doar 80 de km dar aparoape 30 de km sunt doar urcare, ce zici ca nu se mai termina. Podgorita nu este chiar un oras unde ai merge intr-un city break dar este linistit si cu cateva obiective de bifat, turnul cu ceas, cele doua moschei vechi, etc.

Razboaiele iugoslave au ocolit Muntenegru dar l-au afectat foarte mult economic. Cu toate astea a trecut de curand la moneda Euro si nu pare sa o duca foarte rau.

Sambata dimineata am plecat spre frumosul Skoplie unde urma sa facem ultima oprire in drumul spre tara. De data aceasta am decis sa trecem prin Kosovo, unde aveam autostrada pana in Skoplie. Intradevar nu prea imi venea sa cred ca exista aceasta autostrada de care imi spuneau toti, dar iata ca ea exista si o data ce intrii pe ea, in apropierea granitei cu Muntenegru, te mai dai jos aproape de Pristina, unde intri pe alta ce tine pana la granita ce se afla la doar 20 de km de Skoplie. Am trecut granita fara nici o problema, doar cu buletinul. Vamesul m-a intrebat in cea mai pura engleza auzita pana atunci in aceste tari balcanice, daca am alta asigurare si daca nu, trebuie sa imi fac una la chioscul de asigurari aflat langa vama. Aici m-a intampinat un alt baiat care stia foarte bine engleza si mi-a spus unde este prima benzinarie unde pot gasii GPL. Asigurarea pentru Kosovo costa 15 euro si este valabila 15 zile daca doriti sa stati mai mult. Am uitat ca aceasta enclava, nerecunoscuta mai de nimeni in lume, a trecut deja la moneda Euro. si este cu cativa ani inaintea noastra la infrastructura si civilizatie asi spune. La fel ca in Muntenegru gazul aici costa intre 0.59 si 0.63 euro, c-am cat este si pe la noi prin zona de sud-vest.

In Skoplie am stat la aceeasi pensiune ca si la dus. Pensiunea se afla intr-un cartier foarte frumos, la intrarea pe drumul ce duce la telegondola.

Pentru ca era caldura foarte mare si setea pe masura, am baut repede o bere rece de la magazinul de langa pensiune, astfel ca nu am mai putut merge cu masina in oras. Un lucru bun de alfel deoarece am testat faimosul autobuz rosu supraetajat care Anei i-a placut foarte mult. Am gasit un loc la etaj chiar in fata si cele 3 statii cat au fost pana in centru au fost un deliciu.

In oras am avut parte de o mare surpriza. 

Ne-am nimerit chiar in mijlocul unui festival international de folclor, unde concurenti din mai multe tari precum, Croatia, Slovacia, Macedonia, Albania, Turcia, Kosovo, au defilat prin centrul orasului in costume traditionale din fiecare tara si dupa au sustinut un spectacol de cantece populare din tarile respective. Macedonuia este o tara minunata ce merita vizitata si explorata in fiecare coltisor al ei.

In ultima zi am plecat spre casa cu gandul de a parcurge acelasi drum ca la venire. Skoplie - Sofia - Ruse - Bucuresti. 

Cum Dumnezeu este undeva sus si vegheaza tot timpul, a fost nevoie doar de o secunda de neatentie ca sa nu fac dreapta de pe autostrada spre Sofia si sa ma opresc direct in vama Sarbeasca. Aici am stat cei drept o ora si ceva, dara fata de cat as fi stat la Giurgiu, duminica seara fiind, a fost o bagadela. Din vama am intrat dinou pe autostrada ce leaga Belgradul de Macedonia si Grecia si pe care am mers peste 100 de km pana la Nis. Trecand pe centura orasului Nis am mai mers in jur de 100 de km pana la granita cu Bulgaria si de aici vreo 60 pana la Vidin unde am trecut podul Vidin-Calafat spre Romania. Podul este destul de scump, costa 6.5 euro pentru masinile de pana in 3.5 tone. Soseaua Calafat-Craiova este foarte buna si dreapta, se poate merge cu 100-120 km/ora daca este libera. De la Craiova la Bucuresti cum stim, cu aglomeratie in Bals si Slatina dar in rest bine. 

Am facut 10 ore cei aproape 700 de km dar 2 ore i-am pierdut prin vami. Eu zic ca am mers destul de bine. In total am facut 2700 de km., dar nu imi pare rau de nimic.

A fost o experienta foarte frumoasa pe care o recomand tuturor iubitorilor de calatorii si celor dornici sa descopere locuri mai putin cunoscute de romani, chiar daca ne despart doar cateva sute de km de ele.