Concediu Antalya

Lucrand in turism nu imi pot lua concediu vara, asa ca fiind sfarsit de septembrie am ales sa merg in Antalya deoarece acolo puteam face plaja si baie. Zis si facut. Am plecat pe data de 23 septembrie pe o vreme destul de rece din Bucuresti. Zborul foarte scurt, am facut in jur de o ora si treizeci de minute si am ajuns la 30 si ceva de grade. Este destul de ciudat sa fim atat de aproape de o zona atat de calda pana aproape de sfarsitul toamnei. Antalya este o zona in care avem 300 de zile insorite pe an. Iarna temperatura nu scade sub 10 grade si rar ploua.

Am trecut relativ repede de serviciul pasapoarte si am luat bagajele dar am asteptat putin mai mult dupa caruciorul copilului care nu vine pe banda de bagaje, vine cu un lift separat in zona de relatii clienti.

Dupa ce am urcat in autocarul de transfer, in maxin 40 de minute am ajuns la hotel. Am stat la Hotelul Sensitive Premium Resort & Spa, un hotel nou deschis in 2016, ce se afla in zona Bogazkent la numai 5 km de Belek. Nu il putem compara cu marile resorturi ce au peste 100 de hectare din Belek, dar este un hotel foarte bun, un hotel de 5 stele unde curatenia si ospitalitatea sunt la ele acasa.

Anul trecut am lucrat ghid in aceasta zona si rar mi-a fost dat sa vad asa un personal ospitalier si cu foarte mult bun simt, fara sa ceara bacsis, cum se intampla in mai toate hotelurile din Antalya. La hotel pe langa mancarea foarte buna ne-am bucurat de foarte multe facilitati. Hotelul are un restaurant principal si trei restaurante a-la-cart, turcesc, italian si de peste, unde se poate face o data pe sejur o programare gratuita. Ca sa puteti beneficia de aceasta oportunitate trebuie sa faceti programarea din prima zi la persoana ce se ocupa de relatii clienti, deoarece aceste restaurante nu sunt deschise permanent, doar de doua ori pe saptamana si au locuri limitate. Eu nu m-am gandit de la inceput si cu 2 zile inainte de plecare am gasit loc doar la cel turcesc. A fost o experienta interesanta pentru ca am mancat cateva feluri de mancare ce nu au fost in restaurantul principal, cu toate ca si aici sunt seri tematice si intr-una din seri a fost seara turceasca.

Cum spuneam pe langa restaurante hotelul mai are si o piscina destul de mare, exterioara si una interioara. In piscina exterioara sunt si portiuni cu jacuzzi si langa cea interioara este un bazin cu jacuzzi. Mai exista si o piscina pentru copii exterioara si trei topogane cu piscina lor separate de cea mare de la exterior. La piscina exterioara exista si un bar unde se pot servii toate bauturile de la 9:00 la 22:00 si un loc unde se serveste mancare intre masa de pranz si cea de seara. Locul de joaca pentru copii nu este foarte mare dar are tot ce ii trebuie, leagane, topogane si o sala unde animatorii isi fac treaba in fiecare dimineata si unde sunt foarte multe jocuri si jucarii. Tot langa piscina interioara este si o sala de sport foarte mare, dotata cu toate aparatele posibile. Magazinele din incinta hotelului au preturi ok si la ele gasiti pe langa suveniruri si haine de piele sau blana. In lobby, barul este deschis non-stop si avem si o patiserie ce este deschisa de la 10:00 la 18:00 cu o mica pauza de pranz si unde putem gusta din dulciurile traditionale turcesti si putem bea un latte macchiato foarte bun. Mini barul din camera este gratuit si se completeaza zilnic. Tot in incinta hotelulul langa cele 3 sali de conferinta sau evenimente mai este un loc de joaca cu masinute cu fise si biliard.

Cum reiese si din denumirea sa resort & spa, exista si un centru spa destul de mare cu sauna, baie turceasca si masaje excelente.

Hotelul nu este pe plaja, este la doar 200 de metri fata de plaja sa privata cu sezlonguri si nisip fin, unde este si un restaurant de aproximativ 200 de locuri unde se pot servii bauturi si mancare pana la ora 18:00. La plaja avem mai multe terenuri de beach volei si un loc unde se poate juca boccia si se poate trage cu pusca la tinta. Si aici langa dusuri avem un loc de joaca pentru copii cu topogan si leagane. Chiar daca distanta pana la hotel este de doar 200 de metri, exista un microbus ce face curse din 30 in 30 de minute de la 9:00 la 18:00. Eu nu am optat pentru aceasta varianta, am preferat sa fac putina miscare avand in vedere ca mancarea aici este foarte multa si foarte buna.

Dar nu pentru hotel am mers pana in Antalya. Am venit sa fac si cateva excursii optionale asa ca in a doua zi am mers intr-o excursie de shoping in Antalya. Excursia se numeste asa pentru ca se merge la un magazin de aur, de piele si blanuri si la un bazar din centrul Antalyei sau la Mark Antalya, cel mai mare mall din zona.

Prima oara am oprit la magazinul de aur unde am stat in jur de 50 de minute, la fel si la cel de pielarie. Dupa prima tura de shoping am plecat catre Cascada Duden, cascada ce se varsa in mare si care este formata pe cel mai important rau din sudul Anatoliei, Raul Duden ce izvoraste din muntii Taurus si care prin aceasta minunata cascada, se zice ca ar fi cea mai mare cascada ce se varsa in mare, 40 de metri inaltime, formeaza in contact cu apa sarata a Marii Mediterane o apa de un verde foarte frumos.

In dreptul cascadei este un frumos parc ce tine dealungul coastei  si care se afla la o inaltime de 40 de metrii fata de nivelul marii.

Dupa ce am vizitat cascada am mers sa luam masa in zona Lara la un restaurant aflat pe malul marii. Dupa ce ne-am potolit putin foamea am plecat la a doua sesiune de shoping, in centrul Antalyei, la vechiul bazar de aici. Eu am preferat sa mai admir inca o data portul vechi si orasul Kaleici si sa fac o plimbare pe stradutele inguste de aici. Toata excursia dureaza de la 8:00 la 18:00 si este una gratuita din partea agentiei de turism.

Cum nu pot sta mai multe zile in acelasi loc, oricat de primitor ar fi, am mers peste doua zile intr-o frumoasa croaziera cu vasul Harem, cel mai mare vas din Antalya. Asa cum l-am mai descris si in postarile anterioare, vasul are o capacitate de 600 de persoane si este construit pe 3 etaje. La primul etaj este un frumos restaurant unde se poate servii si masa de pranz, masa ce este tip bufet suedez. La etajul al doilea sunt doua baruri, unul cu bauturile gratuite incluse in tariful croazierei si unul cu bauturi extra ce sunt contra cost, mese cu canapele de plus si o piscina pentru copii, unde fimea s-a balacit in voie chiar si fara colac, si la etajul trei exista saltele unde se poate face plaje.

Vaporul merge pana in dreptul cascadei Duden unde opreste pentru baie in Marea Mediterana, marea cu apa cea mai calda din cate am intalnit pana acum. Dupa masa de pranz incepe distractia cu spuma. Un party cu muzica si spuma ce se desfasoara la etajul doi al vasului si care este foarte frumos si inedit. Ca sa ne spalam de spuma mai oprim o data timp de 45 de minute pentru o binemeritata baie in mare. La ora 15:30 vasul acosteaza in portul turistic al Antalyei ce se afla la iesirea dinspre Kemer. De aici cu autocarul pana la hotel se mai face in jur de o ora, in functie de cate hoteluri sunt de lasat in drum.

Urmatoarea zi a fost una de relas, bucurandu-ma de vremea superba de afara si de apa calda a marii si chiar de cea a piscinei unde am jucat si polo cu mai multi polonezi ce se pare ca se pricepeau la acest sport mai mult ca mine, dar chiar si asa am reusit sa inscriu un gol. Pe plaja am jucat volei cu mai multi rusi.

Nu am stat prea mult in hotel si in penultima zi am inchiriat o masina si am fost pana in Side in orasul vechi si de acolo in Alanya unde am facut si o baie pe plaja Cleopatrei. Planul era mult mai complex dar in acea dimineata, Ana, fimea de doar 9 luni, s-a trezit cu temperatura 38,8, probabil de la curentul de pe vapor, si a trebuit sa ne intoarcem la pranz la hotel.

Nu am stat mult si am plecat sa vizitam si Parcul Natural Kursunlu. Daca ajungeti in Antalya, acaest parc trebuie neaparat sa il vedeti. Sunt o serie de cateva cascade mai mari si mai mici ce se formeaza aici pe Raul Kursunlu ce se varsa si el ulterior in Marea Mediterana. In parc se ajunge foarte usor, este la numai 7 km de soseaua Alanya - Antalya. Intrarea este 6 lire sau 3 euro. Parcul este foarte bine semnalizat cu multe indicatoare. Puteti face poze cu camile, magarusi, papagali, dar puteti admira si porumbei de mai multe specii si rate salbatice. Cateva lacuri dintre care unul cu nuferi si multe podulete ce trec de pe o parte pe alta a raului. O sa vedeti mai multe indicatoare de iesire dar toate duc in acelasi loc, locul pe unde ati intrat.

De aici se ajunge foarte usor la cascada Duden, dar nu cea ce se varsa in mare. Exista o alta cascada Duden pe acelasi rau dar in Muntii Taurus. Este mult mai spectaculoasa decat cea ce se varsa in mare si este tot intr-un parc natural. Nu aveti cum sa o ratati deoarece sunt indicatoare peste tot.

Ultima zi am petrecut-o la hotel unde seara am avut o petrecere ce s-a incheiat cu un foc de artificii.

Sambata la pranz am plecat spre casa cu aceeasi cursa charter cu care am ajuns cu 8 zile in urma.

Moeciu de Sus

Nici nu am venit bine din minivacanta de Sfanta Marie ca a trebuit sa plec iarasi. De data asta doar pentru un week end si relativ aproape, la Moeciu de Sus. De ce spun, a trebuit, pentru ca acolo isi serba nunta de argint fratele meu, la o pensiune din zona.

Am plecat sambata dimineata devreme, si ca sa nu prind aglomeratia de pe Valea Prahovei, pe care o prinsesera ei inca de joi de cand au plecat din Bucuresti, am optat pentru varianta Targoviste - Campul Lung Muscel - Moeciu. Drumul foarte bun si liber pana aproape de Monumentul de la Mateias de la intrare in culoarul Rucar - Bran. Acolo se faceau ceva lucrari de asfaltare si sunt din loc in loc trei semafoare la care se sta in jur de 3,4 minute. Nefiind asa aglomeratie nici nu am simtit cand am trecut de ele.

Daca tot era aproape 10:30 am hotarat sa intram si la Pestera Dambovicioara si in Cheile Dambovicioarei, ce sunt la doar 2 km de sosea. Aici am ramas putin surprins de faptul ca trebuie sa platim 2 ron de persoana intrarea in Chei, dar merita avand in vedere ca eram cu un copil de 8 luni si nu puteam sa merg pe jos cei 2 km pana la pestera. Cheile sunt foarte frumoase si cu zone destul de inguste unde abia pot trece doua masini una pe langa cealalta.

Drumul prin Chei si prin satul Podul Dambovitei este proaspat asfaltat, dar cu 500 de metri inainte de pestera este destul de prost, doar suntem in Romania si nu trebuie sa ne mai mire nimic.

Intrarea in Pestera costa 8 ron si aveti si un ghid, de fapt niste copii care fac pe ghizii si care explica mecanic pe parcursul vizitei fiecare loc din pestera. Dupa ce am cumparat o bucata de ciocolata de casa cu fistic cu 6 ron 100 de grame, la iesirea din pestera este un magazin cu dulciuri de casa foarte bune, am plecat spre Moeciu.

Nu mai fusesem de mult in Moeciu. Am observat ca statiunea s-a marit foarte mult si drumul ce nu mai mergea mult dupa Cheile Gradistei si devenea forestier acum este asfaltat ca in palma. Ceea ce este frustrant, este faptul ca daca vrei sa iesi din pensiune, de exemplu cu caruciorul, cum este cazul meu, nu ai pe unde sa mergi deoarece nu exista nici o portiune de trotuar, numai soseaua ingusta si care este foarte circulata.

Dupa ce am mancat o ciorba de afumatura si un bulz si dupa ce am baut un pahar de palinca, asa de bunvenit, nu am putut sta in pensiune fara sa fac nimic si am incercat sa escaladez dealurile din jur. Am urcat pe cel din fata pensiunii pana aproape de jumatatea lui, sarind niste garduri ce delimitau proprietatile private ale satenilor, pana am dat de un caine ciobanesc dezlegat de care nu am mai putut trece. Am coborat panta de aproape 70% si am incercat din nou trecand peste un raulet, sa urc pe o cararuie, pe alt deal. Pe masura ce urci privelistea devine din ce in ce mai frumoasa. In partea dreapta este creasta Bucegilor in timp ce in stanga se vede semeata creasta Pietrei Craiului. De jur imprejur totul este verde si o liniste desavarsita. Din loc in loc niste casute ce adapostesc fanul strans de localnici si capite pe langa. Nefiind programata aceasta urcare nu eram echipat cu bocanci si la un moment dat am ajuns aproape de varf intr-un loc unde niste localnici alaturi de caii lor, coseau fanul. Acolo ascensiunea s-a oprit deoarece iarba era cosita pana aproape de varf si eu nu am mai putut trece de urzicile care erau foarte mari si nu am vrut sa risc.

Dupa vreo ora si jumatate de plimbare, am coborat la pensiune unde am sarbatorit asa cum trebuie evenimentul pentru care ajunsesem acolo.

A doua zi pe la ora 11:30 am plecat spre Bucuresti in mare graba, pe acelasi drum, deoarece seara trebuia sa ajungem la nunta unei verisoare.

Concluzia este ca pentru un week-end calduros de vara, merita sa dati o fuga pana in Moeciu de Sus si sa faceti o escapada pe dealurile din jur.

Sfanta Marie 15 august

Am avut iar o minivacanta de patru zile si nu puteam sa stau in Bucuresti, mai ales ca era canicula. Am facut din timp niste rezervari prin tara, am stabilit un plan de bataie si am pornit la drum.

In prima zi am plecat din Bucuresti spre Baia de Fier via Dealul Negru. Din pacate, ca de obicei in Romania, daca nu stai undeva  in trafic nu simti ca pleci in vacanta. Am stat si eu aproximativ 45 de minute la iesirea de pe autostrada Bucuresti - Pitesti. La intrare pe Dealul Negru am crezut ca s-a terminat coada, dar m-am inselat. Dupa aproximativ 30 de Km. saturandu-ma sa stau in trafic, am preferat sa o iau pe o ruta ocolitoare spre Vedea si de acolo spre Horezu. Proasta alegere : circa un km este asfalt ca in palma, pana se iese din primul sat, dupa nu mai este deloc, este un drum forestier, pietruit, de aproximativ 10 km ce tine asa pana in Vedea. Acolo am crezut ca s-a terminat cosmarul, dar nu a fost asa. Din Vedea spre Horezu pe drumul judetean este asfalt, dar mai bine nu ar fi fost. Un drum plin de gropi, de nu stiai ce sa ocolesti mai intai. Oricum am ajuns la Horezu si am iesit in drumul national Rm. Valcea - Tg. Jiu. Un drum foarte bun. Dupa 5 ore de mers aproximativ 200 de km am ajuns la Polovragi. Prima oprire a fost la manastire. O manastire foarte frumoasa, cu multa verdeata si cu o priveliste excelenta spre Cheile Oltetului. De aici nu am mai mers foarte mult si am ajuns in Cheile Oltetului si implicit la Pestera Polovragi. De la Manastire pana in Chei sunt aproximativ 2,5 km. Destul de greu de gasit un loc de parcare dar pana la urma m-am descurcat. Pestera se viziteaza din ora in ora si intrarea este de 6 ron / adult. La fiecare ora fara 20 de minute se da drumul pentru a putea cumpara biletele de intrare si daca nu vreti sa asteptati ghidul pana la fix puteti face turul singuri. Eu am optat pentru aceasta varianta si nu am pierdut nimic. Deoarece era foarte multa lume cei care au mers cu ghidul, aproape toti cei 80 de insi, nu prea au auzit nimic deoarece grupul fiind mare si galagia era pe masura. Pestera interesanta si nu greu accesibila, dar trebuie sa aveti in picioare ceva care sa nu alunece, deoarece sunt niste portiuni cu pietre ude. De la pestera puteti sa mai mergeti prin Chei destul de mult avand niste peisaje superbe. Drumul normal ar fi trebuit sa ajunga la Cabana Petrimanu,ce se afla langa lacul de baraj Petrimanul pe Raul Lotru dar nu este asfaltat si in ultima lui portiune este foarte prost, aproape ca nu se poate circula pe el. Eu am incercat cu o luna in urma sa merg de la Petrimanul spre Polovragi si nu am reusit. In fata pesterii, coborand cateva trepte, puteti vedea Raul Oltet care strabate cheile si care se afla la 10-15 m mai jos.

De aici am facut cale intoarsa spre Pensiunea Emilia din Baia de Fier unde aveam cazare. In planul initial era inclusa si Pestera Muierii dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din trafic, a ramas pe a doua zi.

Pensiunea foarte frumoasa, cu o curte mare cu flori si cu o gradina cu dovleci placintari, rosii si vita de vie foarte frumoasa. Camerele mari cu baie proprie si bucatarie dotata cu tot ce ai nevoie. Gazdele foarte primitoare. Cazarea a fost doar 80 ron / noapte. Raportat la conditiile de acolo este un pret foarte bun. Si Baia de Fier este o comuna frumoasa si curata, unde s-au ridicat mai multe pensiuni. Amplasata foarte bine pentru cine vrea sa viziteze zona, care este foarte bogata in abiective turistice. Avem aici Cheile Oltetulu, Pestera Polovragi, Manastirea Polovragi, Pestera Muierii, si se poate ajunge usor si in Horezu si Tg. Jiu.

A doua zi dimineata am plecat spre Pestera Muierii. Si aici este bine de stiut ca intrarea se face din ora in ora. Foarte multa lume la coada cand am ajuns la ora zece fara zece minute si, bineinteles ca nu am mai apucat sa iau bilet. Fiind cu un bebelus in ham l-am rugat pe cel de la intrare sa ne lase sa intram cu primul grup ca sa nu mai stam inca o ora degeaba. Cu greu am reusit sa il convingem, dar pana la urma ne-a lasat. Pestera este dispusa pe patru etaje si are o lungime de aproximativ 7000 de metri. Sectorul inferior este o rezervatie speologica impartita in doua sectoare, de 1500 si respectiv 880 de metri. Nivelul amenajat pentru turisti se afla la 40 de metri mai sus si are o lungime de aproximativ 553 metri. Aici turul se face cu ghid si iesirea este pe alta parte nu trebuie sa va intoarceti pe acelasi drum. Tot in pestera putem vedea, pe langa numeroasele stalactite si stalacmite, scheletul unui urs speleus, schelet ce a fost descoperit aici cu mii de ani in urma. Au fost descoperite mii de schelete de ursi si segmente de craniu ale unui individ de sex feminin ce se pare ca dateaza de aproximativ 30.000 de ani. Pestera este sapata in Muntele Parang de catre Raul Galbenu. Dupa cum va ziceam iesirea este pe alta parte si ca sa ajungeti inapoi in parcare, trebuie sa coborati niste trepte pana in sosea si de acolo sa mergeti pe langa rau circa 800 de metri.

Urmatoarea cazare o aveam in Tismana. In drum spre Hotelul Tismana am trecut si prin Tg. Jiu si prin Cheile Sohodolului. In Tg. Jiu am facut doar o scurta oprire in parcul unde se afla Coloana fara sfarsit si in celalalt parc unde avem Poarta Sarutului, Aleea Scaunelor si Masa Tacerii. In oras se mai poate vizita si casa memoriala Ecaterina Teodoroiu.

Cheile Sohodolului sunt sapate de Raul Sohodol si sunt foarte frumoase si mai putin vizitate de catre turisti. Au o lungime de 2,5 km dar soseaua este asfaltata in jur de 6 km. Intrarea in chei costa 10 ron de masina. La jumatatea cheilor avem o grota usor accesibila. Grota are aproximativ 10 metri lungime si este accesibila din ambele parti.

De aici spre Manastirea Tismana nu mai este foarte mult, in jur de 50 de km, dar drumul este foarte bun.

Manastirea Tismana este cea mai veche manastire din Tara Romaneasca. Biserica Manastirii are Hramul Adormirea Maicii Domnului si a fost sfintita la data de 15 august 1378. Aici la Tismana se afla si un muzeu in care se afla Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei. Spre sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, din iunie 1944, guvernatorul Bancii Nationale a dispus mutarea la Tismana a Tezaurului Romaniei din cauza contraofensivei sovieticilor care intrasera deja in Basarabia. La inceput a fost tinut intr-un subsol al manastirii iar dupa, considerandu-se un loc nesigur s-a amenajat un loc in Pestera Manastirii.

Hotelul la care am stat este la 100 de metri de manastire si este de fapt un hostel de 2 stele la care am platit 80 de ron pentru o camera cu mic dejun. Hostelul este putin mai vechi dar cu camere curate si cu terasa mare, cel putin in camera in care am stat eu la parter, de pe terasa se putea cobori direct in parcare. Ceea ce este bine ca amplasarea este la marginea padurii si pe malul Raului Tismana.

Pentru ca nu fusesem niciodata in Defileul Jiului, m-am gandit sa fac urmatoarea oprire in zona Parangului unde nu mai fusesem de mult. Nu am fost niciodata in Defileu cu masina, de fiecare data cu trenul. Am gasit pe net un complex foarte frumos in Aninoasa. Complex Casa de Vis sau Castelul de Vis. Acest Compex este format dintr-un hotel cu 3 etaje si cu o cafenea la al patrulea etaj, cafenea amplasata pe toata terasa hotelului, un restaurant traditional ce are si o terasa cu mese de lemn in jurul piscinei si peste tot in curte. Complexul are si o stana traditionala ce se poate vizita si unde se poate manca, deoarece si aici sunt mese pe terasa., o casa traditionala hunedoreana transformata intr-un mic restaurant, un perete de catarare si un mare Ballroom unde se fac diverse petreceri. Pentru poasionati se organizeaza excursii in zona cu jeepuri special amenajate si te poti da cu tiroliana. Hotelul diferit de alte hoteluri traditionale, are trei tipuri de camere dar toate amenajate intr-un stil propriu. Daca il cautati pe google sigur o sa intelegeti despre ce este vorba. Eu am stat in cea mai ieftina camera, dar m-am simtit excelent din toate punctele de vedere. Tarifele pentru o camera dubla pornesc de la 110 ron.

Drumul pana aici a fost foarte frumos, mai ales prin Defileu, unde sunt niste peisaje impresionante. Aici am facut o scurta oprire la Manastirea Lainici. Aceasta manastire cu Hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului a fost construita in sec. al XIX - lea si este un complex monahal format din doua biserici si un grup de cladiri in care locuiesc calugarii. Aici este un loc plin de verdeata si de liniste ce nu trebuie ratat daca treceti prin Defileul Jiului.

De la manastire am plecat spre o pestera despre care citisem pe net si care mi s-a parut foarte interesanta. Este vorba de Pestera Bolii, o pestera ce se afla la cativa km de Petrosani in drumul spre Hateg. Aceasta Pestera este una aparte avand in vedere ca prin ea trece Raul Jupaneasa, un rau peste care se trece pe cateva poduri prin Pestera. Aflata la imbinarea Masivului Retezat cu Muntii Sebesului, pestera are dimensiuni impresionante, galeriile si salile ei fiind extrem de inalte si largi. Pestera ce a fost lasata ani buni in paragina, este acum luminata si amenajata si ofera un spectacol de lumini impresionant. In urma cu multi ani a fost folosita si ca platou de filmare pentru multe filme romanesti. Intrarea este de doar 5 ron si nu aveti ghid. Ca sa intrati in pestera trebuie sa coborati mai multe trepte ce va duc la un pod peste Raul Jupaneasa  ce intra in pestera, intrarea fiind foarte inalta si impresionanta. Pestera nu are o fauna deosebita cu toate ca am vazut cativa lilieci care zburau si care locuiau in niste gauri din tavanul pesterii.

A patra zi dimineata am plecat spre Bucuresti prin Cheile Jietului. De data aceasta am vrut sa cobor pe Transalpina pana in Novaci. Cheile Jietului sunt foarte frumoase insa drumul este destul de prost. Aici avem aproape de Obarsia Lotrului, Manastirea Jiet, situata in inima muntilor, intr-o liniste deplina, printre brazi inalti si langa Jietul ce curge lin pe langa manastire. De aici mai mergem foarte putin si facem dreapta pe Transalpina spre Novaci. Cu o scurata oprire la Stana Stefanu, am taiat repede muntii spre Baia de Fier de unde, iesind in Drumul National ce leaga Rm. Valcea de Tg. Jiu, am mers apoi pe Dealul Negru si pe autostrada pana acasa.

Minivacanta de Rusalii

Daca tot am avut o minivacanta de Rusalii de 5 zile, m-am gandit sa fac un mini tur in Tansilvania. Am avut de ales din mai multe trasee dar pana la urma am ales sa vizitez Sighisoara, unde nu mai fusesem de ceva timp si sa ma intorc pe Transalpina ce tocmai a fost deschisa pe 1 iunie.

Am plecat joi din Bucuresti cu destinatia Sighisoara. Deoarece banuiam ca pe Valea Prahovei va fi aglomeratie m-am decis sa o iau pe Cheia - Sacele. Prima oprire am facut-o in Cheia in primul rand ca trebuia sa dam de mancare copilului si in al doilea rand ca sa luam o cafea. Daca tot am oprit aici am vizitat si Manastirea Cheia, un loc frumos la poalele Muntilor Ciucas, mai ales ca fiind joi dimineata era si foarte liber si o liniste cu adevarat monahala. Nu am stat mult deoarece aveam mai multe obiective de vizitat pana in Sighisoara si cand esti cu un copil de 6 luni nu stii niciodata cum se poate schimba programul.

Plecati din Cheia am trecut repede prin Brasov si ne-am oprit la Cetatea Rupea, un obiectiv de care auzisem ca a fost restaurat, dar la care nu am ajuns pana acum. Rupea este o cetate foarte frumoasa, situata pe un deal la marginea orasului. Este intradevar restaurata nu de mult timp si o data intrat pe poarta sa, intri in atmosfera medievala din Transilvania.  Cetatea nu este ca alte cetati din zona cu camerele amenajate si cu muzee, dar are un farmec aparte si mai ales o priveliste foarte frumoasa asupra zonei si orasului Rupea, un oras frumos, Transilvanean autentic, foarte curat ca toate orasele din acesta parte a tarii. Intrarea este doar 10 ron pentru turisti individuali si de 8 ron pentru grupuri. In ciuda faptului ca nu era tocmai o vreme foarte insorita, erau foarte multe grupuri ce veneau sa viziteze cetatea.

De aici am vrut sa vizitam si satul Viscri care este la doar cativa Km de Rupea. Alegere nu tocmai inspirata, avand in vedere drumul pana acolo. Este inadmisibil sa avem asa ceva in 2017 in Romania, dar traim in tara tuturor posibilitatilor. Satul cel mai promovat din Romania la ora actuala datorita reclamei facuta de Printul Charles, ce are si o proprietate in sat, este aproape izolat de lume si de civilizatie din cauza nepasarii unui primar de care oamenii locului nici nu au auzit, stiu doar ca este primar pe mai multe comune dar pe la ei nu prea a trecut. Asta se vede cu ochiul liber deoarece oamenii nu au nici macar asfalt in sat. Dar in aceasta situatie nu este de vina doar primarul, aici este de vina si CNADNR-ul, avand in vedere ca este un sat prin care trece drumul judetean 104L si este la doar cativa km de drumul E 60. De la Rupea pana la Viscri a mai fost cum a mai fost dar ca sa ies iarasi in E60 a fost ceva extrem, groapa langa groapa si va repet este vorba de un drumul judetean nu de un drum comunal sau alt tip de drum forestier sau mai stiu eu ce.

Dar sa lasam drumurile si sa va spun cateva cuvinte despre Biserica Fortificarta din Viscri ca doar din acest motiv mi-am rupt masina pana acolo.

Biserica construita in secolul al XIII-lea pe baza unei vechi biserici Romane din secolul XII. Tot ansamblul de aici ce cuprinde Biserica Fortificata cu drum de aparare, doua turnuri de aparare, doua bastioane si turnul de poarta. Tot ansamblul face parte din patrimoniul UNESCO din anul 1999. Si aici ca si in alte parti din Transilvania intalnim multi turisti straini. Am intalnit turisti veniti din Japonia ca sa admire aceste locuri extrem de frumoase de care noi ne batem joc cu o usurinta covarsitoare.

