Greu, dar a venit si anul acesta ziua in care am plecat in concediu. Si de data asta am hotarat sa iesim din zona de confort si sa plecat in explorarea unor tari in care nu mai fusesem, dar auzisem numai lucruri bune despre ele. Am calatorit in patru tari foste Iugoslave, Macedonia de Nord, Muntenegru, Kosovo, Serbia si in Albania, o tara greu incercata in perioada de dinainte de 1989.
Am plecat intr-o zi de joi noapte dupa serviciu, pe la ora 3:00. Dupa cativa nervi facuti in vama Giurgiu, deoarece noi in loc sa evoluam, involuam si ne intoarcem mereu de unde am plecat, am traversat destul de bine si repede
Bulgaria pana in vama Macedoneana. Aici am trecut foarte repede fara nici o problema. Din vama pana la Skoplie unde aveam rezervata prima noapte de cazare nu mai este foarte mult si drumurile sunt foarte bune. Chiar si drumurile prin munti sunt asfaltate foarte bine si toate au doua benzi pe urcare astfel incat nu trebuie sa stati dupa nici un tir sau camion. In jur de ora 10:30 am ajuns la cazare. Macedonia este cu o ora in urma noastra asa ca am castigat o ora de vacanta. Ne-am cazat destul de rapid si am plecat sa exploram frumoasul oras Skoplie.
Am inceput cu un mall central deoarece era in drumul nostru spre centru si avea si un magazin alimentar de unde am vrut sa mai cumparam cate ceva. In Macedonia poti folosii foarte usor cardul sau poti platii direct in euro la magazinele de cartier, tarabe sau chiar la benzinarii. Eu sunt pe GPL si am descoperit cu placere ca GPL-ul costa in jur de 2 ron cam la orice benzinarie. Dupa vizita scurta la mall-ul din centru am plecat spre Raul Vardar, de jur imprejurul caruia este plin de statui si fantani arteziene.
In centru zonei pietonale troneaza statuia ecvestra a lui Alexandru Macedon inconjurata de o fantana arteziana si cativa lei foarte mari. Statuia se afla chiar in fata Hotelului Marriott. Tot centrul este plin de terase foarte frumoase. In drum spre statuie intalnim si casa unde s-a nascut Maica Tereza.
De origine albaneza, Maica Tereza s-a nascut la Skoplie, in acea vreme Skoplie facea parte din Imperiul Otoman, in anul 1910 si s-a stins din viata la Calcuta in India in anul 1997. La 4 septembrie 2016, Maica a fost canonizata de catre Papa Francisc, in fata a mii de credinciosi adunati in Piata Sfantu Petru din Vatican, sub numele de Sfanta Tereza de Calcuta.
Continuind periplul prin Skoplie, trecem peste podul de piatra ce leaga piata centrala a orasului de Vechiul bazar. Podul, ca de altfel toate podurile peste Raul Vardar, este foarte frumos. Nu departe de el este si podul cu statui, in mijlocul caruia troneaza statuia tatalui lui Alexandru Macedon. Acest pot se opreste chiar in intrarea Muzeului de Arheologie. Dupa ce se trece prin vechiul bazar se ajunge in centrul vechi plin de stradute intortochiate si terase pline de turistii cu cate o bere in fata. In Skoplie mai este si un Muzeu al Holocaustului dar la care nu am mai reusit sa ajungem. Nu este un oras mare dar chiar si asa, daca nu aveti cazare chiar in centru puteti merge cu celebrele autobuze supraetajate ce strabat orasul in toate directile si care circula dupa un program bine stabilit. In statia din centrul orasului sunt afisate pe un panou electronic toate numerele de autobuz, directia in care merg si ora la care ajung in statie.
Dar cum destinatia noastra era Durres, a doua zi dimineata am plecat la drum spre Albania. Nu am vrut sa mergem direct prin Kosovo deoarece doream sa vizitam si orasul Ohrid de pe malul lacului cu acelasi nume.
Lacul Ohrid ce a fost in 1979, declarat ca facand parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, traverseaza granita muntoasa dintru Mcedonia de Nord si Albania si este unul dintre cele mai vechi si mai adanci lacuri din Europa cu un ecosistem unic, format din peste 200 de specii endemice. Lacul ce se afla la o altitudine de 700 mai este denumit si litoralul macedonean, deoarece aici sunt amenajate foarte multe plaje cu nisip. Ohrid mai este denumit si Ierusalimul Balcanilor deoarece de jur imprejurul lacului gasim 365 de manastiri si biserici. Este unul din primele 10 lacuri din lume ca limpezime a apei.
Noi ne-am oprit in orasul Ohrid.. Dupa o scurata pauza pe malul lacului am mers in centrul orasului. Am ramas placut surprinsi de frumusetea orasului.
Centrul pietonal ce se intinde pana pe malul lacului este plin de magazine, terase, un parc foarte frumos decorat si hoteluri pline cu turisti din toate colturile lumii. Pe lac se pot face, din micul port de aici, si excursii cu vaporasul, care costa in jur de 10 euro / persoana si se pot practica toate sporturile nautice. Trebuia sa mancam ceva, asa ca ne-am oprit la o terasa de pe malul lacului unde cu greu am gasit o masa libera. Mancarea foarte buna si destul de ieftina. Am platit fara probleme cu cardul, asa ca nu a fost nevoie sa mai schimbam bani. Nu am mai stat foarte mult pentru ca de aici pana in Durres mai aveam in jur de 170 de km si drumul era necunoscut. Pana la granita Albaneza sunt doar 30 de km. Am trecut usor fara nici un fel de problema si iatane in Albania. Republica Albania mai precis, a trecut prin cea mai grea periaoada a ei in anii 1960-1990 in timpul periaoadei comuniste. Dupa 1990 a devenit stat democrat dar confruntat cu mari crize economice ce s-au soldat cu lupte de strada. A mai fost afectata si de razboiul din Kosovo, deoarece foarte multi kosovari sau refugiat in Albania.
Cu aceste date, eram pregatiti pentru ce este mai rau. Cu toate ca fusesem in Martie in Egipt si trecand prin toate satele din drumul spre Luxor, am zis ca nu poate exista ceva mai rau. Dar surpriza, Albania este foarte frumoasa. Primul sat aparut in drum a fost foarte frumos, cu case aranjate si oameni zambitori. Drumurile mult mai bune ca la noi, chiar daca Albania este statul cel mai muntos din Europa. Dupa ce traversam muntii de la granita pana la Elbasan, incepe o autostrada pana la Tirana si de aici pana in Durres. Autostrada foarte buna, traverseaza una dintre zonele muntoase foarte greu accesibile.
Cu toate astea s-a putut face. S-au putut face si tuneluri de 2700 metri lungime. si chiar am vazut pe o alta autostrada un tunel de 5700 metri lungime, din care credeai ca nu se mai iese..La nivelul infrastructurii cred ca sunt cu 20 de ani inaintea noastra, din pacate pentru noi. Am traversat aglomeratul oras Tirana si am intrat pe autostrada ce leaga orasul de Marea Adriatica. Autostrada de 37 de km ajunge pana in centrul orasului si dupa Durres se continua spre sudul Albaniei inca vreo 50 de km dar se lucreaza pana in orasul Vlore, in jur de 120 km. Tot autostrada asta leaga si Aeroportul din Tirana de capitala si de litoral. Durresul in august este foarte aglomerat si noi aveam cazare chiar la iesirea din sudul statiunii. Am traversat cam in 20 de minute statiunea si GPS-ul ne-a oprit chiar in fata blocului unde aveam cazarea. Un bloc nou construit la doar 10 metri de plaja. De altfel din balcon se vedea marea si portul orasului Durres in departare. De aici pana in centru orasului sunt aproximativ 4 km. Apartamentul foarte mare cu living, dormitor, bucatarie, baie si balcon mare.
Ne-a asteptat proprietarul care dupa ce ne-a prezentat apartamentul ne-a lasat cheile si nu l-am mai vazut niciodata. Am corespondat doar pe whatsapp. Din fericire 7 zile cat am stat aici nu am avut nici o problema. Internetul prin WI-FI se misca foarte bine in Albania, fie ca esti pe plaja, la terasa sau in hotel. Noi nu am avut nici o problema, La magazinele din jur gaseai aproape tot ce aveai nevoie: bere, apa, paine, lapte, iaurturi, branza, etc. Sigur ca nu gaseai diversitatea din Romania dar oricum nu cred ca am fi stiut ce sa alegem daca erau mai multe sortimente.
Din pacate nicaieri nu se poate platii cu cardul, dar se poate platii fara nici o problema in euro la un curs agreat de toate lumea si care este de fapt si cursul oficial de 120 leka un euro.Nimeni nu incearca sa te insele sau sa te fure in vreun fel sau altul. Se pare ca ei au inteles ca se poate traii ca tara din turism. La noi trebuie sa mai treaca ceva vreme sa ne trezim.
