Respectand traditia veche de aproximativ zece ani, traditie la care m-am alipit si eu de patru ani, am plecat si anul asta pe data de 26 ianuarie la Balea. Si de data asta un grup de zece insi, dar nu toti de vineri, doar cinci vineri, restul de sambata.
Plecati de vineri seara dupa munca am ajuns la Piscul Negru, locul traditional de campare, in jur de ora opt seara. A doua zi dimineata ne-am intalnit si cu restul grupului in apropierea Cabanei Capra unde am lasat si masinile.
Totul parea ca va decurge conform planului bine stabilit, urcare pana la Cascada Capra, sosea, urcare pana la Salvamont Arges si tunel. Pentru ca vremea a fost superba, soare puternic si un cer cum rar vezi iarna in aceasta zona, o temperatura de 2 grade cu plus ceea ce la Balea este o raritate in ianuarie, dupa ce am urcat prima panta pana la Cascada Capra, in drum spre Salvamont, "unii" se hotarasc sa urce pe creasta, pana pe Varful Paltinu (2399 m ) si de acolo sa coboare in Caldare la Balea. Cum, vazut de jos traseul parea simplu, pana la urma am hotarat sa mergem toti pe creasta, astfel sa scapam de vesnicul tunel de 800 de metri ce duce la Balea.
Cum la munte socoteala de jos nu se potriveste cu cea de pe creasta, de aici incep peripetiile.
In primul rand urcarea pana pe creasta a fost una infernala. O panta foarte abrupta, lunga si cu o pelicula de gheata foarte subtire. Norocul nostru ca pe urcare era din loc in loc snepenisi de care te puteai agata. Avand in vedere ca nu toti aveau coltari, urcarea a fost si mai dificila. Cu aceasta ocazie am hotarat, pentru a nu stiu cata oara, sa nu mai acceptam pe nimeni la Balea fara coltari. Recunosc, nici eu nu am avut dar o data ajuns pe creasta m-am trezit, nici eu nu stiu cum, cu o pereche de coltari in picioare. Cand credeam ca totul s-a terminat, in sensul ca o sa coboram la cabana si acolo o sa ne infigem direct in ciorba de burta si berea rece binemeritata dupa urcarea de cosmar, am observat ca nu avem pe unde cobori. Neavand coltari toti, era destul de periculos sa coboram prin partea dreapta a versantului deoarece era o portiune cu gheata subtire si hau. Nu mai zic ca soarele era aproape sa intre dupa versantul din fata, ceea ce insemna ca trebuia sa coboram cu frontala aprinsa.
Intr-un final am hotarat sa o luam prin partea stanga si sa cobaram pe langa Salvamontul Sibiu. Totusi neinspirat si asa deoarece am avut o portiune de 20 de metri unde era sa ne ducem in prapastie. Am luat-o usor pas cu pas, a durat cam 45 de minute sa trecem acea portiune, mai tinandu-ne de stanci mai de cei cu coltari, intunericul era total deja, dar pana la urma am trecut de acea portiune si am inceput coborarea spre caldare. Ceva mai simplu dupa acea portiune de gheata si panta, dar tot destul de greut pentru cei fara coltari.
Ajunsi jos la cabana am aflat ca in 10 minute se inchide bucataria si trebuie sa comandam rapid deoarece ramanem nemancati. Bine ca au ajuns toti cu bine. Dupa ce am mancat, ne-am schimbat si am tras niste beri, am mers sa dormim la Salvamont Sibiu asa cum vorbisem din timp.
A doua zi dupa ce ne-am dres cu ceva bere si cafea, a urmat o coborare clasica pe rucsac pana jos la Capra. Dupa urcarea de aproximativ sapte ore, coborarea nu a durat mai mult de doua ore, dar a fost de vis ca de obicei. Nu asa de spectaculoasa ca in alti ani din cauza zapezii foarte moi dar spectaculos.
La anul cu siguranta o sa mergem iar in ianuarie sau februarie, dar cu siguranta toti vor avea coltari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu