Moeciu de Sus

Nici nu am venit bine din minivacanta de Sfanta Marie ca a trebuit sa plec iarasi. De data asta doar pentru un week end si relativ aproape, la Moeciu de Sus. De ce spun, a trebuit, pentru ca acolo isi serba nunta de argint fratele meu, la o pensiune din zona.

Am plecat sambata dimineata devreme, si ca sa nu prind aglomeratia de pe Valea Prahovei, pe care o prinsesera ei inca de joi de cand au plecat din Bucuresti, am optat pentru varianta Targoviste - Campul Lung Muscel - Moeciu. Drumul foarte bun si liber pana aproape de Monumentul de la Mateias de la intrare in culoarul Rucar - Bran. Acolo se faceau ceva lucrari de asfaltare si sunt din loc in loc trei semafoare la care se sta in jur de 3,4 minute. Nefiind asa aglomeratie nici nu am simtit cand am trecut de ele.

Daca tot era aproape 10:30 am hotarat sa intram si la Pestera Dambovicioara si in Cheile Dambovicioarei, ce sunt la doar 2 km de sosea. Aici am ramas putin surprins de faptul ca trebuie sa platim 2 ron de persoana intrarea in Chei, dar merita avand in vedere ca eram cu un copil de 8 luni si nu puteam sa merg pe jos cei 2 km pana la pestera. Cheile sunt foarte frumoase si cu zone destul de inguste unde abia pot trece doua masini una pe langa cealalta.

Drumul prin Chei si prin satul Podul Dambovitei este proaspat asfaltat, dar cu 500 de metri inainte de pestera este destul de prost, doar suntem in Romania si nu trebuie sa ne mai mire nimic.

Intrarea in Pestera costa 8 ron si aveti si un ghid, de fapt niste copii care fac pe ghizii si care explica mecanic pe parcursul vizitei fiecare loc din pestera. Dupa ce am cumparat o bucata de ciocolata de casa cu fistic cu 6 ron 100 de grame, la iesirea din pestera este un magazin cu dulciuri de casa foarte bune, am plecat spre Moeciu.

Nu mai fusesem de mult in Moeciu. Am observat ca statiunea s-a marit foarte mult si drumul ce nu mai mergea mult dupa Cheile Gradistei si devenea forestier acum este asfaltat ca in palma. Ceea ce este frustrant, este faptul ca daca vrei sa iesi din pensiune, de exemplu cu caruciorul, cum este cazul meu, nu ai pe unde sa mergi deoarece nu exista nici o portiune de trotuar, numai soseaua ingusta si care este foarte circulata.

Dupa ce am mancat o ciorba de afumatura si un bulz si dupa ce am baut un pahar de palinca, asa de bunvenit, nu am putut sta in pensiune fara sa fac nimic si am incercat sa escaladez dealurile din jur. Am urcat pe cel din fata pensiunii pana aproape de jumatatea lui, sarind niste garduri ce delimitau proprietatile private ale satenilor, pana am dat de un caine ciobanesc dezlegat de care nu am mai putut trece. Am coborat panta de aproape 70% si am incercat din nou trecand peste un raulet, sa urc pe o cararuie, pe alt deal. Pe masura ce urci privelistea devine din ce in ce mai frumoasa. In partea dreapta este creasta Bucegilor in timp ce in stanga se vede semeata creasta Pietrei Craiului. De jur imprejur totul este verde si o liniste desavarsita. Din loc in loc niste casute ce adapostesc fanul strans de localnici si capite pe langa. Nefiind programata aceasta urcare nu eram echipat cu bocanci si la un moment dat am ajuns aproape de varf intr-un loc unde niste localnici alaturi de caii lor, coseau fanul. Acolo ascensiunea s-a oprit deoarece iarba era cosita pana aproape de varf si eu nu am mai putut trece de urzicile care erau foarte mari si nu am vrut sa risc.

Dupa vreo ora si jumatate de plimbare, am coborat la pensiune unde am sarbatorit asa cum trebuie evenimentul pentru care ajunsesem acolo.

A doua zi pe la ora 11:30 am plecat spre Bucuresti in mare graba, pe acelasi drum, deoarece seara trebuia sa ajungem la nunta unei verisoare.

Concluzia este ca pentru un week-end calduros de vara, merita sa dati o fuga pana in Moeciu de Sus si sa faceti o escapada pe dealurile din jur.