Dupa ce am ajuns cu greu inapoi in drumul european am plecat spre Sighisoara unde aveam deja o rezervare la una din multele pensiuni din oras. Am avut o frumoasa surpriza sa vad ca aceasta pensiune este la marginea padurii si nu este una fastuoasa ceea ce nu imi doream sa fiu drept. Surpriza si mai mare a fost cand am intrat in camera din pensiune care era in primul rand foarte curata cu o terasa mare de unde aveai o priveliste excelenta asupra unui cartier de case superb de la marginea Sighisoarei, cu toate dotarile de care aveai nevoie. Mai surprinzator a fost sa constatam ca avem filtru de cafea si fierbator, chiar si cafea si ceai de mai multe feluri. Baia era dotata cu feon, sapun lichid prosoape, ca la hotel. Gazdele foarte primitoare.

Dupa ce am mancat ceva  si am baut o cafea pe frumoasa terasa, am plecat sa vedem Cetatea Sighisoarei. Pensiunea este la doar un km si jumatate de Cetate. Se poate ajunge pe jos sau cu masina pe care o puteti lasa in centru unde sunt destule locuri de parcare, e drept cu plata, dar sunt si destule stradute laterale unde nu sunt locuri cu plata.

Daca mergeti cu copii mici, sfatul este sa nu luati cu voi caruciorul pentru ca nu puteti merge cu el prin cetate deoarece este  piatra cubica si este destul de greu de mers. Eu am incercat dar nu am reusit asa ca a doua zi am mers cu marsupiul.

Cetatea este foarte frumoasa, cu foarte multe locuri de vizitat dar sa stiti ca toate obiectivele sunt cu plata. De exemplu ca sa urcati in turnul cu ceas trebuie sa platiti 15 ron. Intrarea in casa unde s-a nascut Vlad Tepes este 5 ron. Toate bisericile din cetate au o taxa de 8 ron mai putin Biserica Romano - Catolica care nu se viziteaza. Cetatea Sighisoarei este una dintre cele mai mari si mai bine intretinute cetati medievale din Europa. Noi aveam doua zile de stat aici asa ca am facut doar un tur scurt urmand sa ne intoarcem a doua zi sa vizitam toata cetatea pe indelete.

A doua zi de dimineata dupa micul dejun am plecat sa vizitam pe indelete cetatea si orasul. Am inceput cu catedrala din Sighisoara, o biserica mare si impunatoare ce se afla de partea cealalta a Raului Tarnava Mare, rau ce strabate orasul de la un capat la celalalt. Biserica alba cu cupole negre are Hramul Sfintei Treimi si ca sa ajungeti la ea trebuie sa traversati raul pe un pod metalic. De aici ca sa intram in cetate am urcat mai multe trepte printr-un parculet. Aceste trepte duc in alt parc mai mic unde este si un loc de joaca pentru copii. Acest parc se afla langa Turnul Cizmarilor.

In Cetate trebuie neaparat sa vizitati scara scolarilor, o scara acoperita ce duce la vechea scoala, care acum este Liceul Teoretic Joseph Haltrich, la Turnul Cositorilor, Turnul Franghierilor si la biserica din deal, cu Hramul Sf. Nicolae, unde este si cimitirul cetatii si Capela Cimitirului.

Ca sa coborati de aici o puteti face si pe un drum ce serpuieste pe langa scara si care va ofera o priveliste deosebita asupra orasului. Turnul Fierarilor, Casa Wagner, Casa unde s-a nascut Vlad Tepes, bineinteles Turnul cu Ceas, Turnul Macelarilor si nu in ultimul rand Casa cu Cerb aflata in Piata Cetatii, le puteti vizita dupa ce coborati din Dealul Cetatii.

Puteti manca sau puteti bea un suc sau o bere la numeroasele terase de aici din cetate, la preturi nu foarte mari.

Spre seara retragandu-ne spre pensiune, am vrut sa mai mergem putin sa vedem ce este mai sus de locul unde eram cazati si dupa numai 4 km de mers printr-un frumos cartier de case, cel ce se vedea si de pe terasa pensiunii, acolo unde se termina si drumul de altfel, am descoperit o manastire foarte frumoasa cu o curte cu multe flori, in mijlocul careia era o fantana arteziana foarte frumoasa. Aceasta manastire este Manastirea Sighisoara, o manastire nou infiintata fara nici o legatura cu vreo manastire veche din aceasta zona si care are Hramul Sf. Dimitrie izvoratorul de mir. Asezat la marginea padurii, ansamblul este format din trei cladiri de chilii, cu trei etaje, asezate in forma de U in mijlocul carora se afla o impresionanta gradina de Bujori si Trandafiri, si biserica manastirii. In fata acestor cladirii mai avem inca o cladire cu trei etaje unde puteti inchiria camere pentru a sta cateva zile in aceasta oaza de liniste. Chiar la marginea padurii se afla si un altar de vara cu bancute chiar in padure. In spatele manastirii este amenajat un raulet si un mic parc. Acest loc ne-a facut sa revenim si a doua zi dimineata si sa facem o mica oprire in drum spre urmatorul nostru obiectiv.

Dupa ce am mai vizitat odata manastirea si de data aceasta si biserica pe dinauntru deoarece seara era inchisa, am plecat spre Alba Iulia cu o scurta oprire pentru a vizita si Orasul Medias.

Mediasul este un orasel mic, dar curat si frumos cu o cetate medievala frumoasa. In Piata Mare a cetatii era si un mic targ medieval cu mestesugari. Mai pe seara urma sa fie aici un spectacol pentru zilele orasului. Noi nu mai puteam sta deoarece aveam de mers spre Alba Iulia unde trebuia sa vizitam Cetatea Alba Carolina si dupa spre Sebes, mai precis spre Capalna unde era urmatoarea cazare.

Ajunsi la Alba Carolina am ramas impresionati de ceea ce s-a facut aici cu bani europeni, din ce am inteles. Un loc ce atrage foarte multi turisti romani si straini deopotriva. Aici spre deosebire de Sighisoara puteti merge si cu caruciorul de copii daca aveti nevoie.

Foarte multe de vizitat in Cetate. Pe langa cela doua catedrale, cea catolica si cea ortodoxa unde in anul 1922 au fost incoronati Regele Ferdinand si Regina Maria. Puteti sa mai vizitati portile impunatoare ale cetatii. Tot aici este si Muzeul Unirii unde se viziteaza Sala Unirii, locul unde s-a semnat actul unirii Transilvaniei cu Romania in 1918, si celula unde a fost intemnitat Horea inainte sa fie executat. Revenind in cetate pe toate stradutele intalnim numeroase statuete de fier si statui umane cu care ne putem face poze. Cand am ajuns noi, tocmai erau repetitii pentru un concert ce avea sa aibe loc in acea seara, pe o scena amenajata in centrul Pietei Mari a Cetatii.

De aici am plecat spre Capalna, o localitate pe malul Raului Sebes, in drum spre Lacul Oasa. Aici am stat la o pensiune chiar langa barajul de pe Raul Sebes. Pensiunea la fel de frumoasa ca si in Sighisoara si gazdele la fel de primitoare. Tariful a fost de 90 de ron pentru o camera cu baie proprie.

Daca vreti sa calatoriti in zona in perioade cand sunt week end-uri prelungite cum a fost si cazul meu, trebuie sa va faceti neaparat rezervare din timp deoarece nu o sa gasiti nicaieri in zona nici macar o camera libera. Cat am stat seara afara au oprit multe masini sa intrebe de cazare.

Ziua a patra era ceva mai lejera, deoarece nu mai aveam de vizitat orase, cetati etc. Am plecat dimineata de la pensiune spre Lacul Oasa unde ne-am si oprit la Manastirea Oasa. In drum este de vizitat si Lacul Tau Bistra si barajul de pe lac construit in 1983. Aceasta parte a Transalpinei este granita intre judetele Alba si Sibiu. Din sosea pana la Manastirea Oasa este un drum forestier de aproximativ doi km. Manastirea se afla pe marginea lacului de baraj de la Oasa. Biserica de aici este una de lemn cu hramul Adormirii Maicii Domnului si Sf. Pantelimon si stramutata aici de pe Valea Frumoasei odata cu construirea Barajului de pe Raul Sebes. Acum s-a construit o alta biserica mare de caramida. Ceea ce m-a impresionat la aceasta biserica este faptul ca se intra intr-un hol ce inconjoara de jur-imprejur biserica pe dinauntru.

Urmatoarea cazare o aveam in Voineasa, dar daca tot se deschisese cu doua zile inainte si Transalpina pe portiunea dinspre Obarsia Lotrului spre Ranca a am zis sa urcam pana in Pasul Urdele care este punctul cel mai inalt de pe aceasta sosea si care se afla la inaltimea de 2145 m. De la Obarsia Lotrului drumul este foarte bun si nu foarte greu de strabatut asa cum se spune ca ar fi, unul dintre cele mai dificile trasee din tara. Se urca intradevar dar nu atat cat sa omori ambreiajul masinii. Chiar daca era inceput de iunie in Pasul Urdele erau palcuri de zapada. Pana in pas avem si o stana turistica, Stana Stefanu, ce se poate vizita si de unde putem cumpara diverse produse traditionale si unde putem manca.

Din pas ne-am intors spre Obarsia Lotrului si de aici spre Lacul Vidra si Voineasa.

Am ramas total surprins ca in Voineasa era aproape totul inchis. Hotelul Lotru, cel mai mare din Voineasa, si casutele din preajma lui erau inchise. Doar cateva pensiuni si vreo doua magazine, in rest pustiu. Pensiunea la care am stat era si ea frumoasa, cu camere mari si curte cu flori si cu tot felul de distractii pentru copii. Si aici am platit doar 80 de ron pe camera dubla. Bucataria si aici era dotata cu tot ce ai nevoie ca sa iti prepari o masa copioasa.

In ultima zi am plecat direct spre Bucuresti. Am facut putin un scurt acol pana spre Cabana Petrimanu prin Cheile Latoritei. Drumul este unu foarte frumos. Din DN 7A faceti dreapta spre Barajul  Ciunget, pana unde si drumul este unul bun, cu asfalt proaspat turnat, dar cei 17 km pana la Cabana Tudor Petrimanu i-am facut in aproximativ o ora. Tebuie sa va inarmati cu rabdare deoarece este groapa langa groapa. Dar merita deoarece drumul este presarat cu foarte multe cascade, dintre toate cea mai frumoasa este Cascada Apa Spanzurata ce se afla destul de aproape de Barajul Petrimanu de unde incepe si Lacul Petrimanu ce tine pana la cabana. Dupa Cabana Petrimanu drumul continua pana spre Lacul Galbenu si spre Baraju Galbenu.. Aceste doua baraje au fost facute pe Raul Latorita pentru a alimenta Lacul Vidra. Se spune ca exista un tunel pe sub munte care alimenteaza lacul.  Eu nu am mai continuat deoarece este un drum si mai rau decat pana la cabana. Am incercat in schimb sa ajung de aici pana in Cheile Oltetului la pestera Polovragi deoarece exista un drum forestier ce duce pana acolo dar care este impracticabil. Asa ca a trebuit sa ma intorc pe acelasi drum pana in DN 7A. Intentia era sa oprim in Calimanesti sau in Caciulata dar era asa o aglomeratie si nici un loc de parcare, incat am renuntat la idee si am plecat direct spre casa.

Cabana Capra - Lacul Balea

Respectand traditia veche de aproximativ zece ani, traditie la care m-am alipit si eu de patru ani, am plecat si anul asta pe data de 26 ianuarie la Balea. Si de data asta un grup de zece insi, dar nu toti de vineri, doar cinci vineri, restul de sambata.

 Plecati de vineri seara dupa munca am ajuns la Piscul Negru, locul traditional de campare, in jur de ora opt seara. A doua zi dimineata ne-am intalnit si cu restul grupului in apropierea Cabanei Capra unde am lasat si masinile.