Am ajuns seara la cazare si cum curiozitatea nu ne-a lasat sa stam in camera, oricat de obositi am fi fost, am coborat pe plaja sa vedem cum sta treaba si sa bagam picioarele in apa. Am constatat cu placere ca aveam parte de o plaja cu cel mai fin nisip posibil si de o mare curata, cu intrare lina in apa. Ca sa iti treaca apa de genunchi trebuia sa mergi cateva sute de metrii de la mal. Fix langa noi era un restaurant construit in capatul unui dig. Plaja este amenajata cu sezlonguri si umbrele. si pe faleza lunga de cativa km., sunt numai terase si locuri de joaca pentru copii. Din loc in loc mai este cate un restaurant la cativa zeci de metri de tarm cu un dig de legatura, de unde rasuna muzica.
A doua zi la plaja am gasit sezlonguri in primul rand si am platit 6.5 euro pentru doua sezlonguri cu umbrela, cu acces la dus, toaleta si wi-fi. Nu a fost foarte ieftin, dar fiind prima zi nu am stiut. In zilele urmatoare am gasit si cu 2.5 euro aceeasi configuratie. Pe plaja este destul de aglomerat dar nu se simte acest lucru deoarece fiecare isi vede de ale lui. Vanzatorii ambulanti sunt omniprezenti pe plaja dar nu sunt agresivi. Ei doar trec de colo colo cu fructe, sucuri, alune, jucari gonflabile, ochelari de soare si chiar haine. Nu te deranjeaza cu nimic si nu te simti niciodata agresat de prezenta lor.
Uitandu-ma la plaja lunga de cativa km si lata de aproape 100 de metrii, faceam o comparatie cu plaja din statiunea Lido Di Jesolo din Italia, unde asezarea sezlongurilor este cam la fel. De mancat se putea manca oriunde, la terasele de pe plaja. Mancarea este buna peste tot si destul de ieftina. La majoritatea teraselor poti comanda la pachet si poti manca pe plaja daca doresti. Noi mancam pizza de la o pizzarie care avea cuptor pe lemne si unde pizza era foarte buna si costa in jur de 17 ron.
Berea o puteai lua direct de la magazinele din apropierea plajei si costa in jur de 100 de leka, adica vreo 3.5 ron. Ce am observat, ca nu este foarte alcoolizata, intre 4 si 4,5 % alcool. Nu am gasit nici o marca autohtona cu alcool de 5 sau peste 5 %. Daoar Amstel si Heineken erau din afara tarii. Ce recomand este Birra Korca, o bere pale ale in genul berii Silva cu eticheta albastra.
Seara orasul este destul de animat, daca mergi pe strada principala plina cu magazine, bazar, cluburi etc. Daca preferi sa faci o plimbare pe faleza, poti sta linistit la o terasa fara sa fie galagie sau poti sta direct pe plaja savurand o bere rece luata de la aceeasi terasa sau de la magazin.
A treia zi am hotarat sa mai vedem putin din minunatiile Albaniei si sa mergem 120 km spre sud in orasul Vlora. Plecati in jurul orei 9:00, nu am facut mai mult de o ora si ceva pana acolo, avand in vedere ca este o portiune de autostrada si in rest este un drum ce merge pe langa autostrada in constructie dar pe care se merge cu 100-120 km/ ora fara probleme.
Orasul foarte frumos, centru se vede ca este construit nou. Strada foarte frumoasa, flancata cu palmieri inalti de cativa metrii duce pana in portul comercial. Plaja amenajata chiar in centru este foarte frumoasa, lata si cu nisip. Putin mai sus de port incepe o sosea de coasta, de unde putem vedea peisaje superbe. Se poate vedea apa turcoaz a Marii Adriatice in toata splendoarea ei. Din loc in loc sunt amenajate plaje in niste mici golfulete. Plajele sunt cu pietre dar sunt amenajate cu sezlonguri si umbrele. Pe o astfel de plaja am stat si noi si am dat 4 euro pe doua sezlonguri cu umbrela si cu acces la toaleta si dus, si cu wi-fi destul de bun. Am vazut aici destul de multi italieni. Intradevar erau si multi albanezi ce vorbeau italiana. Probabil erau plecati din tara si reveniti pentru concediu si uitasera albaneza ca Raducioiu in 1990. Am ramas foarte impresionat de aceste locuri si de felul in care se face turism aici. Nimic nu este neglijat si totul este facut pentru ca tu, turist, sa te simti bine si sa revii. Nu prea stiu ei engleza dar nu pleci de nicaieri fara sa iti rezolvi problema. Daca nu stie barmanul engleza, vine cineva care stie si te serveste cu ce doresti.
Urmatoarele doua zile am fost intr-o statiune aflata la doar 4 km de locul unde stateam. Statiunea Golem, unde se afla si cel mai inalt hotel din zona, Hotelul Kamelia. Statiunea este foarte frumoasa, cu hoteluri de 4 si 5 stele pe malul marii si cu o faleza la fel de frumoasa, plina cu terase. Plaja amenajata cu sezlonguri si cu nisip la fel de fin ca in Durres. Am platit aici doar 2.5 euro sezlongurile si tot cu wi-fi. Si aici am mancat foarte bine si ieftin la una din terasele de pe faleza. La capatul falezei unde incepe un camping situat intr-o padurice de pini, avem si un loc de joaca pentru copii.
In ultima seara am mers sa vizitam si orasul Durres. Al doilea oras ca marime din Albania este foarte frumos si destul de linistit. De pe digul ce gazduieste un mare parc de distractii pentriu copii am ajuns la Turnul Venetian, ce a fost transformat intr-un frumos bar cu o terasa deasupra. De aici incepe o strada flancata de palmieri inalti ce duce pana la veche moschee din centrul pietonal. Aici in jurul celor doua fantani arteziene lumea se aduna seara la o barfa sau pentru a merge la slujba de la moschee. Un oras foarte frumos in care te poti plimba linistit fara sa iti faci griji ca ti se poate intampla ceva.
Vineri dimineata am plecat sa exploram Muntenegru. Coasta muntenegreana este foarte frumoasa, cu statiuni aproape de lux si destul de scumpe as zice. Drumul pana la granita nu a fost foarte liber deoarece trece prin doua orase destul de mari, Lezhe si Shkoder. In vama nu am stat foarte mult si ne-am dus direct in statiunea Sveti Stefan. E, aici s-a schimbat calimera. Parcarea este 2 euro/ora si trebuie sa o platesti deoarece nu ai unde lasa masina. Sezlongurile sunt de la 20 euro la 120 euro in functie de randul pe care vrei sa stai. Noi am facut doar o baie si am stat pe prosop.
Daca vroiai sa vizitezi peninsula plina de case ce este legata de mal printr-un din de cativa metrii, trebuia sa platesti o taxa de 20 euro / persoana. Intr-adevar, frumusetea locurilor merita toti banii pe care ii dai aici. Plaja este cu pietre dar poti face baie linistit, mai ales daca ai pantofi speciali de plaja.
Dupa ce am vizitat toata statiune cu golfuletele ei minunate si cu frumoasa padure de pini, am plecat spre Kotor. Drumul de coasta ce trece si prin celebra statiune Budva este minunat. O Coasta de Azur in miniatura.
Ajunsi in Kotor am reusit sa parcam intr-o parcare cu plata ce se afla chiar langa cetate. Aici parcarea costa doar 0.80 euro / ora. Kotor, unul dintre cele mai mari golfuri din Marea Mediterana este considerat cel mai sudic fiord din Europa, desi este de fapt un canion scufundat. Orasul face parte din Patrimoniul Universal UNESCO. Cetatea ce se intinde pana aproape de varful muntelui este impresionanta. Orasul vechi cu stradutele inguste, cu terasele din fiecare piata te face sa te gandesti la Venetia.
Cetatea este intradevar construita de venetiei in timpul cuceriri zonei de catre acestia. In centru pietii centrale troneaza o imensa catedrala construita in anul 1166. Intrarea in catedrala nu este gratuita, costa 3 euro / persoana. Nimic nu este gratis in Muntenegru, dar m-as intoarce oricand cu mare placere. Totul este minunat. Nu puteam sa vin in Muntenegru fara sa merg si in Podgorita, asa ca urmatoarea cazare am luat-o chiar in capitala. Am stat la o pensiune situata chiar in centru, de fapt un apartament foarte mare si frumos, care a costat doar 23 euro. Din Kotor pana in Podgorita sunt doar 80 de km dar aparoape 30 de km sunt doar urcare, ce zici ca nu se mai termina. Podgorita nu este chiar un oras unde ai merge intr-un city break dar este linistit si cu cateva obiective de bifat, turnul cu ceas, cele doua moschei vechi, etc.
Razboaiele iugoslave au ocolit Muntenegru dar l-au afectat foarte mult economic. Cu toate astea a trecut de curand la moneda Euro si nu pare sa o duca foarte rau.
Sambata dimineata am plecat spre frumosul Skoplie unde urma sa facem ultima oprire in drumul spre tara. De data aceasta am decis sa trecem prin Kosovo, unde aveam autostrada pana in Skoplie. Intradevar nu prea imi venea sa cred ca exista aceasta autostrada de care imi spuneau toti, dar iata ca ea exista si o data ce intrii pe ea, in apropierea granitei cu Muntenegru, te mai dai jos aproape de Pristina, unde intri pe alta ce tine pana la granita ce se afla la doar 20 de km de Skoplie. Am trecut granita fara nici o problema, doar cu buletinul. Vamesul m-a intrebat in cea mai pura engleza auzita pana atunci in aceste tari balcanice, daca am alta asigurare si daca nu, trebuie sa imi fac una la chioscul de asigurari aflat langa vama. Aici m-a intampinat un alt baiat care stia foarte bine engleza si mi-a spus unde este prima benzinarie unde pot gasii GPL. Asigurarea pentru Kosovo costa 15 euro si este valabila 15 zile daca doriti sa stati mai mult. Am uitat ca aceasta enclava, nerecunoscuta mai de nimeni in lume, a trecut deja la moneda Euro. si este cu cativa ani inaintea noastra la infrastructura si civilizatie asi spune. La fel ca in Muntenegru gazul aici costa intre 0.59 si 0.63 euro, c-am cat este si pe la noi prin zona de sud-vest.
In Skoplie am stat la aceeasi pensiune ca si la dus. Pensiunea se afla intr-un cartier foarte frumos, la intrarea pe drumul ce duce la telegondola.
Pentru ca era caldura foarte mare si setea pe masura, am baut repede o bere rece de la magazinul de langa pensiune, astfel ca nu am mai putut merge cu masina in oras. Un lucru bun de alfel deoarece am testat faimosul autobuz rosu supraetajat care Anei i-a placut foarte mult. Am gasit un loc la etaj chiar in fata si cele 3 statii cat au fost pana in centru au fost un deliciu.
In oras am avut parte de o mare surpriza.
Ne-am nimerit chiar in mijlocul unui festival international de folclor, unde concurenti din mai multe tari precum, Croatia, Slovacia, Macedonia, Albania, Turcia, Kosovo, au defilat prin centrul orasului in costume traditionale din fiecare tara si dupa au sustinut un spectacol de cantece populare din tarile respective. Macedonuia este o tara minunata ce merita vizitata si explorata in fiecare coltisor al ei.
In ultima zi am plecat spre casa cu gandul de a parcurge acelasi drum ca la venire. Skoplie - Sofia - Ruse - Bucuresti.
Cum Dumnezeu este undeva sus si vegheaza tot timpul, a fost nevoie doar de o secunda de neatentie ca sa nu fac dreapta de pe autostrada spre Sofia si sa ma opresc direct in vama Sarbeasca. Aici am stat cei drept o ora si ceva, dara fata de cat as fi stat la Giurgiu, duminica seara fiind, a fost o bagadela. Din vama am intrat dinou pe autostrada ce leaga Belgradul de Macedonia si Grecia si pe care am mers peste 100 de km pana la Nis. Trecand pe centura orasului Nis am mai mers in jur de 100 de km pana la granita cu Bulgaria si de aici vreo 60 pana la Vidin unde am trecut podul Vidin-Calafat spre Romania. Podul este destul de scump, costa 6.5 euro pentru masinile de pana in 3.5 tone. Soseaua Calafat-Craiova este foarte buna si dreapta, se poate merge cu 100-120 km/ora daca este libera. De la Craiova la Bucuresti cum stim, cu aglomeratie in Bals si Slatina dar in rest bine.
Am facut 10 ore cei aproape 700 de km dar 2 ore i-am pierdut prin vami. Eu zic ca am mers destul de bine. In total am facut 2700 de km., dar nu imi pare rau de nimic.
A fost o experienta foarte frumoasa pe care o recomand tuturor iubitorilor de calatorii si celor dornici sa descopere locuri mai putin cunoscute de romani, chiar daca ne despart doar cateva sute de km de ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu