Nu puteam sa ratez anul asta tura de Balea din iarna. Stabilita inca de mult data de 9 martie, am plecat ca in fiecare an, vineri dupa serviciu. Ca in fiecare an, nu toti de vineri, unii au venit sambata dimineata. De data asta nu am mai gasit locuri de cazare in Piscul Negru si am stat mai aproape de Cabana Capra, la Vila Balea. O pensiune frumoasa, unde poti manca foarte bine. Gazdele foarte primitoare ne-au oferit din partea casei o carafa de vin rosu si un platou cu tot felul de mezeluri din vanat, caprioara, mistret, cerb, urs. Dimineata dupa o cafeluta obligatorie eram pregatiti sufleteste sa urcam pe traseul clasic pe care stiam ca nu o sa avem nici o problema, deoarece il stim ca pe buzunarele noastre. Dupa prima urcare spre Cascada Capra unii s-au gandit ca ar fi mai bine sa urce pe creasta. Dar cum gradul de avalanse era de 3/5 s-au razgandit sau mai bine zis, au fost intorsi din drum de catre salvamontistii din Arges cu care ne-am intersectat pe drum. In fine am reunit grupul la Salvamont Arges si am plecat mai departe pe drumul clasic spre tunel. Drumul arhicunoscut de altfel de toti. Dar ,ce sa vezi? La Balea nu prea se potriveste niciodata socoteala de acasa cu cea din teren. Cei de la salvamont erau cat pe ce sa nu ne lase sa trecem spre tunel sustinand ca riscul de avalanse este foarte crescut si ca poate oricand sa plece zapada cu noi mai ales ca nu a mai fost atata zapada de multi ani si ca asa calduri la Balea nu au fost niciodata. Intradevar stratul de zapada ajungea si la 2 metri si ceva, iar acolo unde era viscolita ajungea pana la tavanul copertinelor ce sunt inainte de tunel. Cei de acolo spuneau ca in urma cu cateva zile au fost si 18 grade ceea ce nu s-a mai intamplat niciodata in zona in luna martie.
Unui baiat, ce nu face parte din grupul nostru dar care a venit pentru prima oara cu noi, i s-a facut frica si nu a mai trecut cu noi pana la tunel si a ramas la Salvamont. Noi ne-am incumetat si am trecut incet unul cate unul. Eram si echipati toti cu coltari si cu bete sau pioleti asa ca nu a fost chiar o problema mare. Mai greu a fost trecerea prin copertine deoarece trebuia sa scoti rucsacul ca sa poti trece, neavand loc de zapada. Cu toate obstacolele ivite in cale, am trecut prin cele trei copertine si am ajuns la tunel.
Vremea superba ne-a creat un cadru foarte frumos la iesirea din tunel. Soarele puternic si nici o pala de vant, zapada de 2 metri si berea rece din rucsac au contribuit la celebrarea reusitei de a ajunge pana aici in conditii de risc 3 de avalanse.
Am uitat sa va spun ca la intrarea in tunel ne-am intalnit cu un grup de la Smurd Sighisoara cu care ne-am imprietenit. Ei veneau de la Balea si se intorceau tot acolo. Iesisera doar la o mica plimbare prin tunel. Aveau de toate, bere, vin, dar cel mai important - chitara. Fiind ziua de 9 martie nu am mai gasit destule locuri nici la Cabana Balea nici la Paltinul, asa ca a trebuit sa stam cu ei la Salvamont. Distractia a tinut pana tarziu in noapte cand ne-am hotarat sa vizitam si noi hotelul de gheata si biserica. La fel ca in fiecare an, nimic nou. Urmatoarea zi, dupa berea de dimineata, am plecat spre masinile ce erau in parcare la Cabana Capra, in stilul traditional din fiecare an, dandune pe rucsaci pana jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu