Moeciu de Sus

Nici nu am venit bine din minivacanta de Sfanta Marie ca a trebuit sa plec iarasi. De data asta doar pentru un week end si relativ aproape, la Moeciu de Sus. De ce spun, a trebuit, pentru ca acolo isi serba nunta de argint fratele meu, la o pensiune din zona.

Am plecat sambata dimineata devreme, si ca sa nu prind aglomeratia de pe Valea Prahovei, pe care o prinsesera ei inca de joi de cand au plecat din Bucuresti, am optat pentru varianta Targoviste - Campul Lung Muscel - Moeciu. Drumul foarte bun si liber pana aproape de Monumentul de la Mateias de la intrare in culoarul Rucar - Bran. Acolo se faceau ceva lucrari de asfaltare si sunt din loc in loc trei semafoare la care se sta in jur de 3,4 minute. Nefiind asa aglomeratie nici nu am simtit cand am trecut de ele.

Daca tot era aproape 10:30 am hotarat sa intram si la Pestera Dambovicioara si in Cheile Dambovicioarei, ce sunt la doar 2 km de sosea. Aici am ramas putin surprins de faptul ca trebuie sa platim 2 ron de persoana intrarea in Chei, dar merita avand in vedere ca eram cu un copil de 8 luni si nu puteam sa merg pe jos cei 2 km pana la pestera. Cheile sunt foarte frumoase si cu zone destul de inguste unde abia pot trece doua masini una pe langa cealalta.

Drumul prin Chei si prin satul Podul Dambovitei este proaspat asfaltat, dar cu 500 de metri inainte de pestera este destul de prost, doar suntem in Romania si nu trebuie sa ne mai mire nimic.

Intrarea in Pestera costa 8 ron si aveti si un ghid, de fapt niste copii care fac pe ghizii si care explica mecanic pe parcursul vizitei fiecare loc din pestera. Dupa ce am cumparat o bucata de ciocolata de casa cu fistic cu 6 ron 100 de grame, la iesirea din pestera este un magazin cu dulciuri de casa foarte bune, am plecat spre Moeciu.

Nu mai fusesem de mult in Moeciu. Am observat ca statiunea s-a marit foarte mult si drumul ce nu mai mergea mult dupa Cheile Gradistei si devenea forestier acum este asfaltat ca in palma. Ceea ce este frustrant, este faptul ca daca vrei sa iesi din pensiune, de exemplu cu caruciorul, cum este cazul meu, nu ai pe unde sa mergi deoarece nu exista nici o portiune de trotuar, numai soseaua ingusta si care este foarte circulata.

Dupa ce am mancat o ciorba de afumatura si un bulz si dupa ce am baut un pahar de palinca, asa de bunvenit, nu am putut sta in pensiune fara sa fac nimic si am incercat sa escaladez dealurile din jur. Am urcat pe cel din fata pensiunii pana aproape de jumatatea lui, sarind niste garduri ce delimitau proprietatile private ale satenilor, pana am dat de un caine ciobanesc dezlegat de care nu am mai putut trece. Am coborat panta de aproape 70% si am incercat din nou trecand peste un raulet, sa urc pe o cararuie, pe alt deal. Pe masura ce urci privelistea devine din ce in ce mai frumoasa. In partea dreapta este creasta Bucegilor in timp ce in stanga se vede semeata creasta Pietrei Craiului. De jur imprejur totul este verde si o liniste desavarsita. Din loc in loc niste casute ce adapostesc fanul strans de localnici si capite pe langa. Nefiind programata aceasta urcare nu eram echipat cu bocanci si la un moment dat am ajuns aproape de varf intr-un loc unde niste localnici alaturi de caii lor, coseau fanul. Acolo ascensiunea s-a oprit deoarece iarba era cosita pana aproape de varf si eu nu am mai putut trece de urzicile care erau foarte mari si nu am vrut sa risc.

Dupa vreo ora si jumatate de plimbare, am coborat la pensiune unde am sarbatorit asa cum trebuie evenimentul pentru care ajunsesem acolo.

A doua zi pe la ora 11:30 am plecat spre Bucuresti in mare graba, pe acelasi drum, deoarece seara trebuia sa ajungem la nunta unei verisoare.

Concluzia este ca pentru un week-end calduros de vara, merita sa dati o fuga pana in Moeciu de Sus si sa faceti o escapada pe dealurile din jur.

Sfanta Marie 15 august

Am avut iar o minivacanta de patru zile si nu puteam sa stau in Bucuresti, mai ales ca era canicula. Am facut din timp niste rezervari prin tara, am stabilit un plan de bataie si am pornit la drum.

In prima zi am plecat din Bucuresti spre Baia de Fier via Dealul Negru. Din pacate, ca de obicei in Romania, daca nu stai undeva  in trafic nu simti ca pleci in vacanta. Am stat si eu aproximativ 45 de minute la iesirea de pe autostrada Bucuresti - Pitesti. La intrare pe Dealul Negru am crezut ca s-a terminat coada, dar m-am inselat. Dupa aproximativ 30 de Km. saturandu-ma sa stau in trafic, am preferat sa o iau pe o ruta ocolitoare spre Vedea si de acolo spre Horezu. Proasta alegere : circa un km este asfalt ca in palma, pana se iese din primul sat, dupa nu mai este deloc, este un drum forestier, pietruit, de aproximativ 10 km ce tine asa pana in Vedea. Acolo am crezut ca s-a terminat cosmarul, dar nu a fost asa. Din Vedea spre Horezu pe drumul judetean este asfalt, dar mai bine nu ar fi fost. Un drum plin de gropi, de nu stiai ce sa ocolesti mai intai. Oricum am ajuns la Horezu si am iesit in drumul national Rm. Valcea - Tg. Jiu. Un drum foarte bun. Dupa 5 ore de mers aproximativ 200 de km am ajuns la Polovragi. Prima oprire a fost la manastire. O manastire foarte frumoasa, cu multa verdeata si cu o priveliste excelenta spre Cheile Oltetului. De aici nu am mai mers foarte mult si am ajuns in Cheile Oltetului si implicit la Pestera Polovragi. De la Manastire pana in Chei sunt aproximativ 2,5 km. Destul de greu de gasit un loc de parcare dar pana la urma m-am descurcat. Pestera se viziteaza din ora in ora si intrarea este de 6 ron / adult. La fiecare ora fara 20 de minute se da drumul pentru a putea cumpara biletele de intrare si daca nu vreti sa asteptati ghidul pana la fix puteti face turul singuri. Eu am optat pentru aceasta varianta si nu am pierdut nimic. Deoarece era foarte multa lume cei care au mers cu ghidul, aproape toti cei 80 de insi, nu prea au auzit nimic deoarece grupul fiind mare si galagia era pe masura. Pestera interesanta si nu greu accesibila, dar trebuie sa aveti in picioare ceva care sa nu alunece, deoarece sunt niste portiuni cu pietre ude. De la pestera puteti sa mai mergeti prin Chei destul de mult avand niste peisaje superbe. Drumul normal ar fi trebuit sa ajunga la Cabana Petrimanu,ce se afla langa lacul de baraj Petrimanul pe Raul Lotru dar nu este asfaltat si in ultima lui portiune este foarte prost, aproape ca nu se poate circula pe el. Eu am incercat cu o luna in urma sa merg de la Petrimanul spre Polovragi si nu am reusit. In fata pesterii, coborand cateva trepte, puteti vedea Raul Oltet care strabate cheile si care se afla la 10-15 m mai jos.

De aici am facut cale intoarsa spre Pensiunea Emilia din Baia de Fier unde aveam cazare. In planul initial era inclusa si Pestera Muierii dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din trafic, a ramas pe a doua zi.

Pensiunea foarte frumoasa, cu o curte mare cu flori si cu o gradina cu dovleci placintari, rosii si vita de vie foarte frumoasa. Camerele mari cu baie proprie si bucatarie dotata cu tot ce ai nevoie. Gazdele foarte primitoare. Cazarea a fost doar 80 ron / noapte. Raportat la conditiile de acolo este un pret foarte bun. Si Baia de Fier este o comuna frumoasa si curata, unde s-au ridicat mai multe pensiuni. Amplasata foarte bine pentru cine vrea sa viziteze zona, care este foarte bogata in abiective turistice. Avem aici Cheile Oltetulu, Pestera Polovragi, Manastirea Polovragi, Pestera Muierii, si se poate ajunge usor si in Horezu si Tg. Jiu.

A doua zi dimineata am plecat spre Pestera Muierii. Si aici este bine de stiut ca intrarea se face din ora in ora. Foarte multa lume la coada cand am ajuns la ora zece fara zece minute si, bineinteles ca nu am mai apucat sa iau bilet. Fiind cu un bebelus in ham l-am rugat pe cel de la intrare sa ne lase sa intram cu primul grup ca sa nu mai stam inca o ora degeaba. Cu greu am reusit sa il convingem, dar pana la urma ne-a lasat. Pestera este dispusa pe patru etaje si are o lungime de aproximativ 7000 de metri. Sectorul inferior este o rezervatie speologica impartita in doua sectoare, de 1500 si respectiv 880 de metri. Nivelul amenajat pentru turisti se afla la 40 de metri mai sus si are o lungime de aproximativ 553 metri. Aici turul se face cu ghid si iesirea este pe alta parte nu trebuie sa va intoarceti pe acelasi drum. Tot in pestera putem vedea, pe langa numeroasele stalactite si stalacmite, scheletul unui urs speleus, schelet ce a fost descoperit aici cu mii de ani in urma. Au fost descoperite mii de schelete de ursi si segmente de craniu ale unui individ de sex feminin ce se pare ca dateaza de aproximativ 30.000 de ani. Pestera este sapata in Muntele Parang de catre Raul Galbenu. Dupa cum va ziceam iesirea este pe alta parte si ca sa ajungeti inapoi in parcare, trebuie sa coborati niste trepte pana in sosea si de acolo sa mergeti pe langa rau circa 800 de metri.

Urmatoarea cazare o aveam in Tismana. In drum spre Hotelul Tismana am trecut si prin Tg. Jiu si prin Cheile Sohodolului. In Tg. Jiu am facut doar o scurta oprire in parcul unde se afla Coloana fara sfarsit si in celalalt parc unde avem Poarta Sarutului, Aleea Scaunelor si Masa Tacerii. In oras se mai poate vizita si casa memoriala Ecaterina Teodoroiu.

Cheile Sohodolului sunt sapate de Raul Sohodol si sunt foarte frumoase si mai putin vizitate de catre turisti. Au o lungime de 2,5 km dar soseaua este asfaltata in jur de 6 km. Intrarea in chei costa 10 ron de masina. La jumatatea cheilor avem o grota usor accesibila. Grota are aproximativ 10 metri lungime si este accesibila din ambele parti.

De aici spre Manastirea Tismana nu mai este foarte mult, in jur de 50 de km, dar drumul este foarte bun.

Manastirea Tismana este cea mai veche manastire din Tara Romaneasca. Biserica Manastirii are Hramul Adormirea Maicii Domnului si a fost sfintita la data de 15 august 1378. Aici la Tismana se afla si un muzeu in care se afla Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei. Spre sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, din iunie 1944, guvernatorul Bancii Nationale a dispus mutarea la Tismana a Tezaurului Romaniei din cauza contraofensivei sovieticilor care intrasera deja in Basarabia. La inceput a fost tinut intr-un subsol al manastirii iar dupa, considerandu-se un loc nesigur s-a amenajat un loc in Pestera Manastirii.

