1 Mai in Caras Severin si Mehedinti

Salutare,

De la concediul din Antalya nu am mai postat nimic pe blog din lipsa de timp. Asta nu inseamna ca am stat in casa. Am fost prin multe locuri frumoae, mai ales de la noi din tara, dar si prin Bulgaria, unde am vazut niste canioane foarte frumoase despre care o sa va povestesc in alta postare. Am fost  la Rucar de 1 Decembrie, de Paste cum spuneam, in Bulgaria, la Veliko Tarnovo, de 1 Mai am fost in Caras Severin de unde am multe de povestit despre Cheile Carasului, Cheile Nerei si Clisura Dunarii. Deasemenea am fost  in Praga si Dresda in Octombrie anul trecut.

Dar sa va povestesc de ceva mai recent, de o tura de 6 zile prin Cheile Carasului, Cheile Nerei si Clisura Dunarii.

Deoarece drumu-i lung si anevoios pana in Herculane, din Bucuresti si zona este foarte mare si cu foarte multe obiective de atins am hotarat sa plecam de vineri seara dupa munca. Am reusit sa scap de aglomeratia din Bucuresti pe la ora 18:30 si am ajuns in Herculane in jurul orei 23:30. Drumul destul de bun, mai putin portiunea dintre Pitesti si Craiova unde sunt foarte multe curbe, drumul este ingust si , chiar daca sunt 2 benzi pe sens in unele locuri, este plin de tiruri.

Ajunsi in Herculane ne-am cazat la pensiunea Trandafirul Galben unde aveam rezervare si unde ne asteptau niste prieteni care au reusit sa plece mai devreme din Bucuresti si care au apucat sa faca si o baie in galetile cu apa termala din Herculane si chiar si in Cerna. Noi nu am mai apucat deoarece era destul de tarziu. Am  baut o bere si  la somn deoarece a doua zi aveam in plan mai multe obiective.

De dimineata, dupa cafeluta si micul dejun am mers in centru sa facem o poza la statuia lui Hercules si sa vedem daca s-a mai facut ceva in statiune fata de acum vreo 12 ani cand am fost ultima oara. Cu regret am constatat ca era aceeasi paragina ca atunci si doar pe ici pe colo s-a mai facut cate ceva. Dupa sedinta foto am plecat spre Resita unde aveam ca obiectiv Muzeul Locomotivelor cu aburi din oras. Daca tot eram in zona am zis sa urcam si pana in statiunea Semenic ca sa vedem panorama de pe varf. Nu am crezut niciodata ca o statiune asezata intr-o zona superba sa fie lasata in paragina de catre autoritati. In statiune nu exista apsolut nimic. Totul este de vanzare, vile, casute etc. Am urcat pana pe varf am facut cateva poze si am plecat spre Resita.

Repet zona situata in Parcul National Semenic este superba. Am trecut pe langa Lacul Trei Ape, prin Garana, unde se tine anual festivalul international de jazz, pe langa Lacul Gozna din Valiug unde s-a facut o investitie destul de mare intr-un strand foarte frumos pe malul lacului. Aici sunt mai multe pensiuni si restaurante. Pontonul strandului de pe lac este dotat cu seslonguri, baldachine si un balconas de sticla de unde poti face niste poze foarte frumoase de la inaltime. In zona este si o partie de schi, chiar langa strand, unde pe timpul iernii cred ca se aduna destul de multi amatori.

  

                                      

Dupa ce am mancat de pranz, am plecat la drum. Ajunsi in Resita am vizitat frumosul muzeu in aer liber, al locomotivelor cu aburi. Sunt cateva locomotive aici foarte vechi printre care si prima locomotiva fabricata la Resita in anul 1872 care se numeste Principesa Elena si care este prima locomotiva produsa in Europa, la Resita, pe atunci facand parte din Imperiul Austro Ungar. Ciudat este faptul ca pe unele locomotive fabricate acum mai bine de 80 de ani scria ca "iuteala maxima" poate ajunge pana la 120 km / ora. Daca ne gandim putin ca in 2018 viteza medie este de 40 km/ora, pe calea ferata din Romania, ce concluzie putem trage? Ca am evoluat sau am involuat in ultima suta de ani ? La muzeu erau mai multe mirese care isi faceau sedinta foto acolo, mai ales ca era si  zi de sambata.

De aici, dupa o scurta oprire la Lidl, pentru alimentare cu ceva lichide, am plecat spre Anina unde aveam cazarea, la Pensiunea Marghitas, situata chiar langa Lacul Marghitas. Pensiunea era de fapt un motel mai vechi care este pus in vanzare si unde nu s-au mai facut investitii cam de mult, dar ok pana la urma. Am dat doar 70 de ron / noapte pe camera si pentru doritori poate oferi si 3 mese pe zi la tarife destul de modice. Dupa ce am mancat cate ceva si am tras o bere rece am plecat sa vizitam Lacul Marghitas ce se afla la doar 15 minute de mers pe jos de la pensiune. Aici, ce sa vezi? Zona, impreuna cu lacul si cu fostul IAS ce se afla aici, au fost cumparate de o persoana fizica ce a ingradit locul si a pus o bariera. Cei care au cumparat ziceau ca vor sa faca o pensiune cu ferma proprie, cu echitatie, avand si niste cai foarte frumosi etc. Ne-au lasat sa trecem sa vizitam lacul care este foarte frumos, parca ar fi din povesti. Se vede ca pe vremuri, gospodaria de partid s-a ocupat de acest loc deoarece au ramas niste pontoane de beton de unde probabil plecau niste barcute pe lac. Am mers de jur imprejur prin padure pana ce a apus soarele si a trebuit sa ne intoarcem la pensiune.

In a treia zi de vacanta aveam in plan sa mergem cu trenul Oravita-Anina, prima cale ferata montana din Romania ce trece prin niste zone superbe. Trenul este unul de linie, nu este o mocanita si circula o data pe zi: de la ora 11:25 pleca din Oravita si in jur de 14:00 ajunge in Anina. Aici stationeaza o ora si 40 de minute si se intoarce in Oravita. Noi, a treia noapte aveam cazare tot in Marghitas si nu voiam sa facem traseul dus intors cu trenul. Am reusit pana la urma sa gasim pe cineva cu masina sa ne duca din gara Anina unde am lasat masinile in Gara din Oravita. Acest sport se practica in zona mai ales in astfel de zile cand sunt multi turistii care vor sa mearga cu acest tren. Ca sa cumparati bilete este o intreraga aventura deoarece tariful pe site-ul SNCF este de 5 ron daca il luam din gara este 10 si daca vrem sa il cumparam online este de 14 ron deoarece, cica se aplica si niste taxe. Pana la urma am aflat ca se poate cumpara direct din tren. Ajunsi in gara am vazut o multime de oameni care asteptau acest tren. Am uitat sa va spun ca trenul are doar 2 vagoane si din gara mai pleaca un singur tren spre Brezovia dar cu care nu circula nimeni. Pana la ora de plecare s-au strans in jur de 300 de persoane pe peron. Ce sa vezi? Cand a tras trenul la peron, coate, imbranceli, injuraturi etc. Am reusit sa gasim cateva locuri in spatele trenului in ultimul vagon, in picioare sau pe scara trenului, locuri ce s-au dovedit cele mai bune deoarece am reusit sa deschidem geamul din spatele vagonului si am avut cea mai frumoasa priveliste. Vagoanele nu sunt foarte mari, sunt cu banci de lemn si locomotiva este diesel, nu cu aburi dar merge cu o viteza de 15 km / ora. Asa cum v-am spus distanta de 32 de km se parcurge in 2 ore si ceva. Pe traseu sunt si vreo 5 gari unde opreste pret de 30 de secunde. Traseul este unul foarte frumos cu 15 tuneluri, printre care unul foarte lung de aproape 900 de metri si unul de vegetatie. Peisajele sunt mirifice, tot traseul fiind prin padure.