Totul parea ca va decurge conform planului bine stabilit, urcare pana la Cascada Capra, sosea, urcare pana la Salvamont Arges si tunel. Pentru ca vremea a fost superba, soare puternic si un cer cum rar vezi iarna in aceasta zona, o temperatura de 2 grade cu plus ceea ce la Balea este o raritate in ianuarie, dupa ce am urcat prima panta pana la Cascada Capra, in drum spre Salvamont, "unii" se hotarasc sa urce pe creasta, pana pe Varful Paltinu (2399 m ) si de acolo sa coboare in Caldare la Balea. Cum, vazut de jos traseul parea simplu, pana la urma am hotarat sa mergem toti pe creasta, astfel sa scapam de vesnicul tunel de 800 de metri ce duce la Balea.

Cum la munte socoteala de jos nu se potriveste cu cea de pe creasta, de aici incep peripetiile.

In primul rand urcarea pana pe creasta a fost una infernala. O panta foarte abrupta, lunga si cu o pelicula de gheata foarte subtire. Norocul nostru ca pe urcare era din loc in loc snepenisi de care te puteai agata. Avand in vedere ca nu toti aveau coltari, urcarea a fost si mai dificila. Cu aceasta ocazie am hotarat, pentru a nu stiu cata oara, sa nu mai acceptam pe nimeni la Balea fara coltari. Recunosc, nici eu nu am avut dar o data ajuns pe creasta m-am trezit, nici eu nu stiu cum, cu o pereche de coltari in picioare. Cand credeam ca totul s-a terminat, in sensul ca o sa coboram la cabana si acolo o sa ne infigem direct in ciorba de burta si berea rece binemeritata dupa urcarea de cosmar, am observat ca nu avem pe unde cobori. Neavand coltari toti, era destul de periculos sa coboram prin partea dreapta a versantului deoarece era o portiune cu gheata subtire si hau. Nu mai zic ca soarele era aproape sa intre dupa versantul din fata, ceea ce insemna ca trebuia sa coboram cu frontala aprinsa.

Intr-un final am hotarat sa o luam prin partea stanga si sa cobaram pe langa Salvamontul Sibiu. Totusi neinspirat si asa deoarece am avut o portiune de 20 de metri unde era sa ne ducem in prapastie. Am luat-o usor pas cu pas, a durat cam 45 de minute sa trecem acea portiune, mai tinandu-ne de stanci mai de cei cu coltari, intunericul era total deja, dar pana la urma am trecut de acea portiune si am inceput coborarea spre caldare. Ceva mai simplu dupa acea portiune de gheata si panta, dar tot destul de greut pentru cei fara coltari.

Ajunsi jos la cabana am aflat ca in 10 minute se inchide bucataria si trebuie sa comandam rapid deoarece ramanem nemancati. Bine ca au ajuns toti cu bine. Dupa ce am mancat, ne-am schimbat si am tras niste beri, am mers sa dormim la Salvamont Sibiu asa cum vorbisem din timp.

A doua zi dupa ce ne-am dres cu ceva bere si cafea, a urmat o coborare clasica pe rucsac pana jos la Capra. Dupa urcarea de aproximativ sapte ore, coborarea nu a durat mai mult de doua ore, dar a fost de vis ca de obicei. Nu asa de spectaculoasa ca in alti ani din cauza zapezii foarte moi dar spectaculos.

La anul cu siguranta o sa mergem iar in ianuarie sau februarie, dar cu siguranta toti vor avea coltari.

Croaziera Alanya

Daca tot v-am povestit de croaziera din Antalya, as vrea sa va spun si cum decurge o excursie pe mare cu plecare din frumosul port turistic din Alanya.

Aceasta croaziera este in special pentru tuuristii cazati in zona Side si Alanya. Preluarea lor se va face in jur de ora 8:00 dimineata deoarece pana in port sunt aproximativ 60 de km si mai sunt si opririle pentru strangerea grupului de la diverse hoteluri. Vaporul pleaca pe mare la ora 10:00 si se intoarce in port la fel ca cel din Antalya la ora 15:30. Aici avem un vas de croaziera ce se numeste Starcraft cu o capacitate de 500 de persoane.

Construit pe trei etaje vasul are la parter un restaurant unde se va servii masa de panz, la primul etaj avem doua baruri, unul free cu vin, bere, sucuri, cafea si ceai si unul contra cost cu inghetata si tarii. Tot pe acest etaj este si ringul unde se vor tine spectacolele de animatie si petrecerea cu spuma, un spectacol care nu trebuie ratat sub nici o forma daca mergeti cu Starcraft. Avem si mese cu bancute unde putem sta sau unde ne putem tine lucrurile. La ultimul etaj al vasului avem pe langa sezlonguri si niste canapele de piele pe care putem sta la plaja. Aici se afla si DJ-ul vasului care va mixa muzica foarte variata, inclusiv romaneasca.

Spectacol nu este numai pe vas, spectacol vor face si marinarii care in una din opriri vor urca pe stanci pana la aproximativ 30 de metrii si vor sari in apa de acolo. Vaporul opreste de cinci ori pentru baie in apa calda si clara a Mediteranei, iar in una din opriri putem inota pana pe o plaja mica si pustie unde cateodata se formeaza niste valuri foarte mari ce creeaza un spectacol cu spuma extrem de frumos. Spectacolul cu spuma, de pe vas, este intretinut de marinarii vasului intr-un mod cat se poate de traditional. Nu vreau sa va spun mai multe deoarece surpriza trebuie sa fie mare la acel moment cand veti ajunge acolo.

Pe vas veti fi insotiti de ghidul local astfel veti avea tot timpun explicatii si asistenta in limba Romana.

In jurul orei 15:00 se face ultima oprire pentru baie in apropierea portului de unde putem admira si Turnul Rosu, simbolul Alanyei.

La ora 15:30 vom revenii in port de unde vom fi preluati de acelasi autocar cu care am venit si in aproximativ o ora vom ajunge inapoi la hotel.