Hotelul la care am stat este la 100 de metri de manastire si este de fapt un hostel de 2 stele la care am platit 80 de ron pentru o camera cu mic dejun. Hostelul este putin mai vechi dar cu camere curate si cu terasa mare, cel putin in camera in care am stat eu la parter, de pe terasa se putea cobori direct in parcare. Ceea ce este bine ca amplasarea este la marginea padurii si pe malul Raului Tismana.

Pentru ca nu fusesem niciodata in Defileul Jiului, m-am gandit sa fac urmatoarea oprire in zona Parangului unde nu mai fusesem de mult. Nu am fost niciodata in Defileu cu masina, de fiecare data cu trenul. Am gasit pe net un complex foarte frumos in Aninoasa. Complex Casa de Vis sau Castelul de Vis. Acest Compex este format dintr-un hotel cu 3 etaje si cu o cafenea la al patrulea etaj, cafenea amplasata pe toata terasa hotelului, un restaurant traditional ce are si o terasa cu mese de lemn in jurul piscinei si peste tot in curte. Complexul are si o stana traditionala ce se poate vizita si unde se poate manca, deoarece si aici sunt mese pe terasa., o casa traditionala hunedoreana transformata intr-un mic restaurant, un perete de catarare si un mare Ballroom unde se fac diverse petreceri. Pentru poasionati se organizeaza excursii in zona cu jeepuri special amenajate si te poti da cu tiroliana. Hotelul diferit de alte hoteluri traditionale, are trei tipuri de camere dar toate amenajate intr-un stil propriu. Daca il cautati pe google sigur o sa intelegeti despre ce este vorba. Eu am stat in cea mai ieftina camera, dar m-am simtit excelent din toate punctele de vedere. Tarifele pentru o camera dubla pornesc de la 110 ron.

Drumul pana aici a fost foarte frumos, mai ales prin Defileu, unde sunt niste peisaje impresionante. Aici am facut o scurta oprire la Manastirea Lainici. Aceasta manastire cu Hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului a fost construita in sec. al XIX - lea si este un complex monahal format din doua biserici si un grup de cladiri in care locuiesc calugarii. Aici este un loc plin de verdeata si de liniste ce nu trebuie ratat daca treceti prin Defileul Jiului.

De la manastire am plecat spre o pestera despre care citisem pe net si care mi s-a parut foarte interesanta. Este vorba de Pestera Bolii, o pestera ce se afla la cativa km de Petrosani in drumul spre Hateg. Aceasta Pestera este una aparte avand in vedere ca prin ea trece Raul Jupaneasa, un rau peste care se trece pe cateva poduri prin Pestera. Aflata la imbinarea Masivului Retezat cu Muntii Sebesului, pestera are dimensiuni impresionante, galeriile si salile ei fiind extrem de inalte si largi. Pestera ce a fost lasata ani buni in paragina, este acum luminata si amenajata si ofera un spectacol de lumini impresionant. In urma cu multi ani a fost folosita si ca platou de filmare pentru multe filme romanesti. Intrarea este de doar 5 ron si nu aveti ghid. Ca sa intrati in pestera trebuie sa coborati mai multe trepte ce va duc la un pod peste Raul Jupaneasa  ce intra in pestera, intrarea fiind foarte inalta si impresionanta. Pestera nu are o fauna deosebita cu toate ca am vazut cativa lilieci care zburau si care locuiau in niste gauri din tavanul pesterii.

A patra zi dimineata am plecat spre Bucuresti prin Cheile Jietului. De data aceasta am vrut sa cobor pe Transalpina pana in Novaci. Cheile Jietului sunt foarte frumoase insa drumul este destul de prost. Aici avem aproape de Obarsia Lotrului, Manastirea Jiet, situata in inima muntilor, intr-o liniste deplina, printre brazi inalti si langa Jietul ce curge lin pe langa manastire. De aici mai mergem foarte putin si facem dreapta pe Transalpina spre Novaci. Cu o scurata oprire la Stana Stefanu, am taiat repede muntii spre Baia de Fier de unde, iesind in Drumul National ce leaga Rm. Valcea de Tg. Jiu, am mers apoi pe Dealul Negru si pe autostrada pana acasa.