Ajunsi in gara din Anina in jur de ora 14 am hotarat sa mergem in Cheile Carasului unde se poate face un traseu foarte frumos in Rezervatia Naturala Cheile Carasului.

Dupa ce am facut un picnic la iarba verde la intrarea in chei, ne-am echipat corespunzator si am coborat pe un drum pe care ni-l spusese soferul ce ne-a dus de dimineata la tren. S-a dovedit dupa doar 10 minute ca nu acela era traseul si a trebuit sa ne descaltam si sa trecem Raul Caras pe partea cealalta unde era cararea buna. Cheile formate dealungul raului sunt foarte frumoase. Traseul nu este greu, dar eu aveam in spate si un bebe de 1 an jumate ce nu prea statea cuminte si dupa aproximativ o ora si ceva a trebuit sa ma intorc in timp ce prietenii mei s-au dus mai departe spre un pod de lemn ce traversa raul. Prin chei sunt si cateva pesteri neamenajate in care traiesc cateva specii de lilieci. Pe drumul de intoarcere ne-a prins din urma paznicul care ne-a cerut taxa de vizitare a cheilor. Taxa este de 10 ron de persoana si vrand, nevrand trebuie sa o platesti.

Daca am ajuns mai repede la masina ne-am gandit sa dam o fuga si la Cascada Bigar ce se afla la doar 30 de km de chei. Drumul spre cascada este foarte frumos prin Valea Minisului. Pe drum mai avem Lacul Minis si Cascada Carsa. Daca nu ati fost niciodata la Bigar trebuie sa mergeti daca sunteti in zona, ar fi pacat sa o ratati, dar daca nu sunteti in zona nu cred ca merita drumul doar pentru Cascada. In primul rand nu este de mers in zilele libere sau in week-end deoarece nu o sa gasiti  loc de parcare. Eu daca am ajuns in jur de 19:30, am gasit cu greu un loc undeva la aproximativ 1 km unde este o parcare amenajata, dar cred ca la pranz este dezastru. Fata de mediatizarea care s-a facut si se face acestei cascade nu mi s-a parut ca ar fi cea mai frumoasa din lume. Este adevarat ca depinde si de volumul de apa si de perioada in care o vizitezi dar totusi exista cascade, chiar la noi mult mai frumoase. De exemplu la doar o aruncatura de bat de aici Cascada Beusnita care mi s-a parut mult mai interesanta, avand in vedere si cadrul natural in care este amplasata. Cascada se poate vedea gratis din sosea unde este amenajat un balcon de lemn de unde se pot face niste poze frumoase. Dar daca vrei sa vezi si raul care o formeaza si grota Bigar si sa stai pe pod deasupra cascadei trebuie sa intri in parc  unde platesti 5 ron intrarea. Tot parcul are 200 de metri pana la grota Bigar, o grota mica in care se zice ca ar fi si izvorul Bigar, dar  pe care eu nu l-am vazut. Raul mai formeaza o cascada mai mica si este destul de frumos si limpede. Dupa cateva poze am plecat spre cazare. Drumul din cel judetean pana la Pensiunea Marghitas este unul forestier si se circula destul de greoi avand in vedere ca sunt  7 km. Dupa noi au ajuns si prietenii cu care am stat la un sprit cateva ore.

Nu putean sa venim pana aici in zona si sa nu mergem si in Cheile Nerei, la Ochiul Bei si la Cascada Beusnita. Urmatoarea cazare pe care am gasit-o, a fost in Moldova Noua, la pensiunea Dunarea. Pensiunea este foarte bine asezata, pe un deal la intrare in Moldova Noua, de unde ai o priveliste foarte frumoasa asupra Dunarii  si de unde se vede foarte frumos si malul sarbesc.

Dar pana in Moldova Noua aveam de vazut si Cheile Nerei, asa ca ne-am indreptat spre Sasca Montana de unde se face intrarea in Parcul National Cheile Nerei - Beusnita. Aici, dupa un drum foarte prost de cativa kilometrii se ajunge la intrarea in parc unde trebuie platita taxa de 5 ron. Exista o parcare mica chiar imediat dupa intrare deoarece de aici se bifurca drumul. Sunt trei trasee, unul cel spre tunele pe langa Raul Nera, un traseu foarte frumos de-a lungul caruia sunt 7 tunele naturale, mai lungi sau mai scurte. Traseul nu este mai lung de 30 - 45 de minute si este foarte usor de parcurs. Al doile traseu se poate parcurge cu masina pe o portiune de 4 km dar este un drum forestier foarte prost pana la Cantonul Damian de unde se intra efectiv in Chei. Si un al treilea traseu pe care am mers si noi dupa ce l-am facut pe cel de la tunele, este tot un drum forestier de 4 km, tot foarte prost, pana la Pastravarie, de unde incepe urcarea la picior spre Ochiul Bei si Cascada Beusnita. Aici la pastravarie este o parcare foarte mare, dar plina, asa ca abia mai gasesti un loc de parcare, deoarece este si o zona de campare a corturilor. Este o pastravarie foarte mare cu multe bazine si o mica terasa unde se vinde pastrav prajit la 17 ron portia, dar de unde puteti cumpara  pastrav proaspat cu 18 ron/ kg. Pestele este foarte bine facut si foarte gustos. Dupa o masa copioasa am pornit spre Ochiul Bei. Dumul este de aproximativ 45 de minute dar este foarte usor deoarece este un drum forestier, dar pe care nu circula masini. Ajunsi la lac intri intr-o zona de basm. Eu unul, nu am mai vazut asa ceva nicaieri in lume. Apa lacului este de un albastru incredibil si foarte limpede. Cu nuante de verde si turcoaz, prin apa se vede tot ce este pe fundul lacului si toti pestii din el. Lacul este foarte mic, doar 15 metri in diametru si cu o adancime de doar 3,6 metri.

De aici in 25 de minute pe un traseu la fel de usor, trecand prin Poiana Beusnitei, unde se spune ca seara vin Ielele si danseaza, se ajunge la Cascada Beusnita. Aceasta cascada, la fel ca Bigar-ul curge pe o stanca pe care s-au format muschi. In stanca s-au format niste grote in care se poate intra daca ai macar nicte cizme de cauciuc deoarece este apa destul de multa. Pot spune ca Beusnita este una dintre cele mai frumoasa cascade vazute de mine vreodata.

Traseul inapoi la masina a fost mai scurt de 1h 30 cat am facut la dus. Am plecat de aici spre Moldova Noua unde am avut o aventura serioasa pentru a gasi un magazin, ca sa luam niste apa minerala si o paine. Singurul magazin deschis este in piata centrala undeva ascuns de ochii trecatorilor.

Cum va spuneam, Pensiunea Dunarea este foarte frumoasa si cu niste gazde foarte primitoare. Curatenia este la ea acasa si o camera dubla costa doar 70 ron / noapte.

Am uitat sa va spun ca in toata zona nu prea gasiti GPL daca aveti masina dotata cu o instalatie de gaz, trebuie sa va faceti plinul la Drobeta Turnul Severin, daca veniti dinspre Craiova deoarece este un singur GPL la Herculane unde litrul de gaz este 4 ron si ceva, iar unul la Anina, unde este 3,6 ron litrul. Eu am avut inspiratia sa iau gaz de undeva dupa Craiova cu 2,50 litrul dar tot nu mi-a ajuns si a trebuit sa iau vreo 10 litri din Anina si sa mai merg si pe benzina. Cu totul am facut vreo 1300  km.

