Marrakesh - "Orasul Rosu"

Am plecat spre Marrakesh cu o melodie celebra in cap, melodie ce m-a insotit tot drumul. Melodia se numeste, normal "Marrakesh" si nu degeaba face parte dintr-un album care se numeste "Holiday in Paradise". Da, chiar este o vacanta de vis in paradis, deoarece Marrakesh-ul este un oras extraordinar, un oras imprevizibil, un oras care te surprinde la orice colt de strada, cu ceva la care nu te astepti. Inca din aeroport te surprinde curatenia si marmura de pe jos, atat de curata incat te-ai putea aseza fara probleme pe jos. Nu iti dai seama totusi ca ai ajuns intr-o tara africana. O data iesit din aeroport, te surprind bulevardele largi, cu cate doua sau trei benzi pe sens, cu gazon si palmieri pe mijlocul lor. In oras ai si cateva gradini celebre, Gradinile Majorelle, unde este si Muzeul Yves Saint Laurent, Gradinile Agdal, Arts Garden, Menara Gardens, dar si o palmerarie, Palm Grove,  cateva terenuri de golf si foarte multe hoteluri de 4 si 5 stele. Cel mai important obiectiv din oras ramane totusi Medina, orasul vechi. Aici intre zidurile orasului vechi avem mai multe obiective de vizitat, precum Moscheea Koutoubia, Palatul Bahia, Palatul Badi, Saadian Tombs, Mederssa Ben Youssef, Muzeul Dar Si Said, Muzeul Dar El Bacha, dar si o multitudine de stradute, labirintice, pline de magazine de toate felurile, de restaurante si cafenele, toate ducand in celebra Piata Djemaa el-Fna.
Moscheea Koutoubia a fost fondata in anul 1147 de califul Almohad Abd al-Mu'min, imediat ce acesta a cucerit Marrakesh-ul de la almoravizi. O a doua versiune a moscheei a fost reconstruita in intregime de Abd al-Mu'min, in jurul anului 1158. Aceasta a doua moschee este structura care se afla astazi si este un exemplu de arhitectura almohada si de arhitectura a moscheelor marocane in general. 

Minaretul moscheei are 77 metri si este decorat cu diverse motive geometrice de arc. Probabil acest turn a inspirat si constructia Turnului Hassan al II-lea din Rabat si Giralda din Sevilia, construite la scurt timp dupa aceea, in aceeasi epoca. Din pacate acum acoperisul moscheei nu mai exista, acoperis ce era construit din lemn de cidru. Numele acestei moschei vine de la cuvantul kutubiyyin, care inseamna vanzatori de carti. Mai este denumita si "Moscheea Librariei", deoarece in jurul sau si in piata din apropiere erau foarte multi vanzatori de carti. La un momendat, pana  la 100 de vanzatori de carti lucrau pe strazile din jurul mosceei.
Palatul Bahia, este construit de Ba Ahmed ibn Musa, cunoscut si ca Ba Ahmed, a fost hajib pentru sultanul Moulay Hassan si la moartea acestuia a asigurat urcarea pe tron a fiului sau Abdelaziz in 1894, fapt ce a dus la promovarea sa ca mare vizir. Intrucat Abdelaziz avea doar 16 ani, Ba Ahmed a devenit conducatorul propriu zis al Marocului, pana la moarte sa din anul 1900. Intre 1894 si 1900 el a extins bucata cu bucata palatul tatalui sau, pe masura ce terenurile din jur au fost disponibile pentru cumparare. Ba Ahmed a avut patru neveste oficiale pentru care a construit 4 camere principale. Cea mai importanta si iubita dintre cele patru neveste era Bahia (stralucita), de unde vine si numele palatului. Aceasta bineinteles ca are camera cea mai mare din palat si cea mai frumos decorata. Pe langa aceste neveste oficiale, Ba Ahmed mai avea si 24 de concubine. In acea perioada legea spunea ca un barbat are voie sa aibe doar 4 sotii oficiale, dupa cele patru sotii, restul erau concubine. Cele 24 de concubine traiau tot in palat, dar intr-o aripa separata si stateau cate doua sau trei in camera. 

Ba Ahmed a mai construit in palat si o scoala privata, ce servea doar copiilor sai. Palatul era construit pe un singur nivel, deoarece se spune ca vizirul era supraponderal si ii era greu sa urce scarile pana la etaj. Dupa moartea sa, puterea a fost preluata de catre sultanul Abdelaziz, care a ordonat ca palatul sa fie jefuit de obiectele de valoare. In anul 1908, Madani el-Glaoui, a preluat controul palatului si il folosea pentru a distra oaspetii straini. Tot el a mai adaugat palatului inca un etaj. O data cu ocuparea Marocului de catre francezi, palatul a folosit ca resedinta pentru generalul francez Lyautey. Dupa independenta marocana palatul a folosit ca resedinta Regelui Mohamed al V-lea, iar dupa a fost transferat Ministerului marocan al Culturii de catre Regele Hassan al II-lea. Acum este cel mai vizitat obiectiv din Maroc, depasind 500.000 de vizitatori anual.
Palatul Dar el Bacha (Casa Pasa), a fost construit in anul 1910 si a fost resedinta lui Thami el-Glaoui, caruia i s-a dat titlul de pasa al Marrakeshului, de catre sultanul Moulay Youssef, in 1912. Multi ani de zile, el a fost cea mai emblematica figura politica din sudul Marocului sub dominatia franceza. Printre oaspetii marcanti care au vizitat palatul, se numara: Colette, Maurice Ravel, Charlie Chaplin, Josephine Baker, Winston Churchill, etc. Palatul reprezinta un exemplu frumos de arhitectura marocana si de arhitectura riad, cu fantani si portocali in curtea centrala, zona traditionala de relaxare si un hamam. Fata de caracteristicile arhitecturii marocane, palatul mai are si influente ale arhitecturii europene si a fost unul dintre cele mai vechi palate din Marrakesh care a prezentat decor ostentativ pe laturile exterioare. 

Medresa Ben Youssef, este un colegiu islamic, o scoala coranica, functionand astazi ca un sit istoric. La apogeul sau a fost cel mai mare colegiu islamic din Magreb. Colegiul a fost construit de sultanul saadian Abdallah al-Ghalib, ce a trait intre anii 1557-1574 si care a fost un renumit constructor in acea vreme. Constructia inceputa la putin timp dupa ce el a preluat putearea, a fost terminata in anul 1565. O data terminata a fost cea mai mare medresa din Magreb. Se pare ca putea sa gazduiasca pana la 800 de studenti. Inchisa in 1960, cladirea a fost renovata si redata publicului in anul 1982. Decorarea medresei deriva din arhitectura marocana si andaluza, care foloseste fantani, gradini, piscine si suprafete acoperite cu mozaic si lemn sculptat. Desi camerele studentilor nu au prea multe decoratiuni, curtile secundare care permit accesul la ele au ceva decoratiuni din lemn sculptat. Motivele sculptate in lemn si stuc includ elemente traditionale cum ar fi arabescuri, sebka, inscriptii caligrafice si muqarnas, precum si motive mai distincte al epocii Saadiene, cum ar fi conurile de pin. 

Muzeul Dar Si Said, este un mare conac construit in a doua jumatate a secolul al XIX-lea si a fost comandat de catre Si Said Ben Moussa, ministru de razboi in timpul domniei sultanului alaouit Moulay Abdelaziz. Dupa 1930, conacul a devenit sediul Serviciului de Arta Indigena si a fost transformat intr-un muzeu cu ateliere de arta si mestesuguri antice. In anul 1957 cladirea a fost impartita in doua. Prima parte gazduia ateliere de mestesuguri si a doua parte gazduia un muzeu dedicat artei si mestesugurilor antice. Pana in 1987, partea de nord-est a cladirii a functionat ca scoala primara, in timp ce primul etaj al cladirii a folosit drept locatie pentru primul post de radio din Marrakesh. 

Mormintele Saadiene dateaza din timpul Dinastiei Saadiene, mai precis din timpul domniei lui Ahmad al-Mansur, care a domnit intre 1578-1603. Complexul este considerat de catre multi istorici de arta, drept punctul culminant al arhitecturii marocane in perioada Saadiana, datorita decorului sau luxos si designului interior. 

Cum spuneam, Medina este un labirint de stradute inguste, pline de magazine, ce duc toate in Piata Djemaa el-Fna. Una dintre cele mai mari piete din Maroc. Originea numelui sau este inca neclar, dar djemaa inseamna congregatie sau moschee in araba, probabil referinduse la o moschee ce a fost pe acest loc. Fna sau Fana, poate insemna moarte/stingere sau o curte/spatiu in fata unei cladiri. Fina in araba inseamna de obicei zona deschisa. O traducere directa ar fi zona de adunare/congregatie. O alta traducere ar putea insemna adunarea mortilor, care se poate referii la executiile publice facute aici in anul 1050 d.Hr. Cert este ca acum piata este un loc unde putem gasi aproape orice. De la  vanzatorii de sucuri naturale stoarse pe loc, la vanzatorii de cafea, apa, la imblanzitorii de cobre sau cei care vin cu maimuta pentru a face o poza. Mai gasim aici si diverse tarabe cu de toate, dar si comercianti care vand marfa direct pe jos. Seara piata se transforma. Toti comerciantii pleaca si vin cei cu tarabele de street food. De jur imprejurul pietii avem mai multe terase, unele cu un view superb asupra pietei, deoarece sunt la etajul unu sau doi al cladirilor. Poti savura aici una dintre cele mai bune cafele sau ceaiul marocan de menta, vedeta tuturor restaurantelor si teraselor din Maroc. 

Marrakesh mai este denumit si "orasul rosu". datorita faptului ca toate cladirile care se construiesc in oras, fie publice sau private, trebuie sa fie de culoare rosie/caramizie. Nimeni nu are voie sa vopseasca vreo fatada cu alta culoare. La fel si cu inaltimea, nimeni nu are voie sa construiasca ceva mai inalt de 5 etaje. 

Nu plecati din Marrakesh pana nu faceti o excursie in desertul Agafay, situat la doar 30 de km de centrul orasului. Mergeti in desert la apus pentru a admira cel mai frumos apus din zona. Soarele se scurge maiestuos in spatele Muntilor Atlas si lasa in urma o admosfera de poveste. Poti face o plimbare cu camila sau ATV-ul, pe dunele din imprejurimi si poti luat o masa copioasa la restaurantul din varful dunei.