Dar aventura nu se opreste aici. A doua zi, urma sa mergem pe Clisura Dunarii, pana la Orsova unde urma sa ma despart de prietenii mei care plecau la Bucuresti. Eu am refuzat sa mai merg inca o data in aglomeratia de dupa 4 zile libere si mi-am luat o zi de concediu si am ramas la Pensiunea Palos din Orsova, situata chiar pe malul Dunarii.

Drumul pe clisura este fantastic, dupa fiecare curba apar noi si noi peisaje fantastice.

In planul nostru initial erau si morile de apa de la Eftimie Murgu, dar din lipsa de timp si de obiective prea multe de vizitat nu a mai fost timp si de ele, dar stiam ca aici pe Clisura la Sichevita, este un complex de mori la fel de frumos. Intr-adevar. La doar 6 km de drumul national intri in satul Sichevita unde trebuie sa intrebi localnicii de mori, deoarece indicatoarele s-au furat, din ce am inteles. Drumul este foarte prost si te face sa renunti, dar pana la urma am oprit sa intrebam niste localnici, care, foarte amabili ne-au dus ei sa vedem moara, ca sa o puna si in functiune. Din povestea lui am inteles ca moara are in jur de 100 de ani si a fost restaurata de ei. Sunt mai multe in zona dar una revine la 7 familii, care si in prezent macina acolo porumb si grau.

Ana a fost si ea foarte atenta la explicatiile domnului morar.

Dupa ce am vizitat moara am fost acasa la gazdele noastre de unde am cumparat niste sirop de brad si miere de albine, produse chiar de ei.

Am fugit repede deoarece aveam  rezervare pentru un vaporas rapid la Dubova, ca sa nu plecam de la Dunare fara sa facem o plimbare cu barca si fara sa vedem Statuia lui Decebal, Cazanele Mari si Mici, de pe apa. Nu am mai prins vaporasul rapid dar am mers cu o barca mai lenta care ne-a plimbat de la Dubova pana in Cazanele Mari cam o ora si jumatate, timp in care ne-a dus si la o pestera in care am intrat putin cu barca si care se putea vizita de pe mal, avand o intrare si de acolo. Nu am putut sa o vizitam deoarece trebuia sa avem echipament special, cizme de cauciuc macar.

Ajunsi pe mal, am mai facut o poza de pe pod la statuia lui Decebal si am plecat spre Orsova unde urma sa ne cazam. Pensiunea ce este foarte aproape de Manastirea Sf. Ana, la intrarea in Orsova este asezata chiar pe malul Dunarii, nu departe de partea sarbeasca de unde am avut toata noaptea muzica, deoarece este un restaurant chiar vis-a-vis si era o nunta, Muzica sarbeasca, normal.  Dupa ce ne-am cazat, am mancat cate ceva si ne-am balacit putin in Dunare, am mers sa vedem si noi orasul si sa mai cumparat cate ceva de la Carrefour-ul din centru. Cu regret o spun ca orasul nu este foarte curat si deloc ingrijit. De exemplu, in centru eete un parculet pe malul Dunarii si un loc de joaca pentru copii, dar foarte periculos pentru ei. Trebuie sa o spun, poate aude cineva si face ceva. Asa un loc frumos cu o insulita pe malul Dunarii, dar lasat in paragina si plin de gunoaie. Pacat, mare pacat!

A doua zi de dimineata, dupa micul dejun am plecat spre casa oprindu-ne putin la manastirea ce se afla in varful unui deal si de unde avem o priveliste foarte frumoasa. Dupa ce am alimentat, cu ultimii bani pe care ii mai aveam la noi, cu GPL din Drobeta Turnu Severin, unde am reusit in sfarsit sa gasesc la un Rompetrol cu 2.37 ron, am aplecat spre Bucuresti unde am ajuns in jurul orei 17:30.

O tura foarte reusita. Romania este foarte frumoasa, dar pacat ca exista unii primari din unele zone, carora nu le pasa de nimic.